Decizia nr. 879/2012

────────
Augustin Zegrean - președinte
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Petre Lăzăroiu - judecător
Mircea Ștefan Minea - judecător
Ion Predescu - judecător
Puskas Valentin Zoltan - judecător
Tudorel Toader - judecător
Daniela Ramona Marițiu - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1 lit. c) și
art. 2 din Legea nr. 119/2010
privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor și a celor ale
Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 59/2011
pentru stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor prevăzute la
art. 1 lit. c)-h) din Legea nr. 119/2010
privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, excepție ridicată de Tinca Oprea în Dosarul nr. 7.649/105/2011 al Curții de Apel Ploiești - Secția I civilă. Excepția formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.195D/2012.
La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate, sens în care invocă
Decizia Curții Constituționale nr. 687/2012 .
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
Prin Încheierea din 7 iunie 2012, pronunțată în Dosarul nr. 7.649/105/2011, Curtea de Apel Ploiești - Secția I civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1 lit. c) și
art. 2 din Legea nr. 119/2010
privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor și a celor ale
Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 59/2011
pentru stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor prevăzute la
art. 1 lit. c)-h) din Legea nr. 119/2010
privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, excepție ridicată de Tinca Oprea.
În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că pensia, dar și drepturile privind cuantumul acesteia, stabilite printr-o hotărâre judecătorească, reprezintă, potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, concepte asimilate bunurilor mobile. Recalcularea pensiei, prin reducerea substanțială a pensiilor ocupaționale, chiar dacă operează pentru viitor, constituie o încălcare a dreptului de proprietate ceare semnificația exproprierii. Dispozițiile de lege criticate au semnificația nerecunoașterii de către stat a principiilor prevăzute anterior, care au stat la baza calculării pensiilor ocupaționale, ceea ce afectează stabilitatea circuitului civil și aduce atingere drepturilor câștigate. Totodată, sunt invocate și prevederile art. 53 din Constituție.
Curtea de Apel Ploiești - Secția I civilă apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Reglementările invocate instituie același tratament pentru toate persoanele aflate în aceeași situație juridică, neîncălcând prevederile constituționale ale art. 4 alin. (2) și ale art. 16 alin. (1). În continuare, apreciază că pensiile de serviciu sunt compuse din două elemente - partea contributivă și un supliment din partea statului care, prin adunarea cu pensia contributivă, să reflecte cuantumul pensiei de serviciu stabilit prin legea specială. Partea necontributivă a pensiei de serviciu, chiar dacă poate fi încadrată în noțiunea de "bun", ea reprezintă un drept câștigat numai cu privire la prestațiile de asigurări sociale realizate până la data intrării în vigoare a noii legi, iar suprimarea acestora pentru viitor nu are semnificația exproprierii.
Potrivit prevederilor
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Făcând referire la jurisprudența în materie a Curții Constituționale, apreciază că nu poate fi reținută critica potrivit căreia sunt încălcate dispozițiile art. 4, art. 16, art. 20, art. 44 alin. (1), art. 47 alin. (2) și art. 53 din Constituție. În final, face referire la Decizia de inadmisibilitate pronunțată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauzele conexate Frimu și alții împotriva României.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și
Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, art. 3, art. 10 și
art. 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 1 lit. c) și
art. 2 din Legea nr. 119/2010
privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 441 din 30 iunie 2010, și a celor ale
Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 59/2011
pentru stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor prevăzute la
art. 1 lit. c)-h) din Legea nr. 119/2010
privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, ordonanță de urgență publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 457 din 30 iunie 2011.
Dispozițiile art. 1 lit. c) și
art. 2 din Legea nr. 119/2010
au următorul conținut:
- Art. 1 lit. c): "Pe data intrării în vigoare a prezentei legi, următoarele categorii de pensii, stabilite pe baza legislației anterioare, devin pensii în înțelesul Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările și completările ulterioare: [...]
c) pensiile de serviciu ale personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea;";
- Art. 2: "(1) Pensiile de serviciu anticipate și anticipate parțiale dintre cele prevăzute la art. 1 devin pensii pentru limită de vârstă în înțelesul Legii nr. 19/2000, cu modificările și completările ulterioare.
(2) Pensiile anticipate de serviciu dintre cele prevăzute la art. 1 lit. c) și f) devin pensii pentru limită de vârstă în înțelesul Legii nr. 19/2000, cu modificările și completările ulterioare.
(3) Pensiile de invaliditate și pensiile de urmaș dintre cele prevăzute la art. 1 devin pensii de invaliditate, respectiv pensii de urmaș, în înțelesul Legii nr. 19/2000, cu modificările și completările ulterioare.
(4) Pensiile de serviciu, altele decât cele menționate la alin. (1)-(3), dintre cele prevăzute la art. 1, devin pensii pentru limită de vârstă în înțelesul Legii nr. 19/2000, cu modificările și completările ulterioare."
În susținerea neconstituționalității acestor dispoziții, autoarea excepției invocă prevederile constituționale ale art. 4 referitor la egalitatea între cetățeni, art. 16 referitor la egalitatea în drepturi, art. 20 referitor la tratatele internaționale privind drepturile omului, art. 47 alin. (2) referitor la dreptul la pensie al cetățenilor și art. 53 referitor la restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți. De asemenea, sunt invocate prevederile Protocolului nr. 12 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că toate criticile autoarei excepției pornesc de la premisa încălcării dreptului la pensie văzut din perspectiva unui "bun". Față de critici asemănătoare celor arătate, Curtea reține că s-a mai pronunțat cu prilejul controlului a priori asupra Legii privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor. Astfel, prin
Decizia nr. 871 din 25 iunie 2010 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 433 din 28 iunie 2010, ale cărei considerente de principiu sunt valabile și în prezenta cauză, a statuat, cu privire la regimul special al pensiilor de serviciu, că acestea sunt compuse din două elemente, indiferent de modul de calcul specific stabilit de prevederile legilor speciale, și anume: pensia contributivă și un supliment din partea statului, care, prin adunarea cu pensia contributivă, să reflecte cuantumul pensiei de serviciu stabilit în legea specială. Partea contributivă a pensiei de serviciu se suportă din bugetul asigurărilor sociale de stat, pe când partea care depășește acest cuantum se suportă din bugetul de stat. S-a arătat, de asemenea, că acordarea acestui supliment a urmărit instituirea unui regim special, compensatoriu pentru anumite categorii socioprofesionale supuse unui statut special. Această compensație, neavând ca temei contribuția la sistemul de asigurări sociale, ține de politica statului în domeniul asigurărilor sociale și nu se subsumează dreptului constituțional la pensie, ca element constitutiv al acestuia. Prin urmare, partea necontributivă a pensiei de serviciu, chiar dacă poate fi încadrată, potrivit interpretării pe care Curtea Europeană a Drepturilor Omului a dat-o art. 1 din Protocolul adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, în noțiunea de "bun", reprezintă totuși, din această perspectivă, un drept câștigat numai cu privire la prestațiile de asigurări sociale realizate până la data intrării în vigoare a noii legi, iar suprimarea acestora pentru viitor nu are semnificația exproprierii.
În ceea ce privește invocarea încălcării art. 53 din Legea fundamentală, prin aceeași decizie, Curtea a statuat că invocarea acestor dispoziții constituționale este lipsită de relevanță, întrucât dreptul la pensie este reglementat în sistemul general de pensionare, neexistând un drept constituțional la pensie specială, deci la suplimentul financiar acordat de stat.
De altfel, Curtea s-a mai pronunțat de nenumărate ori asupra dispozițiilor de lege criticate, statuând că acestea sunt constituționale. Exemple în acest sens sunt:
Decizia nr. 687 din 28 iunie 2012 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 575 din 13 august 2012,
Decizia nr. 214 din 13 martie 2012 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 370 din 31 mai 2012,
Decizia nr. 486 din 10 mai 2012 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 561 din 8 august 2012, și
Decizia nr. 704 din 5 iulie 2012 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 567 din 9 august 2012.
Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenței Curții Constituționale în materie, atât considerentele, cât și soluția acestor decizii își mențin valabilitatea și în prezenta cauză.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al
art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu majoritate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1 lit. c) și
art. 2 din Legea nr. 119/2010
privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor și a celor ale
Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 59/2011
pentru stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor prevăzute la
art. 1 lit. c)-h) din Legea nr. 119/2010
privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, excepție ridicată de Tinca Oprea în Dosarul nr. 7.649/105/2011 al Curții de Apel Ploiești - Secția I civilă.
Definitivă și general obligatorie.
Pronunțată în ședința publică din data de 23 octombrie 2012.