Decizia nr. 1506/2010

Augustin Zegrean - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Marieta Safta - prim-magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Iuliana Nedelcu.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 28^1 alin. 1 lit. b) din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Mircea Dorin Mischian în Dosarul nr. 2.103/33/2009 al Curții de Apel Cluj - Secția penală și de minori.

La apelul nominal lipsește autorul excepției, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, arătând că dispozițiile legale criticate nu încalcă prevederile constituționale invocate de autorul excepției.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 25 februarie 2010, pronunțată în Dosarul nr. 2.103/33/2009, Curtea de Apel Cluj - Secția penală și de minori a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 28^1 alin. 1 lit. b) din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Mircea Dorin Mischian.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că, prin aplicarea normelor criticate se instituie o inegalitate de tratament juridic, fără nicio justificare obiectivă și rezonabilă. Se arată în acest sens că orice persoană care a comis, în aceleași împrejurări, o faptă similară cu cea săvârșită de autorul excepției, însă nu avea calitate de avocat la momentul sesizării instanței de judecată, ca acesta, va fi supusă regulilor de judecată obișnuite, beneficiind, printre altele, de 3 grade de jurisdicție. Profesia de avocat este o profesie liberală, spre deosebire de alte funcții care implică exercițiul autorității de stat, iar privarea de o cale de atac în această situație nu își găsește o justificare în sensul normelor constituționale și din actele internaționale invocate. Orice persoană condamnată are dreptul la examinarea cauzei sub toate aspectele, or, în cazul unui inculpat care are calitatea de avocat, acest drept lipsește.

Curtea de Apel Cluj - Secția penală și de minori apreciază că excepția invocată nu este întemeiată, deoarece dispozițiile criticate sunt în acord cu Legea fundamentală.

În conformitate cu dispozițiile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției îl constituie dispozițiile art. 28^1 pct. 1 lit. b) din Codul penal, potrivit cărora: "Curtea de Apel:

1. judecă în primă instanță: [...] b) infracțiunile săvârșite de judecătorii de la judecătorii și tribunale și de procurorii de la parchetele care funcționează pe lângă aceste instanțe, precum și de avocați, notari publici, executori judecătorești și de controlorii financiari ai Curții de Conturi."

În opinia autorului excepției, prevederile de lege criticate contravin dispozițiilor constituționale ale art. 16 privind Egalitatea în drepturi, art. 21 privind Accesul liber la justiție și dreptul la un proces echitabil, art. 124 privind Înfăptuirea justiției, precum și celor ale art. 20, cu raportare la art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale privind dreptul la un proces echitabil și la art. 1 din Protocolul nr. 12 la aceeași Convenție, privind interzicerea generală a discriminării.

Examinând excepția de neconstituționalitate, astfel cum a fost formulată, se constată că aceasta este neîntemeiată și urmează a fi respinsă.

Astfel, dispozițiile art. 28^1 alin. 1 lit. b) din Codul de procedură penală nu aduc atingere prevederilor art. 16 din Legea fundamentală, respectiv celor ale art. 1 din Protocolul nr. 12 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, întrucât, așa cum a statuat în mod constant Curtea Constituțională în jurisprudența sa, nu este contrară principiului egalității în drepturi a cetățenilor instituirea unor reguli speciale, inclusiv în ceea ce privește căile de atac, câtă vreme ele asigură egalitatea juridică a cetățenilor în utilizarea lor.

De asemenea, textul de lege criticat nu contravine liberului acces la justiție, dreptului la un proces echitabil sau regulilor care guvernează înfăptuirea justiției. Aceasta întrucât instituirea unor reguli de competență după calitatea persoanei nu îngrădește dreptul persoanelor, în speță al avocaților, de a se adresa instanțelor judecătorești și de a beneficia de drepturile și garanțiile procesuale instituite prin lege, în cadrul unui proces public, judecat de către o instanță independentă, imparțială și stabilită prin lege, într-un termen rezonabil, condiții care sunt asigurate și în situația judecării cauzelor în primă instanță de către curțile de apel. Totodată, acest text de lege asigură dreptul la două grade de jurisdicție în materie penală, reglementat de art. 2 din Protocolul nr. 7 adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

În același sens Curtea s-a mai pronunțat, de exemplu, prin

Decizia nr. 138 din 21 februarie 2008 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 211 din 19 martie 2008, și prin

Decizia nr. 637 din 29 mai 2008 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 473 din 26 iunie 2008, prin care a respins excepția de neconstituționalitate a acelorași dispoziții legale, criticate în raport cu aceleași prevederi constituționale, cu argumente similare. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenței Curții, atât soluția, cât și considerentele deciziilor menționate își păstrează valabilitatea și în cauza de față.

Pentru motivele mai sus arătate, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 28^1 alin. 1 lit. b) din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Mircea Dorin Mischian în Dosarul nr. 2.103/33/2009 al Curții de Apel Cluj - Secția penală și de minori.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 18 noiembrie 2010.