Decizia nr. 717/2012

Augustin Zegrean - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Cristina Teodora Pop - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincă.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 278^1 alin. 10 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Aurelia Bolboș și Iacob Bolboș în Dosarul nr. 5.000/221/2011 al Curții de Apel Alba Iulia - Secția penală și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 686D/2012.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Președintele dispune a se face apelul și în Dosarul nr. 723D/2012, având ca obiect excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 278^1 alin. 10 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Costică Apostol în Dosarul nr. 12.269/231/2011 al Curții de Apel Galați - Secția penală și pentru cauze cu minori.

La apelul nominal se constată lipsa celorlalte părți, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Curtea, având în vedere obiectul excepțiilor de neconstituționalitate ridicate în dosarele sus-menționate, pune în discuție conexarea Dosarului nr. 723D/2012 la Dosarul nr. 686D/2012.

Reprezentantul Ministerului Public arată că este de acord cu măsura conexării dosarelor.

Curtea, în temeiul dispozițiilor

art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 , dispune conexarea Dosarului nr. 723D/2012 la Dosarul nr. 686D/2012, care este primul înregistrat.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepției de neconstituționalitate, făcând trimitere la jurisprudența Curții Constituționale.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarelor, constată următoarele:

Prin Încheierea din 12 martie 2012 și Sentința penală nr. 304R din 29 februarie 2012, Curtea de Apel Alba Iulia - Secția penală și Curtea de Apel Galați - Secția penală și pentru cauze cu minori au sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 278^1 alin. 10 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Aurelia Bolboș și Iacob Bolboș și, respectiv, Costică Apostol în cauze având ca obiect soluționarea recursurilor formulate împotriva unor sentințe penale de soluționare a unei plângeri introduse împotriva unei ordonanțe de netrimitere în judecată sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de amenințare, prevăzută la art. 193 alin. 1 Cod penal, și de distrugere, prevăzută la art. 217 alin. 1 Cod penal și, respectiv, de soluționare a unei plângeri împotriva unei ordonanțe de neînceperea urmăririi penale.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se arată, în esență, că prin rămânerea definitivă a hotărârii pronunțate de judecătorie în soluționarea plângerii formulate împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale sau a ordonanței ori, după caz, a rezoluției de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale, sau împotriva dispoziției de netrimitere în judecată cuprinse în rechizitoriu, ca urmare a modificării

art. 278^1 alin. 10 din Codul de procedură penală prin Legea nr. 202/2010

privind unele măsuri pentru accelerarea soluționării proceselor, sunt încălcate prevederile constituționale și cele europene referitoare la accesul liber la justiție, la dreptul la un proces echitabil și la soluționarea cauzelor într-un termen rezonabil, precum și cele cu privire la garantarea dreptului la apărare. Se arată, totodată, că textele criticate sunt aplicate unei situații de fapt apărute sub imperiul legii vechi, respectiv a normelor procedurale în vigoare înaintea modificărilor aduse prin

Legea nr. 202/2010 , potrivit cărora autorul ar fi putut formula recurs împotriva hotărârii pronunțate de judecătorie.

Curtea de Apel Alba Iulia - Secția penală, în Dosarul nr. 686D/2012, apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, dispozițiile art. 278^1 alin. 10 din Codul de procedură penală necontravenind prevederilor constituționale și europene invocate de autorul excepției. Se arată că plângerea formulată conform prevederilor art. 278^1 din Codul de procedură penală are, prin ea însăși, natura unei căi de atac prin care părțile nemulțumite de soluțiile de netrimitere în judecată date de procuror se pot adresa instanței, fiindu-le, astfel, asigurat liberul acces la justiție garantat prin dispozițiile art. 21 din Constituție. Se afirmă, totodată, că normele europene invocate de autorul excepției garantează un grad de jurisdicție, reprezentat de o instanță independentă, pentru verificarea soluțiilor de netrimitere în judecată date de procuror și nu prevăd obligativitatea unei căi de atac împotriva hotărârilor pronunțate în primă instanță, dublul grad de jurisdicție fiind obligatoriu doar în situația condamnării unei persoane.

Curtea de Apel Galați - Secția penală și pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. 723D/2012, apreciază că textele criticate încalcă prevederile art. 21 alin. (3) și art. 24 din Constituție, precum și dispozițiile art. 13 din Convenție. Se arată, în acest sens, că exceptarea hotărârilor pronunțate conform dispozițiilor art. 287^1 alin. 10 din Codul de procedură penală de la regulile procedurale ce prevăd calea de atac a recursului discriminează părțile nemulțumite de soluțiile astfel pronunțate în primă instanță în raport cu cele care, promovând alte categorii de acțiuni, au dreptul de a formula recurs, încălcându-le celor dintâi dreptul la un proces echitabil și sustrăgând aceste hotărâri de la controlul judecătoresc.

Potrivit

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , actele de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Avocatul Poporului arată că textele criticate sunt constituționale, făcând trimitere la

Decizia Curții Constituționale nr. 228 din 7 martie 2006 , prin care Curtea a statuat că în soluționarea plângerii formulate împotriva rezoluțiilor sau ordonanțelor procurorului de netrimitere în judecată nu se judecă însăși cauza, ci doar temeinicia și legalitatea soluțiilor pronunțate de către procuror și că, în consecință, prin încheierile pronunțate conform dispozițiilor art. 278^1 alin. 8 din Codul de procedură penală instanța nu soluționează fondul cauzei și nu se pronunță cu privire la vinovăția învinuitului, ci verifică legalitatea actului atacat. Or, dispozițiile art. 2 paragraful 1 din Protocolul nr. 7 la Convenție asigură accesul la un grad superior de jurisdicție persoanelor declarate vinovate de săvârșirea unor infracțiuni. Se arată, de asemenea, că textele criticate nu încalcă nici dispozițiile constituționale referitoare la accesul liber la justiție, inculpatul având posibilitatea de a se prevala de toate garanțiile procesuale ce caracterizează acest drept fundamental, de posibilitatea de a solicita administrarea de noi probe și de a exercita căile de atac prevăzute de lege, precum și că aceste dispoziții legale sunt aplicabile tuturor persoanelor, fără privilegii și fără discriminări.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând actele de sesizare, punctele de vedere ale Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, susținerile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile art. 278^1 alin. 10 din Codul de procedură penală, care au următorul cuprins: "Hotărârea judecătorului pronunțată potrivit alin. 8 este definitivă."

Se susține, în esență, că textele criticate contravin dispozițiilor constituționale ale art. 21 alin. (1) și (3) cu privire la accesul liber la justiție, ale art. 24 alin. (1) privind dreptul la apărare, ale art. 53 referitor la restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți, precum și prevederilor art. 6 paragraful 1 și art. 13 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale privind dreptul la un proces echitabil și dreptul la un recurs efectiv.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că s-a mai pronunțat asupra constituționalității normelor criticate prin

Decizia nr. 245 din 15 martie 2012 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 342 din 21 mai 2012 și

Decizia nr. 1.456 din 3 noiembrie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 874 din 12 decembrie 2011, prin care a respins ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 278^1 alin. 10 din Codul de procedură penală, așa cum au fost modificate prin

art. XVIII pct. 39 din Legea nr. 202/2010 , reținând că, potrivit art. 129 din Constituție, "Împotriva hotărârilor judecătorești, părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii". Prin urmare, Curtea a statuat că reprezintă atributul exclusiv al legiuitorului reglementarea căilor de atac împotriva hotărârii prin care judecătorul soluționează plângerea împotriva rezoluțiilor sau a ordonanțelor procurorului de netrimitere în judecată. Eliminarea căilor de atac în această materie este justificată de caracterul special al procedurii instituite de prevederile art. 278^1 din Codul de procedură penală, legiuitorul urmărind să asigure celeritatea acesteia și obținerea în mod rapid a unei hotărâri definitive prin care să fie exercitat controlul judiciar cu privire la soluția procurorului. În același sens sunt și

Decizia nr. 125 din 1 februarie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 261 din 13 aprilie 2011, respectiv

Decizia nr. 1.131 din 13 septembrie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 757 din 27 octombrie 2011.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a determina schimbarea jurisprudenței Curții, considerentele și soluțiile deciziilor menționate își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.

Curtea constată că, pentru aceleași motive, nu poate fi reținută nici încălcarea, prin prevederile art. 278^1 din Codul de procedură penală, a dispozițiilor art. 6 paragraful 1 și art. 13 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 278^1 alin. 10 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Aurelia Bolboș și Iacob Bolboș în Dosarul nr. 5.000/221/2011 al Curții de Apel Alba Iulia - Secția penală și de Costică Apostol în Dosarul nr. 12.269/231/2011 al Curții de Apel Galați - Secția penală și pentru cauze cu minori.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 5 iulie 2012.