Decizia nr. 917/2009
referitoare la excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 10 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004
prezumat în vigoare
Legături cu alte acte
Ce face acest act
Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 1
- Legea nr. 554/2004 2 decembrie 2004 (prevederi anume) contenciosului administrativ
Ioan Vida - președinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Petre Lăzăroiu - judecător
Puskas Valentin Zoltan - judecător
Augustin Zegrean - judecător
Antonia Constantin - procuror
Claudia-Margareta Krupenschi - magistrat-asistent
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 10 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 , excepție ridicată de primarul sectorului 6 București în Dosarul nr. 30.306/3/2008 al Tribunalului București - Secția a IX-a de contencios administrativ și fiscal.
La apelul nominal răspunde autorul excepției, prin avocat Cristiana Irinel Stoica, cu împuternicire avocațială depusă la dosar, lipsind celelalte părți, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții Constituționale acordă cuvântul reprezentantului autorului excepției, care solicită admiterea acesteia. În acest sens, arată că dispozițiile
art. 10 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004
nu conțin norme suficient de clare, care să determine cu precizie competența materială de soluționare a litigiilor care vizează un act administrativ emis de o autoritate publică locală, dar în care valoarea cererii depășește suma de 500.000 lei. Textul de lege criticat nu stabilește instanța de judecată competentă într-o asemenea situație, astfel că, în opinia autorului excepției, este îngrădit accesul liber al persoanei la justiție și sunt încălcate principiile exercitării drepturilor și libertăților cu bună-credință și al separației puterilor în stat, judecătorul fiind obligat să exercite atribuțiile specifice legislativului, de determinare a competenței materiale a instanței de judecată.
Reprezentantul Ministerului Public apreciază că specificul susținerilor autorului excepției îi conferă acesteia caracter inadmisibil, deoarece vizează aspecte legate de interpretarea sau chiar completarea textului legal criticat. În plus, menționează jurisprudența în materie a Curții Constituționale, și anume
Decizia nr. 421/2009 , a cărei soluție de respingere, pentru aceleași argumente ca cele acolo expuse, se impune a fi menținută și în prezenta cauză.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
Prin Încheierea din 15 decembrie 2008, pronunțată în Dosarul nr. 30.306/3/2008, Tribunalul București - Secția a IX-a de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 10 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 .
Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de primarul sectorului 6 București într-o cauză având ca obiect o acțiune privind anularea unui act administrativ.
În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că textul de lege criticat, care prevede o derogare parțială de la principiul accesorium sequitur principale, în sensul că stabilește competența materială de primă instanță a curții de apel pentru soluționarea unei cereri accesorii celei de anulare a unui act administrativ emis de o autoritate locală sau județeană, care depășește valoric suma de 500.000 lei, nu conține norme suficient de clare și previzibile și are o redactare ambiguă. Este afectat, astfel, dreptul de acces la instanță și la folosirea căilor de atac al justițiabililor, aceștia neavând un reper sigur al instanței în fața căreia își pot exercita drepturile și libertățile procesuale, inclusiv cele referitoare la competența instanțelor de judecată. Judecătorul este constrâns, prin urmare, să stabilească el însuși, pe cale jurisprudențială, în afara legii, regulile necesare pentru a se pronunța asupra competenței litigiului cu judecarea căruia a fost învestit, încălcând astfel
art. 1 alin. (4) din Constituție , referitor la principiul separației puterilor. În sensul celor susținute este indicată
Decizia nr. 189 din 2 martie 2006 , prin care Curtea Constituțională a admis excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 20 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 . Se mai susține că textul de lege criticat contravine și art. 57 din Constituție, deoarece "nu conține nicio deosebire între situațiile care atrag o anumită competență derogatorie de la regula de drept comun prevăzută de
Codul de procedură civilă , dar lasă să se interpreteze o astfel de derogare" și, în acest mod, se creează un avantaj în favoarea subiecților de drept care încalcă normele legale privind exercitarea drepturilor procesuale cu bună-credință, prin posibilitatea introducerii acțiunii la o instanță necompetentă, de vreme ce criteriul de stabilire a competenței este discutabil. Autoritățile administrației locale nu pot fi lipsite de dreptul de a ști cu claritate care este instanța competentă să soluționeze litigiile privind pretinsele daune rezultate din anularea unor acte administrative.
Tribunalul București - Secția a IX-a de contencios administrativ și fiscal apreciază că dispozițiile criticate sunt constituționale.
Potrivit dispozițiilor
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate ridicată.
Avocatul Poporului consideră că dispozițiile
art. 10 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004
sunt constituționale. Stabilirea unor reguli de competență pentru judecarea cererilor în contencios administrativ dă expresie liberului acces la justiție și dreptului la un proces echitabil, textul criticat fiind, totodată, conform cu exigențele prevederilor
art. 126
și
129 din Constituție .
Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile autorului excepției, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și
Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor
art. 146 lit. d) din Constituție , precum și ale
art. 1 alin. (2) , ale
art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile
art. 10 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.154 din 7 decembrie 2004, modificate prin
art. I pct. 18 din Legea nr. 97/2008
privind aprobarea
Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 100/2007
pentru modificarea și completarea unor acte normative în domeniul justiției, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 294 din 15 aprilie 2008. Textul legal criticat are următorul conținut:
Articolul 10
alin. (1): "Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 500.000 de lei se soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 500.000 de lei se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel."
În opinia autorului excepției, textul de lege criticat contravine prevederilor constituționale ale
art. 1 alin. (4)
privind principiul separației și echilibrului puterilor în stat, ale
art. 21 alin. (1)
privind accesul liber la justiție, ale
art. 57
referitoare la obligația exercitării cu bună-credință a drepturilor și libertăților constituționale și ale
art. 129
privind dreptul la folosirea căilor de atac.
Analizând excepția de neconstituționalitate, Curtea Constituțională constată că autorul acesteia formulează criticile de neconstituționalitate din perspectiva unei pretinse omisiuni legislative, și anume lipsa stabilirii competenței materiale de soluționare a unei cereri care vizează un act administrativ emis de autoritățile locale, dar a cărei valoare depășește suma de 500.000 lei. Apreciază, în acest context, că dispozițiile
art. 10 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004
nu reglementează o astfel de situație, motiv pentru care consideră că textul de lege contravine, în principal, liberului acces la justiție și dreptului la folosirea căilor de atac. Persoana interesată nu cunoaște cu exactitate instanța competentă, nu știe unde trebuie să adreseze cererea sa, iar judecătorul este obligat să-și depășească atribuțiile legale, stabilind el însuși, în locul legiuitorului, care instanță de judecată este cea competentă.
Curtea Constituțională reține că susținerile de neconstituționalitate astfel formulate conferă excepției de neconstituționalitate caracter inadmisibil. Aceasta, deoarece neconstituționalitatea unei reglementări constituie o stare intrinsecă a acesteia și nu poate fi dedusă pe calea unei interpretări proprii a autorului excepției, cu caracter subiectiv, și nici prin evidențierea unei anumite lacune legislative, adică a ceea ce textul de lege nu prevede in terminis. Totodată, Curtea Constituțională nu se poate pronunța asupra unei pretinse omisiuni legislative, pentru că această operațiune ar excede competenței sale și ar echivala cu o ingerință asupra atribuțiilor specifice Parlamentului, în calitate de unică autoritate legiuitoare a țării. Pe de altă parte, Curtea reține că dispozițiile legale criticate conțin norme de procedură care stabilesc competența instanțelor de judecată și asupra cărora legiuitorul are, potrivit
art. 126 alin. (2) din Constituție , competență exclusivă de reglementare. De altfel, prin conținutul său normativ, textul de lege atacat nu contravine drepturilor fundamentale invocate, referitoare la accesul liber la justiției și dreptul la folosirea căilor de atac, astfel că revine instanței de judecată sesizate cu soluționarea cererii ca, în virtutea rolului său activ, să interpreteze prevederile legale aplicabile, urmând să aprecieze asupra instanței de judecată competente cu judecarea respectivei cereri. Mai mult chiar, Curtea observă că o excepție cu obiect identic, cu aceeași motivare și invocată de același autor a fost soluționată prin
Decizia nr. 421 din 26 martie 2009 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 270 din 24 aprilie 2009.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul
art. 146 lit. d)
și al
art. 147 alin. (4) din Constituție , precum și al
art. 1-3 , al
art. 11 alin. (1) lit. A.d)
și al
art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 10 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 , excepție ridicată de primarul sectorului 6 București în Dosarul nr. 30.306/3/2008 al Tribunalului București - Secția a IX-a de contencios administrativ și fiscal.
Definitivă și general obligatorie.
Pronunțată în ședința publică din data de 23 iunie 2009.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, prof. univ. dr. IOAN VIDA Magistrat-asistent, Claudia-Margareta Krupenschi
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.