Decizia nr. 90/2009

Articolul 13

din Legea nr. 10/2001 : "(1) În cazul imobilelor restituite prin procedurile administrative prevăzute de prezenta lege sau prin hotărâre judecătorească sunt aplicabile prevederile privind contractele de închiriere cuprinse în

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 40/1999

privind protecția chiriașilor și stabilirea chiriei pentru spațiile cu destinația de locuințe, aprobată cu modificări și completări prin

Legea nr. 241/2001 , cu modificările și completările ulterioare.

(2) Contractele de locațiune pentru imobilele restituite în natură având destinațiile arătate în anexa nr. 2 lit. b) pct. 2 care face parte integrantă din prezenta lege, se prelungesc de drept pentru o perioadă de 3 ani cu renegocierea celorlalte clauze ale contractului, iar contractele de locațiune pentru imobilele restituite în natură având destinațiile arătate în anexa nr. 2 lit. b) pct. 1 se prelungesc de drept pentru o perioadă de 1 an cu renegocierea celorlalte clauze ale contractului.";

-

Articolul 15

alin. (1) din Legea nr. 10/2001 : "Contractele de închiriere prevăzute la

art. 6 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 40/1999

se vor încheia pentru o perioadă de 5 ani. În cazul în care chiriașului i se pune la dispoziție o altă locuință corespunzătoare, acesta este obligat să elibereze de îndată locuința ocupată.";

-

Articolul 6

din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 40/1999 : "În cazul contractelor de vânzare-cumpărare încheiate cu încălcarea prevederilor

Legii nr. 112/1995

pentru reglementarea situației juridice a unor imobile cu destinația de locuințe, trecute în proprietatea statului, și desființate prin hotărâre judecătorească, proprietarul recunoscut de justiție va încheia cu persoanele care au cumpărat locuința în baza

Legii nr. 112/1995

și care o ocupă efectiv, la cererea acestora, un contract de închiriere pentru o perioadă de 5 ani."

Prevederile constituționale considerate a fi încălcate sunt cele ale art. 1 alin. (3) referitoare la statul român, art. 15 alin. (1) privind universalitatea legii, art. 16 alin. (1) și (2) privind egalitatea în drepturi, art. 20 referitoare la tratatele internaționale privind drepturile omului, art. 44 alin. (1) privind dreptul de proprietate privată, art. 46 privind dreptul la moștenire, art. 57 referitoare la exercitarea drepturilor și a libertăților, art. 124 alin. (1) privind înfăptuirea justiției și ale art. 136 alin. (5) referitoare la inviolabilitatea proprietății private, în condițiile legii.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că prin textele de lege criticate legiuitorul a reglementat o serie de măsuri de protecție a chiriașilor, cu caracter temporar, în cazul imobilelor naționalizate și redobândite de foștii proprietari.

Potrivit dispozițiilor art. 44 alin. (1) teza a doua din Constituție, exercitarea dreptului de proprietate trebuie să se facă în limitele legii, iar potrivit jurisprudenței Curții Constituționale, legiuitorul ordinar este competent să stabilească cadrul juridic pentru exercitarea atributelor dreptului de proprietate, în accepțiunea principială conferită de Constituție, în așa fel încât să nu vină în coliziune cu interesele generale sau cu interesele particulare legitime ale altor subiecte de drept, instituind limitări rezonabile în valorificarea acestuia ca drept subiectiv garantat. ( Decizia nr. 557 din 25 octombrie 2005 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.056 din 26 noiembrie 2005,

Decizia nr. 655 din 8 decembrie 2005 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 59 din 23 ianuarie 2006, și

Decizia nr. 388 din 9 mai 2006 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 507 din 12 iunie 2006.)

De asemenea, prin

Decizia nr. 224 din 7 decembrie 1999 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 76 din 21 februarie 2000, Curtea a statuat că legiuitorul este îndreptățit, stabilind conținutul și limitele dreptului de proprietate, să țină seama nu numai de interesele proprietarilor, ci și de cele ale chiriașilor, cărora trebuie să le asigure dreptul la o locuință, realizând un echilibru între cele două categorii de persoane.

În ceea ce privește invocarea prevederilor

art. 16 din Constituție, se observă că prin Decizia nr. 157 din 22 aprilie 2003 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 411 din 12 iunie 2003, Curtea a statuat că instituirea de regimuri juridice diferite în situații care impun rezolvări diferite nu poate fi apreciată drept o încălcare a principiului egalității în fața legii. Cu acel prilej, Curtea a reținut că statul, chemat să medieze conflictul locativ dintre proprietarul persoană fizică și chiriaș, a procedat corect, asigurându-i primului posibilitatea valorificării atributelor dreptului său de proprietate, îngrijindu-se totodată de protecția celui de-al doilea împotriva eventualelor abuzuri, prin instituirea unor exigențe rezonabile fără a căror satisfacere chiriașul nu poate fi obligat să elibereze locuința.

În fine, Curtea reține că prevederile constituționale ale art. 1 alin. (3), art. 15 alin. (1), art. 46 și ale art. 124 alin. (1) invocate de autorul excepției nu au incidență în cauza dedusă controlului de constituționalitate.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 13 alin. (1) și (2) și

art. 15 alin. (1) din Legea nr. 10/2001

privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, precum și ale

art. 6 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 40/1999

privind protecția chiriașilor și stabilirea chiriei pentru spațiile cu destinația de locuințe, excepție ridicată de Livia Alice Teodorescu în Dosarul nr. 14.655/301/2007 al Judecătoriei Sectorului 3 București - Secția civilă.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 20 ianuarie 2009.