Decizia nr. 408/2023

Marian Enache

- președinte

Mihaela Ciochină

- judecător

Cristian Deliorga

- judecător

Laura-Iuliana Scântei

- judecător

Gheorghe Stan

- judecător

Livia Doina Stanciu

- judecător

Elena-Simina Tănăsescu

- judecător

Varga Attila

- judecător

Andreea Costin

- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan-Sorin-Daniel Chiriazi.

1.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor

art. 145 alin. (2) din Codul de procedură civilă , excepție ridicată de Sebastian Dobrescu în Dosarul nr. 7.406/2/2018 al Curții de Apel București - Secția a IV-a civilă și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.308D/2019.

2.

La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.

3.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate, având în vedere că strămutarea reprezintă unul dintre mijloacele procedurale prin care se asigură imparțialitatea instanțelor judecătorești. De asemenea, precizează că există jurisprudență în materie, sens în care menționează

Decizia nr. 717 din 5 noiembrie 2019 .

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

4.

Prin Încheierea din 6 mai 2019, pronunțată în Dosarul nr. 7.406/2/2018, Curtea de Apel București - Secția a IV-a civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 145 alin. (2) din Codul de procedură civilă . Excepția a fost invocată de Sebastian Dobrescu într-o cauză având ca obiect soluționarea cererii de lămurire a dispozitivului unei încheieri, sub aspectul actelor de procedură îndeplinite înainte de strămutare, potrivit

art. 145 alin. (2) din Codul de procedură civilă .

5.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că dispozițiile legale criticate sunt neconstituționale, deoarece hotărârea pronunțată asupra strămutării se dă fără motivare și fără cale de atac. Judecătorii sunt independenți, astfel încât judecătorul care urmează să soluționeze dosarul nu este ținut de ceea ce a stabilit instanța de la care s-a dispus strămutarea.

6.

Curtea de Apel București - Secția a IV-a civilă apreciază că excepția de neconstituționalitate invocată este neîntemeiată.

7.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

8.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile

Constituției , precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

9.

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor

art. 146 lit. d) din Constituție , precum și ale

art. 1 alin. (2) , ale

art. 2 ,

3 ,

10

și

29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

10.

Obiectul excepției de neconstituționalitate, astfel cum rezultă din încheierea de sesizare, îl reprezintă dispozițiile

art. 145 alin. (2) din Codul de procedură civilă . Din motivare rezultă că obiect al excepției îl reprezintă dispozițiile

art. 145 alin. (2) teza întâi din Codul de procedură civilă , care au următorul cuprins: „(2) Hotărârea va arăta în ce măsură actele îndeplinite de instanță înainte de strămutare urmează să fie păstrate. [...]“

11.

Din motivarea excepției de neconstituționalitate formulată oral în fața instanței judecătorești, Curtea reține că, în opinia autorului acesteia, dispozițiile legale criticate contravin prevederilor constituționale ale

art. 124 alin. (3) , potrivit cărora „Judecătorii sunt independenți și se supun numai legii“.

12.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că dispoziția legală criticată se regăsea reglementată la

art. 40 alin. 4 teza a doua din Codul de procedură civilă din 1865 , potrivit căruia: „[...]. Ea va arăta în ce măsură actele îndeplinite de instanță înainte de strămutare urmează să fie păstrate.“ Curtea a analizat dispozițiile legale menționate din vechea lege procesual civilă și a constatat constituționalitatea acestora prin

Decizia nr. 79 din 8 februarie 2007 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 117 din 16 februarie 2007, prin care a reținut că strămutarea procesului civil reprezintă un incident procedural referitor la instanța sesizată cu judecarea pricinii și are ca finalitate înlăturarea suspiciunilor ce ar putea să apară cu privire la independența sau imparțialitatea acesteia. Cererea de strămutare formează obiectul unei judecăți distincte și se adresează instanței competente, care, soluționând acest incident procedural, se desesizează în mod definitiv. În situația în care instanța a dispus strămutarea, prin hotărârea pronunțată va arăta și în ce măsură actele îndeplinite înainte de strămutare urmează a fi păstrate. Așadar, strămutarea procesului civil nu atrage în mod implicit și necondiționat anularea tuturor actelor de procedură, instanța având posibilitatea de a aprecia cu privire la păstrarea sau, dimpotrivă, refacerea acestora, în baza elementelor probatorii corespunzătoare prezentate de părți. Date fiind motivele de strămutare, actele anterioare vor fi menținute doar în măsura în care nu au fost afectate de poziția partizană, lipsită de obiectivitate a instanței, datorată împrejurării pricinii, calității părților sau vrăjmășiilor locale.

13.

Hotărârea pronunțată este rezultatul unui act de administrare a justiției, iar nu de soluționare în fond a unei cauze civile. Faptele asupra cărora este chemată să se pronunțe instanța competentă să judece cererea de

strămutare nu au legătură cu pricina însăși, ci cu asigurarea condiției de nepărtinire și obiectivitate în soluționarea litigiului, ce vizează toate părțile din proces, indiferent de calitatea lor procesuală.

14.

Întrucât criticile de neconstituționalitate din prezenta cauză privesc, în esență, aceleași aspecte și având în vedere că nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea jurisprudenței Curții Constituționale, considerentele și soluția deciziei menționate își păstrează valabilitatea și în cauza de față.

15.

În ceea ce privește critica referitoare la faptul că hotărârea pronunțată asupra strămutării se dă fără motivare și fără cale de atac, Curtea observă că acesta este reglementat prin

art. 144 alin. (2) din Codul de procedură civilă , însă instanța constituțională nu a fost învestită cu examinarea constituționalității acestor dispoziții legale.

16.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul

art. 146 lit. d)

și al

art. 147 alin. (4) din Constituție , precum și al

art. 1-3 , al

art. 11 alin. (1) lit. A.d)

și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Sebastian Dobrescu în Dosarul nr. 7.406/2/2018 al Curții de Apel București - Secția a IV-a civilă și constată că dispozițiile

art. 145 alin. (2) teza întâi din Codul de procedură civilă

sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Curții de Apel București - Secția a IV-a civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 11 iulie 2023.