Decizie · Curtea Constituțională

Decizia nr. 35/2010

referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 105/2001 privind frontiera de stat a României și ale Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 112/2001 privind sancționarea unor fapte săvârșite în afara teritoriului țării de cetățeni români sau de persoane fără cetățenie domiciliate în România

prezumat în vigoare

Data actului: 14 ianuarie 2010
Emitent: Curtea Constituțională
Publicat în: Monitorul Oficial nr. 105 din 16 februarie 2010
Citează: 9 acte
Structură: 2 articole · 9.683 caractere
Sursă: legislatie.just.ro

Legături cu alte acte

Ce face acest act

Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 2

OUG nr. 105/2001 27 iunie 2001 privind frontiera de stat a României
OUG nr. 112/2001 30 august 2001 privind sancționarea unor fapte săvârșite în afară teritoriului tarii de cetățeni români s…

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Iuliana Nedelcu - procuror

Oana Cristina Puică - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 105/2001

privind frontiera de stat a României și ale

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 112/2001

privind sancționarea unor fapte săvârșite în afara teritoriului țării de cetățeni români sau de persoane fără cetățenie domiciliate în România, excepție ridicată de Petrea Adam în Dosarul nr. 3.333/229/2008 (număr în format vechi 257/2009) al Tribunalului Ialomița - Secția penală.

La apelul nominal lipsește autorul excepției, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza este în stare de judecată.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, invocând, în acest sens, jurisprudența în materie a Curții Constituționale.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 27 mai 2009, pronunțată în Dosarul nr. 3.333/229/2008 (număr în format vechi 257/2009), Tribunalul Ialomița - Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 105/2001

privind frontiera de stat a României, ale

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 112/2001

privind sancționarea unor fapte săvârșite în afara teritoriului țării de cetățeni români sau de persoane fără cetățenie domiciliate în România, ale

art. 70 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 105/2001

și ale

art. 1 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 112/2001 . Excepția a fost ridicată de Petrea Adam cu ocazia soluționării apelului împotriva unei sentințe penale de condamnare pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute și pedepsite de

art. 70 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 105/2001 , de

art. 1 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 112/2001

și de

art. 293 alin. (1) din Codul penal .

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 105/2001

și

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 112/2001 , în ansamblul lor, aduc atingere dreptului la liberă circulație, precum și dispozițiilor constituționale referitoare la rolul și structura Parlamentului și la delegarea legislativă, întrucât, pe de o parte, nu este justificată urgența adoptării lor, iar pe de altă parte, dreptul la liberă circulație nu poate face obiectul reglementării prin ordonanță de urgență. Mai arată că prevederile

art. 70 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 105/2001

și ale

art. 1 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 112/2001

încalcă libertatea individuală și dreptul la liberă circulație.

Tribunalul Ialomița - Secția penală apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece dispozițiile de lege criticate nu încalcă prevederile din Legea fundamentală invocate de autorul excepției. Face trimitere, în acest sens, la

Deciziile Curții Constituționale nr. 220/2005

și

nr. 169/2006 .

Potrivit

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Avocatul Poporului apreciază că dispozițiile

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 105/2001 , ale

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 112/2001 , ale

art. 70 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 105/2001

și ale

art. 1 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 112/2001

sunt constituționale, întrucât nu încalcă prevederile din Legea fundamentală invocate. Face trimitere, în acest sens, la

Decizia Curții Constituționale nr. 106/2006 .

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor

art. 146 lit. d) din Constituție , precum și ale

art. 1 alin. (2) , ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 105/2001

privind frontiera de stat a României, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 352 din 30 iunie 2001, aprobată cu modificări prin

Legea nr. 243/2002 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 302 din 8 mai 2002, precum și dispozițiile

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 112/2001

privind sancționarea unor fapte săvârșite în afara teritoriului țării de cetățeni români sau de persoane fără cetățenie domiciliate în România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 septembrie 2001, aprobată cu modificări prin

Legea nr. 252/2002 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 307 din 9 mai 2002. Dispozițiile

art. 70 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 105/2001

și ale

art. 1 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 112/2001

sunt criticate distinct de autorul excepției și au următorul cuprins:

Articolul 70

alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 105/2001 : "Intrarea sau ieșirea din țară prin trecerea ilegală a frontierei de stat constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 2 ani.";

Articolul 1

alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 112/2001 : "Intrarea sau ieșirea dintr-un stat străin prin trecerea ilegală a frontierei acestuia, săvârșită de către un cetățean român sau de o persoană fără cetățenie domiciliată pe teritoriul României, constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 2 ani".

În susținerea neconstituționalității acestor prevederi de lege, autorul excepției invocă încălcarea dispozițiilor constituționale ale

art. 20

referitoare la preeminența tratatelor internaționale privind drepturile omului asupra reglementărilor interne, ale

art. 23 alin. (1)

referitoare la libertatea individuală, ale

art. 25

privind dreptul la liberă circulație, ale

art. 61 alin. (1)

referitoare la rolul și structura Parlamentului, ale

art. 115 alin. (4) și (6)

privind delegarea legislativă și ale

art. 148

referitoare la integrarea în Uniunea Europeană.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că dispozițiile

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 105/2001

și ale

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 112/2001

au mai fost supuse controlului instanței de contencios constituțional prin raportare la aceleași prevederi din Legea fundamentală, invocate și în prezenta cauză, și față de critici similare. În acest sens sunt, de exemplu,

Decizia nr. 341 din 21 septembrie 2004 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 924 din 11 octombrie 2004,

Decizia nr. 347 din 28 iunie 2005 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 779 din 26 august 2005, și

Decizia nr. 106 din 9 februarie 2006 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 174 din 23 februarie 2006, prin care Curtea Constituțională a respins ca neîntemeiate criticile de neconstituționalitate aduse dispozițiilor de lege criticate, pentru motivele acolo arătate.

Întrucât nu au apărut elemente noi, de natură a determina reconsiderarea jurisprudenței Curții, atât soluția, cât și considerentele deciziilor menționate își păstrează valabilitatea și în cauza de față.

Dispozițiile

art. 20 , ale

art. 23 alin. (1) , ale

art. 25

și ale

art. 148 din Legea fundamentală

nu se aplică.

Pentru considerentele expuse, în temeiul

art. 146 lit. d)

și al

art. 147 alin. (4) din Constituție , precum și al

art. 1-3 , al

art. 11 alin. (1) lit. A.d)

și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 105/2001

privind frontiera de stat a României și ale

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 112/2001

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 14 ianuarie 2010.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Oana Cristina Puică

Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.