Decizia nr. 1469/2010

Augustin Zegrean - președinte

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Ingrid Alina Tudora - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor

art. 6 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 40/1999

privind protecția chiriașilor și stabilirea chiriei pentru spațiile cu destinația de locuințe, excepție ridicată de Constantin Pântecan și Steluța Pântecan în Dosarul nr. 15.476/301/2007 al Tribunalului București - Secția a IV-a civilă.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate deoarece critica autorilor vizează modul de interpretare și aplicare a textului de lege supus controlului de constituționalitate.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 30 noiembrie 2009, pronunțată în Dosarul nr. 15.476/301/2007, Tribunalul București - Secția a IV-a civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 6 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 40/1999

privind protecția chiriașilor și stabilirea chiriei pentru spațiile cu destinația de locuințe, excepție ridicată de Constantin Pântecan și Steluța Pântecan într-o cauză civilă având ca obiect obligația de a face.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii acesteia susțin că

art. 6 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 40/1999

este parțial neconstituțional, sens în care critică sintagma "care o ocupă efectiv", apreciind că datorită acestei formulări a reglementării criticate se aduce atingere principiului egalității în drepturi, întrucât "împarte justițiabilii - foști proprietari - după un criteriu aleator".

Tribunalul București - Secția a IV-a civilă și-a exprimat opinia în sensul că textul de lege criticat este în concordanță cu dispozițiile constituționale cuprinse în art. 16 alin. (1) și (2).

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispozițiile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile

art. 6 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 40/1999

privind protecția chiriașilor și stabilirea chiriei pentru spațiile cu destinația de locuințe, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 148 din 8 aprilie 1999, astfel cum acestea au fost modificate prin articolul unic pct. 3 din

Legea nr. 241/2001

pentru aprobarea

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 40/1999 , lege publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 265 din 23 mai 2001.

Textul de lege criticat are următorul cuprins:

"În cazul contractelor de vânzare-cumpărare încheiate cu încălcarea prevederilor

Legii nr. 112/1995

pentru reglementarea situației juridice a unor imobile cu destinația de locuințe, trecute în proprietatea statului, și desființate prin hotărâre judecătorească, proprietarul recunoscut de justiție va încheia cu persoanele care au cumpărat locuința în baza

Legii nr. 112/1995

și care o ocupă efectiv, la cererea acestora, un contract de închiriere pentru o perioadă de 5 ani."

Autorii excepției susțin că prevederile legale criticate contravin dispozițiilor constituționale ale art. 16 alin. (1) și (2) privind egalitatea în drepturi, și art. 44 care consacră dreptul de proprietate privată.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că reglementarea criticată a mai făcut obiect al controlului de constituționalitate, prin raportare la aceleași norme din Legea fundamentală.

Astfel, prin

Decizia nr. 90 din 20 ianuarie 2009 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 133 din 3 martie 2009, și

Decizia nr. 266 din 24 februarie 2009 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 276 din 28 aprilie 2009, Curtea a statuat că, prin

art. 6 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 40/1999 , legiuitorul a reglementat o serie de măsuri de protecție a chiriașilor, cu caracter temporar, în cazul imobilelor naționalizate și redobândite de foștii proprietari. Potrivit dispozițiilor art. 44 alin. (1) teza a doua din Constituție, exercitarea dreptului de proprietate trebuie să se facă în limitele legii, iar potrivit jurisprudenței Curții Constituționale, legiuitorul ordinar este competent să stabilească cadrul juridic pentru exercitarea atributelor dreptului de proprietate, în accepțiunea principială conferită de Constituție, în așa fel încât să nu vină în coliziune cu interesele generale sau cu interesele particulare legitime ale altor subiecte de drept, instituind limitări rezonabile în valorificarea acestuia ca drept subiectiv garantat.

Curtea a statuat că legiuitorul este îndreptățit, stabilind conținutul și limitele dreptului de proprietate, să țină seama nu numai de interesele proprietarilor, ci și de cele ale chiriașilor cărora trebuie să le asigure dreptul la o locuință, realizând un echilibru între cele două categorii de persoane.

În ceea ce privește invocarea prevederilor

art. 16 din Constituție, prin Decizia nr. 157 din 22 aprilie 2003 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 411 din 12 iunie 2003, Curtea a statuat că instituirea de regimuri juridice diferite în situații care impun rezolvări diferite nu poate fi apreciată drept o încălcare a principiului egalității în fața legii. Cu acel prilej, Curtea a reținut că statul, chemat să medieze conflictul locativ dintre proprietarul persoană fizică și chiriaș, a procedat corect, asigurându-i primului posibilitatea valorificării atributelor dreptului său de proprietate, îngrijindu-se totodată de protecția celui de-al doilea împotriva eventualelor abuzuri, prin instituirea unor exigențe rezonabile, fără a căror satisfacere chiriașul nu poate fi obligat să elibereze locuința.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenței Curții Constituționale, atât soluția, cât și considerentele cuprinse în deciziile menționate își păstrează valabilitatea și în cauza de față.

Pentru motivele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 6 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 40/1999

privind protecția chiriașilor și stabilirea chiriei pentru spațiile cu destinația de locuințe, excepție ridicată de Constantin Pântecan și Steluța Pântecan în Dosarul nr. 15.476/301/2007 al Tribunalului București - Secția a IV-a civilă.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 11 noiembrie 2010.