Decizia nr. 386/2025
referitoare la excepția de neconstituționalitate a sintagmei "în termen de cel mult o lună de la data când terțul poprit trebuia să consemneze sau să plătească suma urmăribilă" din cuprinsul dispozițiilor art. 790 alin. (1) din Codul de procedură civilă
prezumat în vigoare
Elena-Simina Tănăsescu
- președinte
Asztalos Csaba-Ferenc
- judecător
Mihai Busuioc
- judecător
Mihaela Ciochină
- judecător
Cristian Deliorga
- judecător
Dimitrie-Bogdan Licu
- judecător
Gheorghe Stan
- judecător
Raluca-Alexandra Buterez-Fășie
- magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan Laurențiu Sorescu.
1.
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a sintagmei „în termen de cel mult o lună de la data când terțul poprit trebuia să consemneze sau să plătească suma urmăribilă“ din cuprinsul dispozițiilor
art. 790 alin. (1) din Codul de procedură civilă , excepție ridicată de Judecătoria Sectorului 5 București - Secția civilă, din oficiu, în Dosarul nr. 8.617/302/2018 și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 2.485D/2020.
2.
La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de înștiințare este legal îndeplinită.
3.
Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției invocate. Se arată, în esență, că, pe de o parte, legiuitorul a impus, ca principiu, rolul activ al executorului judecătoresc, așa cum rezultă din prevederile
art. 627 din Codul de procedură civilă , iar, pe de altă parte, creditorul are interesul ca procedura executării silite să se desfășoare cu celeritate. De asemenea, amintește că acesta din urmă are dreptul de a consulta actele dosarului de executare silită. În final, reprezentantul Ministerului Public invocă considerentele
Deciziei nr. 837 din 9 decembrie 2021 , prin care Curtea Constituțională a respins, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 790 alin. (1) din Codul de procedură civilă .
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
4.
Prin Încheierea din 26 noiembrie 2018, pronunțată în Dosarul nr. 8.617/302/2018, Judecătoria Sectorului 5 București - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a sintagmei „în termen de cel mult o lună de la data când terțul poprit trebuia să consemneze sau să plătească suma urmăribilă“ din cuprinsul dispozițiilor
art. 790 alin. (1) din Codul de procedură civilă . Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de Judecătoria Sectorului 5 București - Secția civilă, din oficiu, într-o cauză având ca obiect soluționarea unei cereri de validare a popririi.
5.
În motivarea excepției de neconstituționalitate, autoarea acesteia susține că sintagma „în termen de cel mult o lună de la data când terțul poprit trebuia să consemneze sau să plătească suma urmăribilă“ din cuprinsul dispozițiilor
art. 790 alin. (1) din Codul de procedură civilă
instituie o îngrădire a accesului liber la justiție, deoarece un termen pentru exercițiul unui mijloc procedural curge de la un moment inaccesibil persoanei împotriva căreia curge termenul. Astfel, textul de lege stabilește că cererea de validare a popririi trebuie introdusă în termen de cel mult o lună de la data la care terțul poprit trebuia să consemneze sau să plătească suma urmăribilă. Or, raporturile dintre debitor și terțul poprit se derulează exclusiv între aceștia, nefiind cunoscute creditorului din punctul de vedere al exigibilității obligației debitorului față de terțul poprit. Prin urmare, creditorul nu are cum să cunoască momentul în care terțul poprit trebuia să consemneze sau să plătească suma urmăribilă, ceea ce îl plasează pe terțul poprit în imposibilitatea de a cunoaște momentul de la care curge termenul de o lună în care cererea de validare a popririi trebuie introdusă. Se mai arată că dreptul de acces la justiție trebuie să fie unul efectiv, în sensul de a-i oferi creditorului posibilitatea reală de a introduce cererea de validare a popririi, iar aceasta să îi fie efectiv analizată.
6.
Potrivit prevederilor
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
7.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele de vedere solicitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile
Constituției , precum și
Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:
8.
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor
art. 146 lit. d) din Constituție , precum și ale
art. 1 alin. (2) , ale
art. 2 ,
3 ,
10
și
29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
9.
Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie sintagma „în termen de cel mult o lună de la data când terțul poprit trebuia să consemneze sau să plătească suma urmăribilă“ din cuprinsul dispozițiilor
art. 790 alin. (1) din Codul de procedură civilă .
Articolul 790
alin. (1) din Codul de procedură civilă
are următorul cuprins: „Dacă terțul poprit nu își îndeplinește obligațiile ce îi revin pentru efectuarea popririi, inclusiv în cazul în care, în loc să consemneze suma urmăribilă, a liberat-o debitorului poprit, creditorul urmăritor, debitorul sau executorul judecătoresc, în termen de cel mult o lună de la data când terțul poprit trebuia să consemneze sau să plătească suma urmăribilă, poate sesiza instanța de executare, în vederea validării popririi.“
10.
În opinia autoarei excepției de neconstituționalitate, sintagma criticată contravine dispozițiilor constituționale ale
art. 21 alin. (1)
privind accesul liber la justiție.
11.
Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că sintagma criticată preia soluția legislativă cuprinsă inițial în
art. 460 alin. (1) din Codul de procedură civilă din 1865 , cu reducerea termenului în care poate fi formulată cererea de validare a popririi de la 3 luni la o lună. Prevederile anterior menționate au mai constituit obiect al controlului de constituționalitate, prin raportare la aceleași dispoziții constituționale, în acest sens fiind, spre exemplu,
Decizia nr. 1.164 din 17 septembrie 2009 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 731 din 28 octombrie 2009,
Decizia nr. 1.278 din 29 septembrie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 847 din 29 noiembrie 2011, sau
Decizia nr. 157 din 24 martie 2016 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 408 din 30 mai 2016, decizii prin care Curtea a respins, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate.
12.
Analizând reglementarea de ansamblu a instituției popririi, astfel cum a fost configurată de
Codul de procedură civilă , prin
Decizia nr. 628 din 27 octombrie 2016 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 41 din 16 ianuarie 2017, paragrafele 18-19, Curtea a observat că reglementarea criticată crește celeritatea acestei modalități de realizare a creanțelor, cu consecința configurării corespunzătoare a întregii proceduri a popririi. De principiu, Curtea a reținut că exercitarea unui drept de către titularul său nu poate avea loc decât într-un anumit cadru, prestabilit de legiuitor, cu respectarea anumitor exigențe, cum este, în cauză, definirea clară a etapelor popririi și a posibilităților procedurale pe care le au subiecții implicați (a se vedea, mutatis mutandis,
Decizia nr. 110 din 24 februarie 2005 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 240 din 22 martie 2005).
13.
Totodată, Curtea s-a mai pronunțat asupra dispozițiilor
art. 790 alin. (1) din Codul de procedură civilă , în integralitatea lor, prin raportare la aceleași dispoziții constituționale și critici similare, prin
Decizia nr. 837 din 9 decembrie 2021 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 497 din 19 mai 2022, respingând ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate. Prin decizia precitată, paragrafele 18-20, Curtea a reținut că în ceea ce privește natura juridică a termenului de cel mult o lună (de la data când terțul poprit trebuia să consemneze sau să plătească suma urmăribilă) în care creditorul urmăritor, debitorul sau executorul judecătoresc poate sesiza instanța de executare, în vederea validării popririi, este un termen imperativ, pentru că înăuntrul acestuia trebuie îndeplinit actul de procedură care constă în sesizarea instanței cu cererea de validare a popririi. În acest sens este, de altfel, și
Decizia nr. 7 din 15 aprilie 2013 , pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 263 din 10 mai 2013, prin care s-a statuat că „(...) termenul (...) de la data când terțul poprit trebuia să consemneze sau să plătească suma urmăribilă, în care creditorul, debitorul sau organul de executare poate sesiza instanța de executare în vederea validării popririi, este un termen imperativ (peremptoriu), legal, fix și absolut, a cărui nerespectare atrage sancțiunea decăderii“.
14.
Prin aceeași decizie, Curtea a reținut că, astfel cum reiese din cuprinsul normativ al
art. 646 alin. (1) din Codul de procedură civilă , acesta consacră dreptul creditorului de a lua cunoștință despre actele dosarului de executare, deci inclusiv despre adresa de poprire comunicată terțului poprit și dovada de comunicare a acesteia. Curtea a subliniat că executarea silită este parte a procesului civil ce cunoaște, ca regulă generală, două faze, cognitio și executio, iar părțile au obligația de a urmări finalizarea procesului și în faza executării silite, în acest sens fiind prevederile
art. 10 alin. (1) din Codul de procedură civilă , precum și cele ale
art. 12
din același cod, care prevăd obligația exercitării drepturilor procedurale cu bună-credință și potrivit scopului în vederea căruia au fost recunoscute de lege. Așa fiind, obligația vizând cea de-a doua sintagmă constituie o dezvoltare a primei sintagme, punându-se accent pe celeritatea procedurilor judiciare, a cărei respectare incumbă atât organelor judiciare, cât și celorlalți participanți la procesul civil. Creditorul este direct interesat de realizarea executării silite, în toate formele de executare prevăzute de lege, el fiind cel care indică executorului judecătoresc, prin cererea de executare silită, modalitățile de executare. În condițiile în care creditorul solicită executarea silită prin poprire, acesta își asumă rigorile acestei proceduri, inclusiv posibilitatea formulării unei cereri de validare a popririi, în cazul în care terțul poprit nu se conformează adresei de poprire. Simpla împrejurare că, pentru a formula cererea de validare a popririi în termen procedural, creditorul trebuie să își exercite un drept prevăzut de lege, respectiv cel de a lua cunoștință despre actele de executare, nu poate constitui un impediment pentru realizarea efectivă a dreptului la instanță.
15.
Cu privire la momentul de la care începe să curgă termenul de o lună, Curtea a observat în decizia precitată, paragraful 21, că acesta nu este unul incert, fiind stabilit cu suficientă claritate de legiuitor. Termenul de o lună începe să curgă la 5 zile de la comunicarea popririi, în cazul sumelor pentru care era împlinit termenul de scadență, fiind facil de determinat momentul de început al curgerii termenului prin cercetarea dovezii de comunicare a adresei de poprire. În cazul sumelor de bani datorate în viitor, termenul de o lună curge de la scadența acestora. Și în această situație termenul de o lună este ușor de calculat pentru creditor, fiind prezumat faptul că, din moment ce a solicitat poprirea unor sume datorate de terțul poprit debitorului poprit, creditorul cunoaște atât natura datoriei terțului poprit, cât și dacă aceasta este sau nu exigibilă. În condițiile în care validarea popririi apare ca o procedură specială, justificată de nerespectarea de către terțul poprit a obligațiilor legale, reglementarea unui termen de sesizare a instanței, care nu ar fi supus unei sancțiuni procedurale, prin care să se sancționeze conduita neglijentă a părții care nu și-a exercitat în termen dreptul procedural, ar fi lipsită de logică, golind de conținut atât scopul legiuitorului de a eficientiza și accelera procedura execuțională, cât și caracterul special al procedurii validării popririi.
16.
Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să schimbe jurisprudența Curții Constituționale, soluția și considerentele deciziilor amintite anterior își mențin valabilitatea și în ceea ce privește sintagma criticată în prezenta cauză.
17.
Nu în ultimul rând, distinct de jurisprudența mai sus invocată, instanța constituțională reține că Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii a statuat prin
Decizia nr. 8 din 16 mai 2016 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 480 din 28 iunie 2016, că „în scopul eficientizării procedurii execuționale a popririi, legiuitorul a prevăzut posibilitatea executării silite directe a terțului poprit, în cazul în care nu își îndeplinește obligațiile legale ce îi revin pentru efectuarea popririi. Or, această posibilitate de constrângere a terțului, realizată prin intermediul instanței de executare, evidențiază importanța validării popririi ca procedură de excepție, determinată de conduita terțului poprit“. Instanța supremă a subliniat că
art. 790 alin. (1) din Codul de procedură civilă
„consacră sfera persoanelor cărora legiuitorul le deschide exercițiul dreptului de a sesiza instanța de executare cu cerere de validare în scopul aplicării normelor sancționatoare în privința terțului care nu a îndeplinit obligațiile legale ce îi reveneau pentru efectuarea popririi și îndestularea creanței creditorului. Refuzul terțului poprit de a executa poprirea poate echivala cu o nerecunoaștere a creanței, astfel încât creditorul urmăritor și debitorul, ca părți ale raportului juridic execuțional, derivat din titlul executoriu, justifică interesul în formularea cererii de validare a popririi. În cursul acestei proceduri, ce îmbracă forma unui proces civil, instanța are obligația să verifice, pe fond, existența raporturilor obligaționale dintre părți, pentru a da o hotărâre de validare a popririi. Din această perspectivă trebuie avut în vedere că etapa validării popririi are ca efect principal transferul creanței poprite din patrimoniul debitorului urmărit în cel al creditorului popritor, cesiune necesară atunci când terțul nu își îndeplinește obligațiile stabilite de lege în sarcina sa și care constituie temeiul de drept material al urmăririi directe a patrimoniului terțului poprit, în măsura necesară realizării sumelor pentru care s-a dispus validarea și care constituie titlul executoriu al creditorului popritor împotriva terțului poprit“.
18.
Având în vedere cele reținute anterior, Curtea constată că sintagma criticată, coroborată cu dispozițiile legale care configurează regimul juridic al instituției validării popririi, instituie mecanisme procedurale menite să dea deplină eficiență normelor constituționale care consacră accesul liber la justiție, în accepțiunea statuată de Curte în jurisprudența sa constantă, fără a ridica problema unei încălcări ori restrângeri a acestui drept.
19.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul
art. 146 lit. d)
și al
art. 147 alin. (4) din Constituție , precum și al
art. 1 - 3 , al
art. 11 alin. (1) lit. A.d ) și al
art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Judecătoria Sectorului 5 București - Secția civilă, din oficiu, în Dosarul nr. 8.617/302/2018 și constată că sintagma „în termen de cel mult o lună de la data când terțul poprit trebuia să consemneze sau să plătească suma urmăribilă“ din cuprinsul dispozițiilor
art. 790 alin. (1) din Codul de procedură civilă
este constituțională în raport cu criticile formulate.
Definitivă și general obligatorie.
Decizia se comunică Judecătoriei Sectorului 5 București - Secția civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Pronunțată în ședința din data de 18 septembrie 2025.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE ELENA-SIMINA TĂNĂSESCU Magistrat-asistent, Raluca-Alexandra Buterez-Fășie
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.