Decizie · Curtea Constituțională

Decizia nr. 103/2010

referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 278^1 alin. 2 din Codul de procedură penală

prezumat în vigoare

Data actului
4 februarie 2010
Emitent
Curtea Constituțională
Publicat în
Monitorul Oficial nr. 146 din 5 martie 2010
Citează
3 acte
Structură
0 articole · 7.113 caractere
Sursă
legislatie.just.ro

Textul nu are o structură pe articole recunoscută și este afișat ca atare.

Ioan Vida - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Ion Predescu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Marinela Mincă - procuror

Marieta Safta - magistrat-asistent-șef

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 278^1 alin. 2 din Codul de procedură penală, excepție invocată de Societatea Comercială "Seetimi" - S.R.L. în Dosarul nr. 6737.1/325/2008 al Judecătoriei Timișoara.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, invocând și jurisprudența Curții Constituționale în materie.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 1 iunie 2009, pronunțată în Dosarul nr. 6737.1/325/2008, Judecătoria Timișoara a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 278^1 alin. 2 din Codul de procedură penală, excepție invocată de Societatea Comercială "Seetimi" - S.R.L.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că interpretarea conform căreia plângerea ar fi tardivă în condițiile în care partea interesată nu s-ar fi adresat instanței în termen de 20 de zile de la data când a expirat termenul pentru primul-procuror de rezolvare a plângerii este neconstituțională. Aceasta din mai multe considerente, respectiv: prin declararea plângerilor ca tardive devine imposibil un control judecătoresc al actelor procurorului, fără să se poată susține că petentul ar fi stat în pasivitate; soluția tardivității este exagerat de formalistă; reținerea tardivității conduce la consecințe greu de conciliat cu logica și bunul-simț juridic câtă vreme primul-procuror continuă să comunice soluțiile sale "ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat" iar, pe de altă parte, dacă petentul se adresează instanței, devine perfect posibil ca în timpul judecății să fie comunicată soluția favorabilă a primului-procuror, "ceea ce face lipsită de interes plângerea la instanță"; aplicarea rigidă a legii "este catastrofală față de persoanele fără studii juridice"; "nicio situație legalmente similară nu atrage consecințe atât de dure față de petent". În plus "termenele înăuntrul cărora pot fi exercitate anumite căi de atac care asigură respectarea drepturilor, intereselor sau libertăților unei persoane trebuie reglementate în așa fel încât niciun echivoc să nu poată plana asupra duratei lor sau a momentului în care acestea încep sau încetează să curgă, pentru a nu afecta în niciun fel exercițiul prerogativei conferite de lege".

Judecătoria Timișoara apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

În conformitate cu dispozițiile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Avocatul Poporului consideră că textul de lege criticat este constituțional, invocând și jurisprudența Curții Constituționale în materie.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 278^1 alin. 2 din Codul de procedură penală, cu denumirea marginală Plângerea în fața judecătorului împotriva rezoluțiilor sau ordonanțelor procurorului de netrimitere în judecată, care au următorul conținut: "În cazul în care prim-procurorul parchetului sau, după caz, procurorul general al parchetului de pe lângă curtea de apel, procurorul șef de secție al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție ori procurorul ierarhic superior nu a soluționat plângerea în termenul prevăzut în art. 277, termenul prevăzut în alin. 1 curge de la data expirării termenului inițial de 20 de zile."

Dispozițiile constituționale invocate în motivarea excepției sunt cele cuprinse în art. 16 privind egalitatea în drepturi, în art. 21 privind accesul liber la justiție, în art. 51 privind dreptul la petiționare și în art. 129 privind folosirea căilor de atac.

Examinând excepția de neconstituționalitate, astfel cum a fost formulată, Curtea constată că dispozițiile art. 278^1 alin. 2 din Codul de procedură penală au fost supuse, în numeroase rânduri, controlului instanței de contencios constituțional, prin raportare la aceleași prevederi din Constituție și față de critici similare. În acest sens sunt, de exemplu,

Decizia nr. 825 din 8 iulie 2008 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 587 din 5 august 2008, și

Decizia nr. 497 din 7 aprilie 2009 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 311 din 12 mai 2009, prin care Curtea Constituțională a respins excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 278^1 alin. 2 din Codul de procedură penală, pentru motivele acolo arătate. Întrucât nu au apărut elemente noi, de natură a determina reconsiderarea jurisprudenței Curții, atât soluția, cât și considerentele deciziilor menționate își păstrează valabilitatea și în cauza de față.

În ceea ce privește eventualele abuzuri ale organelor de urmărire penală sau întârzierile în soluționarea plângerilor adresate acestora, la care se face referire în motivarea excepției, acestea nu pot constitui motive de neconstituționalitate a textului de lege criticat și, prin urmare, nu pot fi cenzurate de instanța de contencios constituțional.

Pentru motivele mai sus arătate, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 alin. (1) și (6) din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 278^1 alin. 2 din Codul de procedură penală, excepție invocată de Societatea Comercială "Seetimi" - S.R.L. în Dosarul nr. 6737.1/325/2008 al Judecătoriei Timișoara.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 4 februarie 2010.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent-șef,
Marieta Safta

Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.