Decizia nr. 673/2007

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Ion Tiucă - procuror

Maria Bratu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor

art. 45 alin. (5) din Legea nr. 10/2001

privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, excepție ridicată de Ioan Vasile-Dumitru Goia și Maria Elena Goia, prin mandatar Codruța Stoica, în Dosarul nr. 672/2005 al Tribunalului Comercial Mureș.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Președintele dispune a se face apelul și în Dosarul nr. 279D/2007, având ca obiect o excepție de neconstituționalitate identică ridicată de Reinhold Muhlsteffen în Dosarul nr. 2.513/306/2006 al Tribunalului Sibiu - Secția civilă.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Curtea, din oficiu, pune în discuție conexarea Dosarului nr. 297D/2007 la Dosarul nr. 189D/2007, având în vedere că sunt îndeplinite cerințele conexării prevăzute de

art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 .

Reprezentantul Ministerului Public este de acord ca aceste dosare să fie conexate.

Curtea, având în vedere identitatea de obiect a excepțiilor, în temeiul prevederilor

art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 , dispune conexarea Dosarului nr. 279D/2007 la Dosarul nr. 189D/2007, care este primul înregistrat

Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, invocând jurisprudența în materie a Curții Constituționale.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 30 decembrie 2005, pronunțată în Dosarul nr. 672/2005, Tribunalul Comercial Mureș a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 46 alin. (5) din Legea nr. 10/2001

privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, excepție ridicată de Ioan Vasile-Dumitru Goia și Maria Elena Goia, prin mandatar Codruța Stoica.

Prin Încheierea din 20 februarie 2007, pronunțată în Dosarul nr. 2.513/306/2006, Tribunalul Sibiu - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 45 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 , excepție ridicată de Reinhold Muhlsteffen.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii acesteia susțin că prin instituirea termenului de prescripție de un an, prevăzut de

art. 45 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 , sunt validate acte lovite de nulitate absolută, încheiate prin fraudarea legii, astfel că imobilele ce fac obiectul acestor acte nu mai pot fi restituite în natură foștilor proprietari. Pe cale de consecință, se creează două prejudicii, atât fostului proprietar care nu va mai beneficia de restituirea în natură, cât și "societății și ordinii publice care vor trebui să accepte un act nul absolut, ca fiind valabil".

De asemenea, se susține că stabilirea, prin norma criticată, ca termenul de prescripție pentru a ataca contractele de vânzare-cumpărare a imobilelor cumpărate de foștii chiriași să înceapă să curgă de la data la care aceste contracte au fost făcute publice contravine dispozițiilor constituționale. Astfel, se arată că, "în regiunile în care publicitatea imobiliară se realizează prin cartea funciară, fostul proprietar care a formulat notificare pentru restituirea imobilului nu avea cunoștință de existența unor contracte de vânzare-cumpărare încheiate între statul român și foștii chiriași și nu a putut să solicite nulitatea lor în termenul prevăzut de

art. 45 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 ".

Tribunalul Comercial Mureș consideră că derogarea de la dreptul comun în materia prescripției extinctive reglementată de norma criticată nu reprezintă o încălcare directă a dispozițiilor art. 21 și 52 din Constituție.

Totuși, arată acesta, dificultatea obținerii tuturor informațiilor necesare promovării acțiunilor judiciare instituite de dispozițiile

art. 46 alin. (2), (3) și (4) din Legea nr. 10/2001

ar trebui avută în vedere de legiuitor la stabilirea termenului special instituit prin norma juridică criticată. În opinia instanței, textul de lege criticat ar trebui să precizeze momentul la care persoanele îndreptățite au cunoscut sau ar trebui să cunoască reaua-credință a terților la încheierea actului de înstrăinare afectat de o cauză de nulitate, și nu data intrării în vigoare a acestei legi. De asemenea, instanța apreciază că nu sunt încălcate dispozițiile art. 44, coroborate cu cele ale art. 20 din Constituție și cu cele ale art. 1 din primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, din moment ce acțiunile judiciare la care se aplică prevederile normei criticate au ca finalitate restabilirea unei situații anterioare încheierii actului de înstrăinare vizat, dar ulterioară preluării bunului de către statul român.

Tribunalul Sibiu - Secția civilă consideră excepția de neconstituționalitate neîntemeiată. În acest sens, arată că legiuitorul este competent să stabilească cadrul juridic pentru exercitarea dreptului de proprietate, instituind limitări rezonabile în acord cu interesul general sau particular.

Potrivit

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Guvernul apreciază excepția de neconstituționalitate ca fiind neîntemeiată. Este invocată jurisprudența Curții Constituționale în materie.

Avocatul Poporului consideră că prevederile de lege criticate sunt constituționale, invocând, de asemenea, jurisprudența Curții Constituționale în materie.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispozițiile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Analizând încheierile de sesizare, Curtea observă că a fost sesizată de Tribunalul Comercial Mureș cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 46 alin. (5) din Legea nr. 10/2001

privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989. În urma republicării acestei legi în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 798 din 2 septembrie 2005, ca urmare a adoptării

Legii nr. 247/2005 , art. 46 alin. (5) a devenit art. 45 alin. (5), cu același conținut.

Așadar, Curtea va exercita controlul de constituționalitate asupra prevederilor

art. 45 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 , republicată, cu următorul conținut: "Prin derogare de la dreptul comun, indiferent de cauza de nulitate, dreptul la acțiune se prescrie în termen de un an de la data intrării în vigoare a prezentei legi."

Textele constituționale considerate a fi încălcate sunt cele ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi, art. 21 referitor la accesul liber la justiție, art. 44 alin. (1) și (2) privind garantarea și ocrotirea proprietății în mod egal indiferent de titular, art. 52 alin. (1) cu privire la dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică și art. 53 alin. (1) referitor la restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți.

Este invocată, de asemenea încălcarea art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale privind dreptul la un proces echitabil, precum și art. 1 din primul Protocol adițional la Convenție referitor la protecția proprietății.

Examinând excepția, Curtea constată că

art. 45 alin. (5) din Legea nr. 10/2001

a mai fost supus controlului de constituționalitate prin raportare la aceleași dispoziții constituționale, ca și în cauza de față. Astfel, prin

Decizia nr. 427 din 18 noiembrie 2003 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 868 din 5 decembrie 2003,

Decizia nr. 372 din 5 iulie 2005 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 792 din 31 august 2005,

Decizia nr. 373 din 4 mai 2006 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 454 din 25 mai 2006,

Decizia nr. 573 din 19 septembrie 2006 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 888 din 31 octombrie 2006, și

Decizia nr. 288 din 22 martie 2007 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 298 din 4 mai 2007, Curtea a statuat că acest text este constituțional.

În considerentele acestor decizii, Curtea a reținut că exercitarea unui drept de către titularul său nu poate avea loc decât într-un anumit cadru, stabilit de legiuitor, cu respectarea anumitor exigențe, cărora li se subsumează și instituirea unor termene, după a căror expirare valorificarea respectivului drept nu mai este posibilă.