Decizia nr. 392/2012

Petre Lăzăroiu - președinte

Acsinte Gaspar - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Cristina Teodora Pop - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 167 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Bogdan Valentin Bărbuceanu în Dosarul nr. 6.249/105/2008 al Tribunalului Prahova - Secția I civilă și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.423D/2011.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată și de menținere a practicii Curții Constituționale în materie.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 11 noiembrie 2011, pronunțată în Dosarul nr. 6.249/105/2008, Tribunalul Prahova - Secția I civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 167 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Bogdan Valentin Bărbuceanu într-o cauză având ca obiect soluționarea unei cereri de obligare la restituirea unui bun mobil și la plata prejudiciului cauzat prin lipsirea de folosința acestuia.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține că prevederile art. 167 din Codul de procedură civilă, potrivit cărora instanța poate încuviința probele numai dacă socotește că acestea pot duce la dezlegarea pricinii, sunt de natură a îngrădi accesul liber la justiție, întrucât orice probă care are legătură cu cauza poate contribui la aflarea adevărului, și că aprecierea probelor nu ar trebui lăsată la latitudinea instanței, ci ar trebui să fie distinct și clar reglementată.

Tribunalul Prahova - Secția I civilă, contrar dispozițiilor

art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, nu și-a exprimat opinia cu privire la excepția de neconstituționalitate invocată.

Potrivit

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992

, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Avocatul Poporului arată că textul criticat este constituțional. Se susține, în acest sens, că acesta nu încalcă prevederile art. 21 din Constituție și nici pe cele ale art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și se face trimitere la

deciziile Curții Constituționale nr. 703 din 31 mai 2011 , nr. 981 din 25 iunie 2009 și nr. 887 din 16 iunie 2009.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției , precum și

Legea nr. 47/1992

, reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție , precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992

, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie, potrivit încheierii de sesizare, prevederile art. 167 din Codul de procedură civilă. Din analiza notelor scrise ale autorului excepției, Curtea reține că, în realitate, acesta critică dispozițiile art. 167 alin. 1 din Codul de procedură civilă, asupra cărora instanța de contencios constituțional urmează să se pronunțe prin prezenta decizie. Acestea au următorul cuprins: "Dovezile se pot încuviința numai dacă instanța socotește că ele pot să aducă dezlegarea pricinii, afară de cazul când ar fi primejdie ca ele să se piardă prin întârziere".

Se susține, în esență, că dispozițiile legale criticate încalcă prevederile constituționale ale art. 21 din Constituție referitor la liberul acces la justiție și ale art. 6 paragraful 1 și paragraful 3 lit. b)-d) din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, cu privire la dreptul la un proces echitabil.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că prin

Decizia nr. 1.184 din 15 septembrie 2011

, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 807 din 15 noiembrie 2011,

Decizia nr. 1.451 din 5 noiembrie 2009

, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 877 din 16 decembrie 2009,

Decizia nr. 981 din 25 iunie 2009 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 540 din 4 august 2009, s-a mai pronunțat cu privire la constituționalitatea art. 167 alin. 1 din Codul de procedură civilă în raport cu critici similare. Curtea a reținut că dispozițiile legale criticate conferă instanțelor de judecată competența de a hotărî asupra admisibilității unor probe, în funcție de pertinența și concludența lor, ceea ce constituie un corolar firesc și necesar al învestirii sale cu soluționarea cauzei pe care este ținută să o finalizeze printr-o hotărâre legală și temeinică. Dincolo de rațiunile care impun și justifică o atare prerogativă, consacrarea ei prin lege nu relevă niciun fel de neconstituționalitate.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să conducă la schimbarea jurisprudenței Curții, atât soluția, cât și considerentele deciziilor menționate își păstrează valabilitatea și în cauza de față.

Distinct de cele arătate, Curtea reține că dispozițiile art. 129 alin. 5 din Codul de procedură civilă prevăd îndatorirea judecătorului de a stărui, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale, consacrând astfel rolul activ al instanței judecătorești în soluționarea cauzei. Curtea, ținând cont de textul legal citat, constată că o expresie a acestui rol este și competența instanțelor judecătorești de a administra probele necesare în vederea lămuririi cauzelor. De aceea, se justifică și competența acestora de a hotărî prin încuviințarea probelor propuse de părți.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție , precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 167 alin. 1 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Bogdan Valentin Bărbuceanu în Dosarul nr. 6.249/105/2008 al Tribunalului Prahova - Secția I civilă.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința din data de 26 aprilie 2012.