Decizia nr. 1175/2007

Articolul 12

(astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 380/2006

și

Legea nr. 371/2006 ):

"(1) Se exceptează de la accesul liber al cetățenilor, prevăzut la art. 1 și, respectiv, la art. 11^1, următoarele informații:

a) informațiile din domeniul apărării naționale, siguranței și ordinii publice, dacă fac parte din categoriile informațiilor clasificate, potrivit legii;

b) informațiile privind deliberările autorităților, precum și cele care privesc interesele economice și politice ale României, dacă fac parte din categoria informațiilor clasificate, potrivit legii;

c) informațiile privind activitățile comerciale sau financiare, dacă publicitatea acestora aduce atingere dreptului de proprietate intelectuală ori industrială, precum și principiului concurenței loiale, potrivit legii;

d) informațiile cu privire la datele personale, potrivit legii;

e) informațiile privind procedura în timpul anchetei penale sau disciplinare, dacă se periclitează rezultatul anchetei, se dezvăluie surse confidențiale ori se pun în pericol viața, integritatea corporală, sănătatea unei persoane în urma anchetei efectuate sau în curs de desfășurare;

f) informațiile privind procedurile judiciare, dacă publicitatea acestora aduce atingere asigurării unui proces echitabil ori interesului legitim al oricăreia dintre părțile implicate în proces;

g) informațiile a căror publicare prejudiciază măsurile de protecție a tinerilor.

(2) Răspunderea pentru aplicarea măsurilor de protejare a informațiilor aparținând categoriilor prevăzute la alin. (1) revine persoanelor și autorităților publice care dețin astfel de informații, precum și instituțiilor publice abilitate prin lege să asigure securitatea informațiilor.";

- Art. 13: "Informațiile care favorizează sau ascund încălcarea legii de către o autoritate sau o instituție publică nu pot fi incluse în categoria informațiilor clasificate și constituie informații de interes public.";

- Art. 21: "(1) Refuzul explicit sau tacit al angajatului desemnat al unei autorități ori instituții publice pentru aplicarea prevederilor prezentei legi constituie abatere și atrage răspunderea disciplinară a celui vinovat.

(2) Împotriva refuzului prevăzut la alin. (1) se poate depune reclamație la conducătorul autorității sau al instituției publice respective în termen de 30 de zile de la luarea la cunoștință de către persoana lezată.

(3) Dacă după cercetarea administrativă reclamația se dovedește întemeiată, răspunsul se transmite persoanei lezate în termen de 15 zile de la depunerea reclamației și va conține atât informațiile de interes public solicitate inițial, cât și menționarea sancțiunilor disciplinare luate împotriva celui vinovat.";

- Art. 22: "(1) În cazul în care o persoană se consideră vătămată în drepturile sale, prevăzute în prezenta lege, aceasta poate face plângere la secția de contencios administrativ a tribunalului în a cărei rază teritorială domiciliază sau în a cărei rază teritorială se află sediul autorității ori al instituției publice. Plângerea se face în termen de 30 de zile de la data expirării termenului prevăzut la art. 7.

(2) Instanța poate obliga autoritatea sau instituția publică să furnizeze informațiile de interes public solicitate și să plătească daune morale și/sau patrimoniale.

(3) Hotărârea tribunalului este supusă recursului.

(4) Decizia Curții de apel este definitivă și irevocabilă.

(5) Atât plângerea, cât și apelul se judecă în instanță în procedură de urgență și sunt scutite de taxă de timbru."

În ceea ce privește art. 36 invocat ca fiind neconstituțional, Curtea constată că Legea nr. 554/2001 are doar 25 de articole. În realitate, din motivarea excepției, rezultă că autorul acesteia critică

art. 36 din Hotărârea Guvernului nr. 123/2002

prin care au fost aprobate Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 554/2001.

Articolele 2, 15, 17, 20, 24, 32 și 33 din

Legea nr. 182/2002

supuse controlului de constituționalitate prevăd:

- Art. 2: "(1) Dreptul de a avea acces la informațiile de interes public este garantat prin lege.

(2) Accesul la informațiile clasificate este permis numai în cazurile, în condițiile și prin respectarea procedurilor prevăzute de lege.";

- Art. 15: "În sensul prezentei legi, următorii termeni se definesc astfel:

a) informații - orice documente, date, obiecte sau activități, indiferent de suport , formă, mod de exprimare sau de punere în circulație;

b) informații clasificate - informațiile, datele, documentele de interes pentru securitatea națională, care, datorită nivelurilor de importanță și consecințelor care s-ar produce ca urmare a dezvăluirii sau diseminării neautorizate, trebuie să fie protejate;

c) clasele de secretizare sunt: secrete de stat și secrete de serviciu;

d) informații secrete de stat - informațiile care privesc securitatea națională, prin a căror divulgare se pot prejudicia siguranța națională și apărarea țării;

e) informații secrete de serviciu - informațiile a căror divulgare este de natură să determine prejudicii unei persoane juridice de drept public sau privat;

f) nivelurile de secretizare se atribuie informațiilor clasificate din clasa secrete de stat și sunt:

- strict secret de importanță deosebită - informațiile a căror divulgare neautorizată este de natură să producă daune de o gravitate excepțională securității naționale;

- strict secrete - informațiile a căror divulgare neautorizată este de natură să producă daune grave securității naționale;

- secrete - informațiile a căror divulgare neautorizată este de natură să producă daune securității naționale;

g) protecție juridică - ansamblul normelor constituționale și al celorlalte dispoziții legale în vigoare, care reglementează protejarea informațiilor clasificate;

h) protecție prin măsuri procedurale - ansamblul reglementărilor prin care emitenții și deținătorii de informații clasificate stabilesc măsurile interne de lucru și de ordine interioară destinate realizării protecției informațiilor;

i) protecție fizică - ansamblul activităților de pază, securitate și apărare, prin măsuri și dispozitive de control fizic și prin mijloace tehnice, a informațiilor clasificate;

j) protecția personalului - ansamblul verificărilor și măsurilor destinate persoanelor cu atribuții de serviciu în legătură cu informațiile clasificate, spre a preveni și înlătura riscurile de securitate pentru protecția informațiilor clasificate;

k) certificate de securitate - documentele care atestă verificarea și acreditarea persoanei de a deține, de a avea acces și de a lucra cu informații clasificate.";

- Art. 17: "În categoria informațiilor secrete de stat sunt cuprinse informațiile care reprezintă sau care se referă la:

a) sistemul de apărare a țării și elementele de bază ale acestuia, operațiile militare, tehnologiile de fabricație, caracteristicile armamentului și tehnicii de luptă utilizate exclusiv în cadrul elementelor sistemului național de apărare;

b) planurile, precum și dispozitivele militare, efectivele și misiunile forțelor angajate;

c) cifrul de stat și alte elemente criptologice stabilite de autoritățile publice competente, precum și activitățile în legătură cu realizarea și folosirea acestora;

d) organizarea sistemelor de protecție și apărare a obiectivelor, sectoarelor și la rețelele de calculatoare speciale și militare, inclusiv la mecanismele de securitate a acestora;

e) datele, schemele și programele referitoare la sistemele de comunicații și la rețelele de calculatoare speciale și militare, inclusiv la mecanismele de securitate a acestora;

f) activitatea de informații desfășurată de autoritățile publice stabilite prin lege pentru apărarea țării și siguranța națională;

g) mijloacele, metodele, tehnica și echipamentul de lucru, precum și sursele de informații specifice, folosite de autoritățile publice care desfășoară activitate de informații;

h) (astfel cum a fost modificat prin

art. I din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 16/2005 ) hărțile, planurile topografice, termogramele și înregistrările aeriene efectuate la scări de zbor mai mari de 1:20.000, pe care sunt reprezentate elementele de conținut sau obiective clasificate secrete de stat;

i) studiile, prospecțiunile geologice și determinările gravimetrice cu densitate mai mare de un punct pe kilometru pătrat, prin care se evaluează rezervele naționale de metale și minereuri rare, prețioase, disperse și radioactive, precum și datele și informațiile referitoare la rezervele materiale, care sunt în competența Administrației Naționale a Rezervelor de Stat;

j) sistemele și planurile de alimentare cu energie electrică, energie termică, apă și alți agenți necesari funcționării obiectivelor clasificate secrete de stat;

k) activitățile științifice, tehnologice sau economice și investițiile care au legătură cu siguranța națională ori cu apărarea națională sau prezintă importanță deosebită pentru interesele economice și tehnico-științifice ale României;

l) cercetările științifice în domeniul tehnologiilor nucleare, în afara celor fundamentale, precum și programele pentru protecția și securitatea materialelor și a instalațiilor nucleare;

m) emiterea, imprimarea bancnotelor și baterea monedelor metalice, machetele emisiunilor monetare ale Băncii Naționale a României și elementele de siguranță ale însemnelor monetare pentru depistarea falsurilor, nedestinate publicității, precum și imprimarea și tipărirea hârtiilor de valoare de natura titlurilor de stat, a bonurilor de tezaur și a obligațiunilor de stat;

n) relațiile și activitățile externe ale statului român, care, potrivit legii, nu sunt destinate publicității, precum și informațiile altor state sau organizații internaționale, față de care, prin tratate ori înțelegeri internaționale, statul român și-a asumat obligația de protecție.";

- Art. 20: "Orice persoană fizică sau juridică română poate face contestație la autoritățile care au clasificat informația respectivă, împotriva clasificării informațiilor, duratei pentru care acestea au fost clasificate, precum și împotriva modului în care s-a atribuit un nivel sau altul de secretizare. Contestația va fi soluționată în condițiile legii contenciosului administrativ.";

- Art. 24: " (1) Documentele cuprinzând informații secrete de stat vor purta pe fiecare pagină nivelul de secretizare, precum și mențiunea «personal», când sunt destinate unor persoane determinate.

(2) Prin hotărâre a Guvernului vor fi stabilite regulile de identificare și marcare, inscripționările și mențiunile obligatorii pe documentele secrete de stat, în funcție de nivelurile de secretizare, cerințele de evidență a numerelor de exemplare și a destinatarilor, termenele și regimul de păstrare, interdicțiile de reproducere și circulație.

(3) Încadrarea informațiilor secrete de stat în unul dintre nivelurile prevăzute la art. 15 lit. f), precum și normele privind măsurile minime de protecție în cadrul fiecărui nivel se stabilesc prin hotărâre a Guvernului.

(4) Informațiile clasificate potrivit art. 15 lit. f) pot fi declasificate, prin hotărâre a Guvernului, la solicitarea motivată a emitentului.

(5) Se interzice clasificarea ca secrete de stat a informațiilor, datelor sau documentelor în scopul ascunderii încălcărilor legii, erorilor administrative, limitării accesului la informațiile de interes public, restrângerii ilegale a exercițiului unor drepturi ale vreunei persoane sau lezării altor interese legitime.

(6) Nu pot fi clasificate ca secrete de stat informațiile, datele sau documentele referitoare la o cercetare științifică fundamentală care nu are o legătură justificată cu securitatea națională.

(7) Autoritățile publice care elaborează ori lucrează cu informații secrete vor întocmi un ghid pe baza căruia se va realiza o clasificare corectă și uniformă a informațiilor secrete de stat, în strictă conformitate cu legea.

(8) Ghidul se aprobă personal și în scris de funcționarul superior autorizat să clasifice informațiile secrete de stat.

(9) Persoanele autorizate care copiază, extrag sau reproduc în rezumat conținutul unor documente secrete vor aplica pe noul document rezultat mențiunile aflate pe documentul original.

(10) Declasificarea ori trecerea la un nivel inferior de clasificare este realizată de persoanele sau autoritățile publice competente să aprobe clasificarea și nivelul de secretizare a informațiilor respective.";

- Art. 32: "Conducătorii autorităților și instituțiilor publice, ai agenților economici cu capital integral sau parțial de stat și ai altor persoane juridice de drept public ori privat sunt obligați să stabilească informațiile care constituie secrete de serviciu și regulile de protecție a acestora, să coordoneze activitatea și să controleze măsurile privitoare la păstrarea secretului de serviciu, potrivit competențelor, în conformitate cu normele stabilite prin hotărâre a Guvernului.";

- Art. 33: "Este interzisă clasificarea ca secrete de serviciu a informațiilor care, prin natura sau conținutul lor, sunt destinate să asigure informarea cetățenilor asupra unor probleme de interes public sau personal, pentru favorizarea ori acoperirea eludării legii sau obstrucționarea justiției."

Autorul excepției susține că textele de lege criticate contravin, în ordinea invocării lor, prevederilor constituționale ale art. 31 alin. (1), (2) și (3) privind dreptul persoanei la informațiile de interes public și obligația autorităților publice de a asigura informarea corectă a cetățenilor asupra treburilor publice și asupra problemelor de interes personal; art. 52 alin. (1) și (2) referitor la dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică într-un drept al său ori într-un interes legitim, exercitat în condițiile și limitele stabilite prin lege organică; art. 53 alin. (1) și (2) privind restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți; art. 21 alin. (1), (2) și (3) care consacră accesul liber la justiție și dreptul părților la un proces echitabil și la soluționarea cauzelor într-un termen rezonabil; art. 126 alin. (2), potrivit căruia competența instanțelor judecătorești și procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege, și art. 148 alin. (2) și (4) care dispune în legătură cu prioritatea reglementărilor comunitare, ca urmare a aderării României la Uniunea Europeană, față de dispozițiile contrare din legile interne și garantarea aducerii lor la îndeplinire de către autorități. În sensul acestor din urmă dispoziții constituționale este invocată și încălcarea titlului I art. II-71 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, referitor la libertatea de informare, precum și Recomandarea (2002)2 privind accesul la documente publice, adoptată de Comitetul Miniștrilor al Consiliului Europei.

Examinând excepția de neconstituționalitate ridicată, Curtea reține următoarele:

I. O primă critică vizează

art. 12, 13, 21 și 22 din Legea nr. 544/2001

care, în esență, în opinia autorului excepției, îngrădesc accesul liber la justiție, încalcă dreptul cetățenilor la informație și principiul proporționalității în restrângerea și limitarea exercitării unor drepturi, prin aceea că exceptează unele categorii de informații de la accesul liber al cetățenilor.

Din analiza acestor susțineri, Curtea constată că, dimpotrivă, prevederile art. 12 și 13 din legea criticată sunt chiar în sensul dispozițiilor art. 31 și art. 53 din Constituție, invocate ca fiind încălcate. Astfel a statuat Curtea Constituțională prin

Decizia nr. 568 din 19 septembrie 2006 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 890 din 1 noiembrie 2006, prilej cu care a reținut următoarele: exceptarea prevăzută de

art. 12 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 544/2001

este legitimată chiar de prevederile constituționale ale art. 31 alin. (3), care stabilesc că "Dreptul la informație nu trebuie să prejudicieze [...] securitatea națională", precum și ale art. 53, potrivit cărora exercițiul unor drepturi poate fi restrâns, printre altele, pentru apărarea securității naționale, concept care include apărarea națională, siguranța și ordinea publică. Sub acest aspect, prin decizia menționată, se face trimitere la jurisprudența anterioară a Curții în materie, de exemplu, deciziile nr. 462 din 4 decembrie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 63 din 26 ianuarie 2004, și nr. 158 din 30 martie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 420 din 11 mai 2004. De asemenea, prin

Decizia nr. 568/2006 , cu privire la susțineri privind încălcarea prin

art. 22 din Legea nr. 544/2001

a prevederilor art. 21 și

art. 126 din Constituție, Curtea, trimițând la Decizia nr. 407 din 7 octombrie 2004 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.112 din 27 noiembrie 2004, și la

Decizia Plenului Curții Constituționale nr. 1 din 8 februarie 1994 , a reținut că "este de competența exclusivă a legiuitorului de a institui regulile de desfășurare a procesului în fața instanțelor judecătorești", precum și că "legiuitorul poate institui, în considerarea unor situații deosebite, reguli speciale de procedură, ca și modalitățile de exercitare a drepturilor procedurale, principiul liberului acces la justiție presupunând posibilitatea neîngrădită a celor interesați de a utiliza aceste proceduri, în formele și modalitățile instituite de lege."

Așa fiind, cele statuate prin deciziile menționate își mențin valabilitatea și în prezenta cauză, întrucât nu au intervenit elemente noi, care să justifice schimbarea jurisprudenței Curții Constituționale.

II. O altă critică privește neconstituționalitatea prevederilor

art. 2, 15, 17, 20, 24, 32 și 33 din Legea nr. 182/2002

privind protecția informațiilor clasificate.

Curtea Constituțională a mai exercitat controlul de constituționalitate cu privire la prevederile

art. 32 și 33 din legea criticată și, prin Decizia nr. 568 din 19 septembrie 2006 , a respins excepția pentru argumentele acolo reținute. Soluția pronunțată își menține valabilitatea și în prezentul dosar, criticile de neconstituționalitate fiind aceleași.

În legătură cu neconstituționalitatea prevederilor

art. 2, 15, 17, 20 și 24 din Legea nr. 182/2002 , precum și ale

art. 21 din Legea nr. 544/2001 , prin raportare la aceleași texte din Constituție invocate și în legătură cu celelalte dispoziții din legile criticate, nu se motivează în vreun fel contrarietatea dintre conținutul textelor legale și dispozițiile constituționale. Prin urmare, Curtea Constituțională nu se poate substitui autorului excepției în ceea ce privește motivarea acesteia, întrucât ar exercita un control din oficiu, ceea ce este inadmisibil.

De altfel, criticile formulate în legătură cu aceste texte din legile menționate reprezintă aprecieri personale ale autorului excepției asupra reglementării în sine, a ambiguității și neclarității acesteia, a omisiunilor de reglementare sau a unor neconcordanțe și necorelări între cele două legi supuse controlului de constituționalitate. Criticile constau, de exemplu, în susțineri potrivit cărora: deținătorul informației este cel care "trebuie să dovedească motivele pentru care o anumită informație este considerată secretă sau din orice motiv scoasă din sfera publică și că o astfel de justificare există la data soluționării cauzei";

art. 13 din Legea nr. 544/2001 , precum și art. 32 și

art. 33 din Legea nr. 182/2002

stabilesc informațiile ce nu pot fi incluse în categoria informațiilor clasificate, "însă lipsește un text de lege expres care să acorde judecătorilor dreptul de a verifica documentația și motivele pe baza cărora o informație este catalogată ca secretă, precum și dreptul de a decide încetarea caracterului secret al unei informații"; "ambele legi prevăd posibilitatea pentru conducătorul instituției publice să clasifice după bunul plac informațiile fără a fi supus controlului judiciar". Or, asemenea aspecte nu sunt în competența de soluționare a Curții, care, potrivit

art. 2 din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, se pronunță numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată, prin raportare la dispozițiile sau principiile Constituției, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului.

III. Autorul excepției mai invocă și neconstituționalitatea

art. 36 din Legea nr. 544/2001

privind liberul acces la informațiile de interes public. Curtea constată că, în realitate, legea are doar 25 de articole. Însă, așa cum rezultă din motivarea excepției, criticile formulate vizează

art. 36 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 544/2001 , aprobate prin

Hotărârea Guvernului nr. 123/2002 . Or, potrivit

art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , Curtea soluționează excepțiile de neconstituționalitate privind o lege sau ordonanță ori o dispoziție dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare. Așa fiind, această excepție de neconstituționalitate este inadmisibilă.

IV. Asupra criticilor formulate de autorul excepției, potrivit cărora textele vizate ca fiind neconstituționale contravin titlului I art. II-71 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene referitor la libertatea de informare, prin raportare la art. 148 din Constituția României, Curtea reține următoarele:

Carta Uniunii Europene privind drepturile fundamentale a fost adoptată la 7 decembrie 2000, la Nisa, de către Parlamentul European, Consiliul Uniunii Europene și Comisia Europeană, ca un instrument cu o importantă semnificație politică, fără însă a avea valoare juridică.

Pentru a dobândi valoare juridică, textul Cartei a fost inclus, cu modificări nesemnificative, în Tratatul instituind o Constituție pentru Europa, semnat la Roma la 29 octombrie 2004, care, însă, a fost respins în cadrul referendumului organizat în Franța și Olanda pentru ratificarea acestuia și ulterior a fost abandonat.

La data de la 13 decembrie 2007, deci după pronunțarea prezentei decizii, a fost semnat la Lisabona Tratatul de modificare a Tratatului privind Uniunea Europeană și a Tratatului de instituire a Comunității Europene (Tratatul de Reformă), tratat care reia în proporție semnificativă inovațiile aduse prin Tratatul instituind o Constituție pentru Europa și prin care s-a conferit Cartei drepturilor fundamentale valoare juridică obligatorie. Potrivit art. 1 din Tratatul care reglementează modificările aduse Tratatului privind Uniunea Europeană, articolului 6 din acest din urmă Tratat i se dă, la poziția 8, o nouă redactare, având următorul cuprins:

"Art. 6 - (1) Uniunea recunoaște drepturile, libertățile și principiile prevăzute în Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene din 7 decembrie 2000, astfel cum a fost adaptată la 12 decembrie 2007, la Strasbourg, care are aceeași valoare juridică cu cea a tratatelor.

Dispozițiile cuprinse în Cartă nu extind în niciun fel competențele Uniunii, astfel cum sunt definite în tratate.

Drepturile, libertățile și principiile prevăzute în Cartă se interpretează în conformitate cu dispozițiile generale din titlul VII al Cartei privind interpretarea și punerea sa în aplicare și cu luarea în considerare în mod corespunzător a explicațiilor menționate în Cartă, care prevăd izvoarele acestor dispoziții."

În versiunea adaptată a Cartei, textul invocat de autorul excepției are următorul cuprins: