Decizia nr. 48/2012

Augustin Zegrean - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Ionița Cochințu - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 315 alin. 1, 2 și 3 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Societatea Comercială "Jidvei" - S.R.L. din Jidvei - Filiala Alba în Dosarul nr. 2.681/107/2009 al Tribunalului Alba - Secția comercială și de contencios administrativ și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 622D/2011. La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca inadmisibilă, menționând în acest sens

Decizia Curții Constituționale nr. 1.440 din 3 noiembrie 2011 .

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 22 aprilie 2011, pronunțată în Dosarul nr. 2.681/107/2009, Tribunalul Alba - Secția comercială și de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 315 alin. 1, 2 și 3 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Societatea Comercială "Jidvei" - S.R.L. din Jidvei - Filiala Alba într-o cauză având ca obiect soluționarea unei cereri prin care se solicită ca administratorul judiciar să întocmească tabelul definitiv al creanțelor și admiterea planurilor de reorganizare a societății.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autoarea acesteia susține, în esență, că dispozițiile criticate contravin prevederilor constituționale ale art. 15, 16, 21, 124 și 126, deoarece instituie obligativitatea judecătorului fondului de a respecta întocmai indicațiile date de instanța de recurs, astfel că, în cauză, judecătorul fondului nu se mai poate supune legii și nu mai poate constata că legea aplicabilă în speță a fost abrogată și nu ultraactivează. De asemenea, consideră că este încălcată grav egalitatea în drepturi, deoarece aceleași litigii se soluționează sub imperiul a două legi diferite, una în vigoare și alta abrogată. Or, în speță, s-a decis aplicarea prevederilor

Legii nr. 64/1995 , care este abrogată, și nu ale

Legii nr. 85/2006

privind procedura insolvenței.

Tribunalul Alba - Secția comercială și de contencios administrativ opinează în sensul că dispozițiile art. 315 din Codul de procedură civilă sunt constituționale, întrucât controlul judiciar ce se exercită nu reprezintă o limitare a independenței judecătorilor, iar îndrumările date se circumscriu cadrului activității cu caracter jurisdicțional al instanțelor de recurs, iar, în lipsa dispozițiilor criticate, se pot reitera greșelile comise de instanța de fond cu consecința încălcării art. 6 din Convenție.

Potrivit dispozițiilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. Guvernul consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, cu referire la jurisprudența Curții Constituționale.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, punctul de vedere al Guvernului, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze prezenta excepție.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 315 alin. 1, 2 și 3 din Codul de procedură civilă, care au următorul cuprins:

"În caz de casare, hotărârile instanței de recurs asupra problemelor de drept dezlegate, precum și asupra necesității administrării unor probe sunt obligatorii pentru judecătorii fondului.

Când hotărârea a fost casată pentru nerespectarea formelor procedurale, judecata va reîncepe de la actul anulat.

După casare, instanța de fond va judeca din nou, ținând seama de toate motivele invocate înaintea instanței a cărei hotărâre a fost casată."

În susținerea neconstituționalității acestor dispoziții legale sunt invocate prevederile constituționale ale art. 15 privind universalitatea, art. 16 referitor la egalitatea în drepturi, art. 21 privind accesul liber la justiție, art. 124 referitor la înfăptuirea justiției și art. 126 privind instanțele judecătorești.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că prin

Decizia nr. 854 din 28 noiembrie 2006 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 31 din 17 ianuarie 2007, a reținut că, rejudecând cauza, judecătorul preia rezolvările în drept stabilite de instanța de casare, fapt ce nu încalcă accesul liber la justiție, întrucât aceste rezolvări sunt date în cadrul activității cu caracter jurisdicțional a instanțelor de casare, pe cale de hotărâri pronunțate în urma dezbaterilor contradictorii, și nu au nimic comun cu situația nepermisă când, pe cale administrativă, un judecător ar primi indicații asupra modului în care trebuie să judece o anumită cauză.

Pe de altă parte, așa cum a statuat Curtea Constituțională prin

Decizia nr. 332 din 27 noiembrie 2001 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 113 din 12 februarie 2002, dacă judecătorii de la instanța de fond nu ar fi obligați să se supună îndrumărilor instanței de control judiciar, putând reitera erorile comise prin soluția ce a fost desființată, s-ar ajunge la exercitarea repetată a căilor de atac și la prelungirea duratei soluționării cauzelor în mod nepermis.

Referitor la celelalte aspecte învederate Curții, se observă că autoarea excepției de neconstituționalitate este nemulțumită de modul de interpretare și aplicare a prevederilor legale, în cauza dedusă judecății, respectiv faptul că, în speță, se aplică prevederile

Legii nr. 64/1995 , care sunt abrogate, și nu prevederile

Legii nr. 85/2006 .

În ce ceea ce privește modul de interpretare și aplicare a normelor legale, Curtea reține că s-a mai pronunțat, spre exemplu prin

Decizia nr. 1.440 din 3 noiembrie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 874 din 12 decembrie 2011, asupra unor critici formulate chiar de autoarea prezentei excepții de neconstituționalitate. De asemenea, Curtea constată că, potrivit jurisprudenței sale constante, spre exemplu

Decizia nr. 357 din 22 martie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 406 din 9 iunie 2011, sau

Decizia nr. 1.474 din 8 noiembrie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 18 din 10 ianuarie 2012, interpretarea și aplicarea normelor legale ține de competența instanțelor de judecată și nu intră în sfera contenciosului constituțional.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1 - 3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 315 alin. 1, 2 și 3 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Societatea Comercială "Jidvei" - S.R.L. din Jidvei - Filiala Alba în Dosarul nr. 2.681/107/2009 al Tribunalului Alba - Secția comercială și de contencios administrativ.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 24 ianuarie 2012.