Decizie · Curtea Constituțională

Decizia nr. 1082/2007

referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 10 din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale

prezumat în vigoare

Data actului
20 noiembrie 2007
Emitent
Curtea Constituțională
Publicat în
Monitorul Oficial nr. 848 din 11 decembrie 2007
Citează
7 acte
Structură
0 articole · 9.415 caractere
Sursă
legislatie.just.ro

Legături cu alte acte

Ce face acest act

Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 1

  • Legea nr. 241/2005 15 iulie 2005 (prevederi anume) pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale

Textul nu are o structură pe articole recunoscută și este afișat ca atare.

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Marinela Mincă - procuror

Daniela Ramona Marițiu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 10 din Legea nr. 241/2005

pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale, excepție ridicată de Nicoleta Corina Zaharia în Dosarul nr. 1.828/111/2005 al Tribunalului Bihor - Secția penală.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul Ministerului Public, făcând referire la jurisprudența Curții Constituționale, pune concluzii de respingere a excepției ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 18 iulie 2007, pronunțată în Dosarul nr. 1.828/111/2005, Tribunalul Bihor - Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstitu ționalitate a dispozițiilor

art. 10 din Legea nr. 241/2005

pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale, excepție ridicată de Nicoleta Corina Zaharia.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul susține că dispozițiile de lege criticate încalcă prevederile constituționale ale art. 21 referitoare la accesul liber la justiție și art. 24 referitoare la dreptul la apărare, fără a arăta în ce mod.

Tribunalul Bihor - Secția penală consideră că prin dispozițiile de lege criticate, care reglementează infracțiunea de evaziune fiscală, se creează un tratament juridic diferențiat, în funcție de faza procesuală în care se află persoana învinuită sau inculpată și de posibilitatea achitării prejudiciului creat prin săvârșirea infracțiunii.

În conformitate cu dispozițiile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

Guvernul consideră excepția de neconstituționalitate ca fiind neîntemeiată. În acest sens, face referire la

Decizia nr. 529 din 27 iunie 2006 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 664 din 2 august 2006, și

Decizia nr. 136 din 20 februarie 2007 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 203 din 26 martie 2007.

Avocatul Poporului apreciază că dispozițiile

art. 10 din Legea nr. 241/2005

sunt neconstituționale. Reglementarea dedusă controlului instituie măsuri de nepedepsire sau de reducere a pedepselor, în situația în care învinuitul ori inculpatul acoperă integral prejudiciul cauzat numai până la primul termen de judecată. Referirea la "primul termen de judecată" prevăzută de textul de lege criticat creează premisele unei discriminări între infractorii care au săvârșit infracțiuni de evaziune fiscală sub imperiul legii vechi, anterior intrării în vigoare a

Legii nr. 241/2005 , și au avut un prim termen de înfățișare, și cei care au fost trimiși în judecată după intrarea în vigoare a noii legi, deși au săvârșit infracțiunea de evaziune fiscală în temeiul legii vechi. Totodată, situația inculpatului nu trebuie agravată de existența unui impediment intervenit la nivelul activității organelor de urmărire penală, care poate conduce la crearea unei situații discriminatorii între persoane aflate în aceeași situație.

De asemenea, dispozițiile de lege criticate instituie o discriminare între persoanele prevăzute de ipoteza normei, pe criteriul averii, fără a exista o motivare obiectivă și rezonabilă.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2),

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 10 din Legea nr. 241/2005

pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 672 din 27 iulie 2005, text de lege care are următorul conținut: "(1) În cazul săvârșirii unei infracțiuni de evaziune fiscală prevăzute de prezenta lege, dacă în cursul urmăririi penale sau al judecății, până la primul termen de judecată, învinuitul ori inculpatul acoperă integral prejudiciul cauzat, limitele pedepsei prevăzute de lege pentru fapta săvârșită se reduc la jumătate. Dacă prejudiciul cauzat și recuperat în aceleași condiții este de până la 100.000 euro, în echivalentul monedei naționale, se poate aplica pedeapsa cu amendă. Dacă prejudiciul cauzat și recuperat în aceleași condiții este de până la 50.000 euro, în echivalentul monedei naționale, se aplică o sancțiune administrativă, care se înregistrează în cazierul judiciar.

(2) Dispozițiile prevăzute la alin. (1) nu se aplică dacă făptuitorul a mai săvârșit o infracțiune prevăzută de prezenta lege într-un interval de 5 ani de la comiterea faptei pentru care a beneficiat de prevederile alin. (1)."

În susținerea neconstituționalității acestor dispoziții legale, autorul excepției invocă încălcarea prevederilor constituționale ale art. 21 referitoare la accesul liber la justiție și ale art. 24 referitoare la dreptul la apărare.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că dispozițiile de lege criticate au constituit în numeroase cazuri obiect al controlului exercitat de instanța de contencios constituțional.

Astfel, prin

Decizia nr. 318 din 18 aprilie 2006 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 400 din 9 mai 2006,

Decizia nr. 417 din 25 mai 2006 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 512 din 13 iunie 2006, și

Decizia nr. 544 din 7 iunie 2007 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 554 din 14 august 2007, Curtea a statuat că în temeiul art. 73 alin. (3) lit. h) din Legea fundamentală, potrivit căruia "Prin lege organică se reglementează: [...] infracțiunile, pedepsele și regimul executării acestora", legiuitorul este liber să stabilească un regim sancționator în vederea recuperării prejudiciului cauzat prin faptele incriminate ca infracțiuni. În aplicarea acestui text constituțional, legiuitorul a reglementat, în

art. 10 alin. (1) teza întâi din Legea nr. 241/2005

pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale, o cauză de reducere a pedepsei prevăzute de lege pentru fapta săvârșită, în situația în care în cursul urmăririi penale sau al judecății, până la primul termen de judecată, învinuitul ori inculpatul acoperă integral prejudiciul cauzat. Aceasta constituie o măsură de politică penală determinată de specificul infracțiunilor de evaziune fiscală, respectiv de necesitatea recuperării, cu celeritate, a sumelor datorate bugetului general consolidat, și nu este de natură să aducă atingere dreptului la un proces echitabil și nici normelor constituționale privind realizarea justiției.

Astfel, faptul că de reducerea limitelor pedepsei prevăzute de lege beneficiază numai învinuitul ori inculpatul care acoperă integral prejudiciul cauzat, în cursul urmăririi penale sau al judecății, până la primul termen de judecată, nu are semnificația îngrădirii liberului acces la justiție. Cel în cauză are posibilitatea de a se adresa instanțelor judecătorești în cazul în care consideră că drepturile, libertățile sau interesele sale legitime au fost încălcate și de a beneficia de toate garanțiile procesuale prevăzute de lege, inclusiv în ceea ce privește latura civilă a cauzei, în deplină concordanță cu imperativele dreptului la un proces echitabil.

Cele statuate prin deciziile menționate își păstrează valabilitatea, în cauza de față neintervenind elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenței Curții în această materie.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 10 din Legea nr. 241/2005

pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale, excepție ridicată de Nicoleta Corina Zaharia în Dosarul nr. 1.828/111/2005 al Tribunalului Bihor - Secția penală.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 20 noiembrie 2007.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Daniela Ramona Marițiu

Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.