Decizia nr. 1160/2007

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Iuliana Nedelcu - procuror

Marieta Safta - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 63 alin. 1, art. 64 alin. 1, art. 90 alin. 2 și art. 215 alin. 4 din Codul de procedură penală, excepție invocată de Ioan Cionca și Vasile Ion Rob în Dosarul nr. 1.730/266/2006 al Judecătoriei Negrești Oaș.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Magistratul-asistent referă Curții că partea Consiliul Local Târna Mare a depus la dosar o cerere de amânare a cauzei, motivată de faptul că la acest termen nu poate fi apărată de un avocat, deoarece primarul comunei refuză plata onorariului acestuia, deși consiliul local a hotărât angajarea unui avocat.

Ministerul Public nu este de acord cu amânarea cauzei.

Curtea, deliberând, respinge cererea de amânare a cauzei.

Ministerul Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, invocând jurisprudența Curții Constituționale în materie.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Decizia penală nr. 142/R din 25 mai 2007, pronunțată în Dosarul nr. 1.730/266/2006, Tribunalul Satu Mare - Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 63 alin. 1, art. 64 alin. 1, art. 90 alin.2 și art. 215 alin.4 din Codul de procedură penală, excepție invocată de Ioan Cionca și Vasile Ion Rob în Dosarul nr. 1.730/266/2006 al Judecătoriei Negrești Oaș.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că textele de lege criticate sunt neconstituționale, deoarece atribuie valoare probatorie în procesul penal unui act de constatare care, în opinia autorilor excepției, este întocmit potrivit unei proceduri specifice ce reglementează activitatea Curții de Conturi, procedură care se desfășoară în afara procesului penal și fără respectarea garanțiilor recunoscute de lege părților în cadrul procesului penal. Se arată în acest sens că art. 90 alin. 2 din Codul de procedură penală reglementează o excepție de la regula cuprinsă în alin. 1 al aceluiași text, permițând ca procesele-verbale de constatare încheiate de alte organe decât cele judiciare, în procedurile administrative de control, să fie mijloace de probă "dacă legea prevede aceasta". Această din urmă precizare, care condiționează excepția de prevederea "legii", nu reprezintă o garanție suficientă pentru asigurarea unui proces echitabil, ci, dimpotrivă, nu face decât să alimenteze inechitățile în domeniul penal, autorizând un amestec inadmisibil al procedurilor administrative în procedurile penale. Procedurile administrative de control ce preced întocmirea proceselorverbale și a actelor de constatare semnalate de art. 90 alin. 2 din Codul de procedură penală nu satisfac exigențele procedurale impuse de dreptul la un proces echitabil. Or, în măsura în care textele de lege criticate conferă acestor acte vocația de a fi folosite ulterior ca mijloace de probă în procesul penal (cu privire la faptele și împrejurările de fapt constatate, precum și cu privire la explicațiile persoanelor la care se referă și a martorilor asistenți), ele trebuie să se supună tuturor cerințelor impuse de aplicarea dreptului la un proces echitabil în materie penală, respectiv: egalitatea de arme, contradictorialitatea, obligarea de motivare a actelor judiciare, comunicarea probelor, posibilitatea exercitării căilor de atac, publicitatea, independența și imparțialitatea autorităților justiției, respectarea prezumției de nevinovăție și garantarea exercitării drepturilor apărării. În plus, independența și imparțialitatea justiției sunt puse în pericol, deoarece s-a creat posibilitatea ca judecătorii să-și poată întemeia soluția de condamnare pe acte întocmite în afara procesului penal.

Tribunalul Satu Mare - Secția penală apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, întrucât "procesele-verbale de constatare întocmite de către controlorii Curții de Conturi sunt susceptibile de a fi considerate mijloace de probă în sensul art. 64 din Codul de procedură penală și pot servi la aflarea adevărului în condițiile în care se coroborează cu alte probe din dosar, luând în considerare că, în conformitate cu art. 63 din Codul de procedură penală, probele nu au o valoare dinainte stabilită, aprecierea lor făcându-se fie de organul de urmărire penală, fie de către instanța de judecată, în urma examinării tuturor probelor administrate".

În conformitate cu dispozițiile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, arătând că textele de lege criticate nu încalcă prevederile constituționale invocate. Folosirea actelor încheiate de alte organe în procesul penal este guvernată de regulile procedurii penale, reguli ce se aplică tuturor mijloacelor de probă. Astfel, aceste procese-verbale și acte de constatare se aduc la cunoștința părților în cadrul unui proces public, cu respectarea contradictorialității, a dreptului la apărare, și pot fi contestate de părți, în concordanță cu cerințele dreptului la un proces echitabil.

Avocatul Poporului, referindu-se și la jurisprudența constantă a Curții Constituționale în această materie, consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2),

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie art. 63 alin. 1, art. 64 alin. 1, art. 90 alin. 2 și art. 215 alin. 4 din Codul de procedură penală, având următorul cuprins:

- Art. 63 alin. 1: "Constituie probă orice element de fapt care servește la constatarea existenței sau inexistenței unei infracțiuni, la identificarea persoanei care a săvârșit-o și la cunoașterea împrejurărilor necesare pentru justa soluționare a cauzei.";

- Art. 64 alin. 1: "Mijloacele de probă prin care se constată elementele de fapt ce pot servi ca probă sunt: declarațiile învinuitului sau ale inculpatului, declarațiile părții vătămate, ale părții civile și ale părții responsabile civilmente, declarațiile martorilor, înscrisurile, înregistrările audio sau video, fotografiile, mijloacele materiale de probă, constatările tehnico-științifice, constatările medico-legale și expertizele.";

- Art. 90 alin. 2: "De asemenea, sunt mijloace de probă procesele-verbale și actele de constatare, încheiate de alte organe, dacă legea prevede aceasta.";

- Art. 214 alin. 5: "Procesele-verbale încheiate de aceste organe constituie mijloace de probă."

Dispozițiile constituționale invocate în motivarea excepției sunt cele ale art. 11 referitoare la dreptul internațional și dreptul intern, ale art. 20 referitoare la tratatele internaționale privind drepturile omului, ale art. 21 alin. (3) referitoare la dreptul părților la un proces echitabil și ale art. 124 alin. (2) și (3) referitoare la imparțialitatea și independența justiției. Se invocă, de asemenea, art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale privind dreptul la un proces echitabil.

Examinând excepția de neconstituționalitate ridicată, Curtea constată că dispozițiile art. 90 alin. 2 și art. 215 alin. 4 din Codul de procedură penală au mai fost supuse controlului instanței de contencios constituțional, prin raportare la aceleași prevederi invocate și în prezenta cauză și cu motivări similare. În acest sens sunt, de exemplu,

Decizia nr. 793 din 27 septembrie 2007 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 710 din 22 octombrie 2007,

Decizia nr. 524 din 27 iunie 2006 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 764 din 7 septembrie 2006, și

Decizia nr. 331 din 28 iunie 2005 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 675 din 28 iulie 2005, prin care Curtea, pentru considerentele acolo reținute, a respins ca neîntemeiate excepțiile de neconstitu - ționalitate invocate.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a determina reconsiderarea jurisprudenței Curții, considerentele și soluția acestor decizii sunt valabile și în prezenta cauză, inclusiv în ceea ce privește art. 63 alin. 1 și art. 64 alin. 1 din Codul de procedură penală, față de care nu au fost formulate critici distincte.

Pentru motivele mai sus arătate, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art.1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 alin. (1) și (6) din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 63 alin. 1, art. 64 alin. 1, art. 90 alin. 2 și art. 215 alin. 4 din Codul de procedură penală, excepție invocată de Ioan Cionca și Vasile Ion Rob în Dosarul nr. 1.730/266/2006 al Judecătoriei Negrești Oaș.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 11 decembrie 2007.