Decizia nr. 594/2012
referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 30 alin. (6) și art. 48 alin. (1) pct. 7 din Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, ale art. 6 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 1/2010 privind unele măsuri de reîncadrare în funcții a unor categorii de personal din sectorul bugetar și stabilirea salariilor acestora, precum și ale art. 1 alin. (5) din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice
prezumat în vigoare
Augustin Zegrean - președinte
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Petre Lăzăroiu - judecător
Mircea Ștefan Minea - judecător
Iulia Antoanella Motoc - judecător
Ion Predescu - judecător
Puskas Valentin Zoltan - judecător
Benke Karoly - magistrat-asistent-șef
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu-Daniel Arcer.
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 30 alin. (6) și
art. 48 alin. (1) pct. 7 din Legea-cadru nr. 330/2009
privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, precum și ale
art. 6 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 1/2010
privind unele măsuri de reîncadrare în funcții a unor categorii de personal din sectorul bugetar și stabilirea salariilor acestora, precum și alte măsuri în domeniul bugetar, excepție ridicată de Mioara Iolanda Grecu în Dosarul nr. 361/42/2011/a1 al Curții de Apel Ploiești - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 390D/2012.
La apelul nominal se prezintă, pentru partea Parlamentul României, doamna consilier Ana Cătănea, cu împuternicire depusă la dosar, lipsind celelalte părți, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Parlamentului, care solicită respingerea ca neîntemeiată a excepției de neconstituționalitate a prevederilor
art. 48 alin. (1) pct. 7 din Legea-cadru nr. 330/2009
și ca inadmisibilă a celei privind
art. 30 alin. (6) din Legea-cadru nr. 330/2009
și
art. 6 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 1/2010 .
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea excepției de neconstituționalitate ca inadmisibilă, invocând
Decizia Curții Constituționale nr. 320 din 29 martie 2012 .
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin Încheierea din 30 ianuarie 2012, pronunțată în Dosarul nr. 361/42/2011/a1, Curtea de Apel Ploiești - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 30 alin. (6) și
art. 48 alin. (1) pct. 7 din Legea-cadru nr. 330/2009
privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, precum și ale
art. 6 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 1/2010
privind unele măsuri de reîncadrare în funcții a unor categorii de personal din sectorul bugetar și stabilirea salariilor acestora, precum și alte măsuri în domeniul bugetar, excepție ridicată de Mioara Iolanda Grecu într-o cauză având ca obiect soluționarea contestației formulate împotriva unei decizii emise de Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării prin care s-a dispus clasarea cererii autorului excepției de constatare a existenței unei stări de discriminare ca urmare a neacordării sumei compensatorii corespunzătoare sporului de 15% pentru judecătorii care posedă titlul științific de doctor în drept, pe motiv de necompetență materială.
În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține că dispozițiile legale criticate încalcă principiul constituțional al egalității în drepturi, întrucât un anumit spor, cel prevăzut de
art. 5 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 27/2006 , se acordă numai persoanelor care aveau în plată acest spor la data de 31 decembrie 2009. Or, cei ce nu aveau în plată acest spor, deși și-au finalizat studiile doctorale înainte de 31 decembrie 2009, nu beneficiază de acest spor, ceea ce este discriminatoriu.
Mai mult, înlăturându-se sporul de doctorat, este împiedicată realizarea formării profesionale a judecătorilor, ceea ce afectează statutul profesiei de magistrat. Se consideră a fi încălcat și dreptul la muncă.
Curtea de Apel Ploiești - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal apreciază că excepția de neconstituționalitate ridicată este neîntemeiată, întrucât este atributul legiuitorului de a interveni asupra actelor normative și de a reglementa situații care să corespundă nevoilor sociale existente la un moment dat.
Potrivit prevederilor
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.
Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Se arată că acceptarea susținerilor autorului excepției ar echivala cu imposibilitatea legiuitorului de a mai putea modifica sistemul de salarizare, pe motiv că ar crea diferențe față de sistemul anterior de salarizare. Diferența de tratament juridic în privința acordării sporului de 15% pentru deținerea titlului de doctor în drept este justificată prin faptul că cetățenii se află în situații obiectiv diferite în funcție de reglementarea aplicabilă potrivit principiului tempus regit actum.
Se mai arată că posibilitatea valorificării sub aspect salarial, cu titlu de spor salarial, a unui titlu științific excedează conceptului de formare profesională definit de legislația muncii.
În fine, este reiterată jurisprudența Curții Constituționale cu privire la larga marjă de apreciere de care beneficiază legiuitorul cu privire la acordarea și retragerea drepturilor salariale cu caracter suplimentar.
Avocatul Poporului consideră că excepția de neconstituționalitate este inadmisibilă, textele legale criticate nemaifiind în vigoare.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse, susținerile părții prezente, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și
Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale
art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
Obiectul excepției de neconstituționalitate, astfel cum rezultă din încheierea de sesizare, îl constituie dispozițiile art. 30 alin. (6) și
art. 48 alin. (1) pct. 7 din Legea-cadru nr. 330/2009
privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 762 din 9 noiembrie 2009, precum și ale
art. 6 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 1/2010
privind unele măsuri de reîncadrare în funcții a unor categorii de personal din sectorul bugetar și stabilirea salariilor acestora, precum și alte măsuri în domeniul bugetar, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 62 din 27 ianuarie 2010. În realitate, din motivarea excepției de neconstituționalitate, Curtea observă că autorul acesteia critică, pe lângă textele mai sus menționate, și dispozițiile
art. 1 alin. (5) din Legea nr. 285/2010
privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 878 din 28 decembrie 2010. Având în vedere cele de mai sus, Curtea, potrivit jurisprudenței sale, urmează a se pronunța cu privire la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 30 alin. (6) și
art. 48 alin. (1) pct. 7 din Legea-cadru nr. 330/2009 ,
art. 6 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 1/2010
și
art. 1 alin. (5) din Legea nr. 285/2010 , texte care au următorul cuprins:
-
Articolul 30
alin. (6) din Legea-cadru nr. 330/2009 : "(6) Pentru persoanele ale căror sporuri cu caracter permanent acordate în luna decembrie 2009 nu se mai regăsesc în anexele la prezenta lege și nu au fost incluse în salariile de bază, în soldele funcțiilor de bază sau, după caz, în indemnizațiile lunare de încadrare, sumele corespunzătoare acestor sporuri vor fi avute în vedere în legile anuale de salarizare, până la acoperirea integrală a acestora".
-
Articolul 48
alin. (1) pct. 7 din Legea-cadru nr. 330/2009 : "(1) La data intrării în vigoare a prezentei legi se abrogă: [...]
7.
Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 27/2006
privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 314 din 7 aprilie 2006, aprobată cu modificări și completări prin
Legea nr. 45/2007 , cu modificările și completările ulterioare, cu excepția art. 10 alin. (8), art. 11 alin. (4), art. 12-14, art. 15 alin. (1), art. 17, art. 22-29, art. 30-31, art. 31 1 alin. (2), art. 32-34 și art. 37-41.";
-
Articolul 6
alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 1/2010
: "(1) În cazul în care drepturile salariale determinate în conformitate cu
Legea-cadru nr. 330/2009
și cu prezenta ordonanță de urgență sunt mai mici decât cele stabilite prin legi sau hotărâri ale Guvernului pentru funcția respectivă pentru luna decembrie 2009 se acordă o sumă compensatorie cu caracter tranzitoriu care să acopere diferența, în măsura în care persoana își desfășoară activitatea în aceleași condiții. Această sumă se include în salariul de bază, solda/salariul funcției de bază sau indemnizația lunară de încadrare, după caz, dar nu este luată în calcul la determinarea altor drepturi de natură salarială care se stabilesc în funcție de acestea.";
-
Articolul 1
alin. (5) din Legea nr. 285/2010
: "(5) În salariul de bază, indemnizația lunară de încadrare, respectiv în solda funcției de bază/salariul funcției de bază aferente lunii octombrie 2010 sunt cuprinse sporurile, indemnizațiile, care potrivit
Legii-cadru nr. 330/2009
privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările ulterioare, făceau parte din salariul de bază, din indemnizația de încadrare brută lunară, respectiv din solda/salariul funcției de bază, precum și sumele compensatorii cu caracter tranzitoriu, acordate potrivit
Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 1/2010
privind unele măsuri de reîncadrare în funcții a unor categorii de personal din sectorul bugetar și stabilirea salariilor acestora, precum și alte măsuri în domeniul bugetar, cu modificările ulterioare. Sporurile stabilite prin legi sau hotărâri ale Guvernului necuprinse în
Legea-cadru nr. 330/2009 , cu modificările ulterioare, și care au fost acordate în anul 2010 ca sume compensatorii cu caracter tranzitoriu sau, după caz, ca sporuri la data reîncadrării se introduc în salariul de bază, în indemnizația de încadrare brută lunară, respectiv în solda/salariul de funcție, fără ca prin acordarea lor să conducă la creșteri salariale, altele decât cele prevăzute de prezenta lege."
Autorul excepției susține că dispozițiile legale criticate încalcă prevederile constituționale ale art. 4 alin. (2) privind criteriile de nediscriminare, art. 16 privind egalitatea în drepturi, art. 41 privind munca și protecția socială a muncii, art. 124 privind înfăptuirea justiției și art. 125 privind statutul judecătorilor.
Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă următoarele:
I. În legătură cu problematica examinării unor texte de lege ce nu mai sunt în vigoare, Curtea Constituțională, prin
Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, a statuat că "sunt supuse controlului de constituționalitate și legile sau ordonanțele ori dispozițiile din legi sau din ordonanțe ale căror efecte juridice continuă să se producă și după ieșirea lor din vigoare".
Așadar, deși dispozițiile de lege supuse examinării nu se mai încadrează în fondul activ al legislației, Curtea urmează să se pronunțe asupra constituționalității acestora, având în vedere că ele continuă să producă efecte juridice asupra raportului de muncă al autorului excepției în privința salarizării și implicit deci al acordării/neacordării sporului pentru deținerea titlului științific de doctor. A se vedea, ad similis,
Decizia nr. 1.615 din 20 decembrie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 99 din 8 februarie 2012.
II. Prin
art. 48 alin. (1) pct. 7 din Legea nr. 330/2009
a fost abrogată
Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 27/2006 , cu excepția art. 10 alin. (8), art. 11 alin. (4), art. 12-14, art. 15 alin. (1), art. 17, art. 22-29, art. 30-31, art. 31 1 alin. (2), art. 32-34 și art. 37-41. Or, sporul la care face referire autorul excepției, respectiv sporul de 15% din indemnizația de încadrare brută lunară acordat pentru judecătorii, procurorii, personalul asimilat acestora și magistrații-asistenți, precum și personalul de specialitate din cadrul Institutului Național de Criminologie, care posedă titlul științific de doctor sau doctor docent, era cuprins în art. 5 din ordonanța de urgență menționată, în prezent abrogat.
Curtea Constituțională a constatat că "sporurile, premiile și alte stimulente acordate demnitarilor și altor salariați prin acte normative reprezintă drepturi salariale suplimentare, iar nu drepturi fundamentale, consacrate și garantate de Constituție. Diferențierea indemnizațiilor și a salariilor de bază pentru demnitari și alți salariați din sectorul bugetar este opțiunea liberă a legiuitorului, ținând seama de importanța și complexitatea diferitelor funcții. Legiuitorul este în drept, totodată, să instituie anumite sporuri la indemnizațiile și salariile de bază, premii periodice și alte stimulente, pe care le poate diferenția în funcție de categoriile de personal cărora li se acordă, le poate modifica în diferite perioade de timp, le poate suspenda sau chiar anula" (a se vedea în acest sens
Decizia nr. 108 din 14 februarie 2006 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 212 din 8 martie 2006,
Decizia nr. 693 din 17 octombrie 2006 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 915 din 10 noiembrie 2006,
Decizia nr. 728 din 24 octombrie 2006 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 990 din 12 decembrie 2006,
Decizia nr. 207 din 17 februarie 2009 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 149 din 10 martie 2009,
Decizia nr. 337 din 17 martie 2009 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 298 din 7 mai 2009,
Decizia nr. 487 din 2 aprilie 2009 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 371 din 2 iunie 2009,
Decizia nr. 876 din 16 iunie 2009 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 571 din 17 august 2009,
Decizia nr. 243 din 16 martie 2010 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 328 din 18 mai 2010,
Decizia nr. 1.250 din 7 octombrie 2010 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 764 din 16 noiembrie 2010,
Decizia nr. 1.280 din 12 octombrie 2010 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 786 din 24 noiembrie 2010,
Decizia nr. 1.601 din 9 decembrie 2010 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 91 din 4 februarie 2011, și
Decizia nr. 1.615 din 20 decembrie 2011 , precitată).
Or, în cauza de față, Curtea constată că sporul în discuție a fost eliminat începând cu data de 1 ianuarie 2010. Faptul că sumele de bani aferente sporului au fost menținute în continuare sub forma unei sume compensatorii cu caracter tranzitoriu pentru persoanele care îl aveau în plată la data de 31 decembrie 2009 nu vizează existența sau inexistența sporului, ci reprezintă o măsură tranzitorie până la intrarea în vigoare, în totalitate, a prevederilor
Legii-cadru nr. 284/2010
privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 877 din 28 decembrie 2010, lege în care nu se regăsește acest spor.
Prin urmare, este de competența legiuitorului eliminarea sau, din contră, acordarea drepturilor salariale suplimentare, fără relevanță constituțională, astfel încât abrogarea
art. 48 alin. (1) pct. 7 din Legea-cadru nr. 330/2009
nu este discriminatorie și nu afectează dreptul constituțional la salariu.
Articolul 125
din Constituție nu are incidență în cauză, ipoteza sa normativă vizând statutul judecătorilor, iar statutul acestora nu are nicio legătură cu drepturile salariale suplimentare. Dimpotrivă, aceștia beneficiază de o indemnizație corespunzătoare statului și rolului lor în societate, iar acordarea unor sporuri suplimentare acesteia ține în mod exclusiv de voința legiuitorului.
III. Potrivit
art. 7 alin. (2) din Legea-cadru nr. 330/2009 , realizarea trecerii la noul sistem de salarizare reglementat se efectuează în mod etapizat, astfel încât în perioada de implementare a legii nicio persoană să nu înregistreze o diminuare a salariului brut de care beneficiază potrivit reglementărilor anterioare. De aceea, art. 30 alin. (6) din lege a prevăzut că, pentru persoanele ale căror sporuri cu caracter permanent acordate în luna decembrie 2009 nu se mai regăsesc în anexele la lege și nu au fost incluse în indemnizațiile lunare de încadrare, sumele corespunzătoare acestor sporuri vor fi avute în vedere în legile anuale de salarizare, până la acoperirea integrală a acestora. Or,
art. 1 alin. (5) din Legea nr. 285/2010 , criticată în prezenta cauză, nu face altceva decât să integreze aceste sporuri, care în cursul anului 2010 au fost acordate sub formă de sume compensatorii cu caracter tranzitoriu, în indemnizația lunară de încadrare, fără ca acordarea lor să conducă la creșteri salariale, altele decât cele prevăzute de lege. Astfel, calculul celorlalte sporuri la indemnizația lunară de încadrare se va face fără a lua în considerare suma compensatorie cu caracter tranzitoriu menționată mai sus.
Din cele expuse, Curtea, prin
Decizia nr. 320 din 29 martie 2012 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 366 din 30 mai 2012, a constatat că textul legal criticat nu vizează situația autorului excepției, ci situația acelor persoane care aveau în plată la 31 decembrie 2009 sporul reglementat de
art. 5 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 27/2006 . A accepta susținerea autorului excepției ar echivala cu subrogarea Curții Constituționale în sfera de competență a legiuitorului și cu acordarea sporului în cauză, încălcând astfel
art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 . Cu același prilej, Curtea a arătat că nu este o situație similară cu cea constatată în
Decizia nr. 1.615 din 20 decembrie 2011 , întrucât autorul excepției nu solicită constatarea neconstituționalități vreunei sintagme din textul criticat, ci aduce în discuție o pretinsă soluție legislativă necuprinsă normativ în textul criticat; or, Curtea nu este competentă să complinească un atare text legislativ, întrucât, astfel cum s-a arătat mai sus, ar încălca sfera de competență a Parlamentului, unica autoritate legiuitoare a țării.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al
art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu majoritate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
1. Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 48 alin. (1) pct. 7 din Legea-cadru nr. 330/2009
privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, excepție ridicată de Mioara Iolanda Grecu în Dosarul nr. 361/42/2011/a1 al Curții de Apel Ploiești - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.
2. Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 30 alin. (6) din Legea-cadru nr. 330/2009
privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice,
art. 6 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 1/2010
privind unele măsuri de reîncadrare în funcții a unor categorii de personal din sectorul bugetar și stabilirea salariilor acestora, precum și alte măsuri în domeniul bugetar și
art. 1 alin. (5) din Legea nr. 285/2010
privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, excepție ridicată de același autor în același dosar al aceleiași instanțe.
Definitivă și general obligatorie.
Pronunțată în ședința publică din data de 5 iunie 2012.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, AUGUSTIN ZEGREAN Magistrat-asistent-șef, Benke Karoly
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.