Decizia nr. 192/2012

Augustin Zegrean - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincă.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 141 alin. 1 teza finală din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Alex Mihail Goloșoiu în Dosarul nr. 3.117/308/2010/a1 (nr. în format vechi 1.804/2011) al Tribunalului Mureș - Secția penală și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 393D/2011.

La apelul nominal lipsește autorul excepției, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Curtea dispune a se face apelul și în Dosarul nr. 424D/2011, având ca obiect excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 141 alin. 1 teza finală din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Ioan Popovici în Dosarul nr. 7.421/314/2008 al Judecătoriei Suceava.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Curtea, din oficiu, pune în discuție conexarea dosarelor.

Reprezentantul Ministerului Public, având în vedere dispozițiile

art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, nu se opune conexării dosarelor.

Curtea, având în vedere identitatea de obiect a cauzelor, în temeiul

art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, dispune conexarea Dosarului nr. 424D/2011 la Dosarul nr. 393D/2011, care a fost primul înregistrat.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, sens în care face trimitere la jurisprudența în materie a Curții Constituționale.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarelor, constată următoarele:

Prin Decizia penală nr. 93/R din 25 februarie 2011 și Încheierea din 23 februarie 2011, pronunțate în dosarele nr. 3.117/308/2010/a1 (nr. în format vechi 1.804/2011) și nr. 7.421/314/2008, Tribunalul Mureș - Secția penală și Judecătoria Suceava au sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 141 alin. 1 teza finală din Codul de procedură penală.

Excepția a fost ridicată de Alex Mihail Goloșoiu și, respectiv, Ioan Popovici, în dosarele de mai sus care au ca obiect soluționarea unor cauze penale în care s-au dispus măsuri preventive.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii acesteia susțin că prevederile legale sunt neconstituționale, deoarece lipsa unei căi de atac în cazul respingerii cererii și posibilitatea exercitării recursului în cazul în care cererea a fost admisă afectează dublul grad de jurisdicție și "principiul egalității armelor" ca o componentă a procesului echitabil. Totodată, se creează o diferențiere nejustificată între inculpați în funcție de măsura dispusă de instanță, unii dintre aceștia având la îndemână calea de atac a recursului, iar cei cărora li s-a respins revocarea, înlocuirea sau încetarea de drept a măsurii preventive nebeneficiind de o asemenea posibilitate.

Tribunalul Mureș - Secția penală opinează că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

Judecătoria Suceava opinează că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

Potrivit

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , actele de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru ași exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând actele de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 141 alin. 1 teza finală cu denumirea marginală Calea de atac împotriva încheierii pronunțate de instanță în cursul judecății privind măsurile preventive din Codul de procedură penală, care au următorul conținut: "Încheierea dată în primă instanță și în apel, prin care se dispune luarea unei măsuri preventive, revocarea, înlocuirea sau încetarea de drept a măsurii preventive, precum și împotriva încheierii prin care se dispune menținerea arestării preventive, poate fi atacată separat, cu recurs, de procuror sau de inculpat, în termen de 24 de ore de la pronunțare, pentru cei prezenți, și de la comunicare, pentru cei lipsă. Încheierea prin care prima instanță sau instanța de apel respinge cererea de revocare, înlocuire sau încetare de drept a măsurii preventive nu este supusă niciunei căi de atac."

Autorii excepției de neconstituționalitate susțin că prevederile legale menționate încalcă dispozițiile constituționale ale art. 16 referitor la Egalitatea în drepturi, art. 20 referitor la Tratatele internaționale privind drepturile omului, art. 21 referitor la Accesul liber la justiție, art. 24 referitor la Dreptul la apărare și art. 53 referitor la Restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți, precum și dispozițiile art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale referitor la Dreptul la un proces echitabil.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că dispozițiile legale criticate au mai fost supuse controlului său din perspectiva unor critici similare. Astfel, cu prilejul pronunțării Deciziei nr. 1.284 din 14 octombrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 724 din 29 octombrie 2010, Curtea Constituțională a statuat că încheierile, ca specie de hotărâri judecătorești pronunțate în cursul procesului, dar prin care nu se soluționează fondul cauzei, nu pot fi atacate, de regulă, decât odată cu hotărârile judecătorești care soluționează fondul cauzei, care sunt, potrivit dreptului nostru procesual penal, sentințele și deciziile. Stabilind, prin art. 3851 alin. 2 din Codul de procedură penală, că încheierile pot fi atacate cu recurs numai odată cu sentința sau cu decizia atacată, legiuitorul a acționat în limitele competenței sale, prevăzute de art. 61 alin. (1) și art. 126 alin. (1) din Constituție. Regula exercitării căilor de atac împotriva încheierilor numai odată cu hotărârea prin care s-a soluționat fondul cauzei se impune pentru asigurarea desfășurării procesului cu celeritate, într-un termen rezonabil, exigență recunoscută cu valoare de principiu atât în sistemul nostru constituțional, cât și în Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care consacră la art. 6 paragraful 1 dreptul oricărei persoane "la judecarea în mod echitabil, în mod public și într-un termen rezonabil a cauzei sale". Sub acest aspect, prin posibilitatea exercitării căilor de atac împotriva hotărârilor judecătorești, prin care se soluționează fondul cauzei, este asigurat accesul liber la justiție. Faptul că încheierea prin care se respinge cererea de revocare a măsurii arestării preventive nu este supusă niciunei căi de atac se explică, pe de o parte, prin necesitatea de a evita o prelungire abuzivă a procesului, iar pe de altă parte, prin aceea că ea poate fi atacată cu recurs odată cu hotărârea prin care s-a soluționat fondul cauzei.

Deoarece până în prezent nu au intervenit elemente noi de natură să justifice schimbarea acestei jurisprudențe, considerentele deciziei mai sus menționate își păstrează valabilitatea și în cauza de față.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 141 alin. 1 teza finală din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Alex Mihail Goloșoiu în Dosarul nr. 3.117/308/2010/a1 (nr. în format vechi 1.804/2011) al Tribunalului Mureș - Secția penală și de Ioan Popovici în Dosarul nr. 7.421/314/2008 al Judecătoriei Suceava.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 6 martie 2012.