Decizia nr. 276/2025

Marian Enache

- președinte

Mihaela Ciochină

- judecător

Cristian Deliorga

- judecător

Dimitrie-Bogdan Licu

- judecător

Laura-Iuliana Scântei

- judecător

Gheorghe Stan

- judecător

Livia Doina Stanciu

- judecător

Elena-Simina Tănăsescu

- judecător

Varga Attila

- judecător

Bianca Drăghici

- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Brezeanu.

1.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 31 lit. a)

și ale

art. 100 alin. (3) lit. f) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002

privind circulația pe drumurile publice, excepție ridicată de Gabriel Bădulescu în Dosarul nr. 18.963/299/2020 al Judecătoriei Sectorului 1 București - Secția a II-a civilă și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 667D/2021.

2.

La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.

3.

Președintele Curții dispune să se facă apelul și în Dosarul Curții Constituționale nr. 1.134D/2021, având ca obiect excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 100 alin. (3) lit. f) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 , excepție ridicată, din oficiu, de Judecătoria Târgu Mureș - Secția civilă în Dosarul nr. 14.266/320/2016*/a1.

4.

La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.

5.

Curtea, din oficiu, pune în discuție conexarea dosarelor. Reprezentantul Ministerului Public arată că este de acord cu conexarea cauzelor. Curtea, în temeiul dispozițiilor

art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, dispune conexarea Dosarului nr. 1.134D/2021 la Dosarul nr. 667D/2021, care a fost primul înregistrat.

6.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepției de neconstituționalitate, având în vedere jurisprudența Curții Constituționale concretizată prin

Decizia nr. 418 din 24 septembrie 2024 . Se arată că aplicarea sancțiunii complementare de către agentul constatator este o problemă de legiferare, și nu de constituționalitate.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarelor, reține următoarele:

7.

Prin Încheierea din 19 noiembrie 2020, pronunțată în Dosarul nr. 18.963/299/2020, Judecătoria Sectorului 1 București - Secția a II-a civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 31 lit. a)

și ale

art. 100 alin. (3) lit. f) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002

privind circulația pe drumurile publice. Excepția a fost ridicată de Gabriel Bădulescu într-o cauză având ca obiect soluționarea unei plângeri formulate împotriva unui proces-verbal de constatare și sancționare a unei contravenții reglementate de

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 .

8.

Prin Încheierea civilă din 26 martie 2021, pronunțată în Dosarul nr. 14.266/320/2016*/a1, Judecătoria Târgu Mureș - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 100 alin. (3) lit. f) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002

privind circulația pe drumurile publice. Excepția a fost ridicată din oficiu de către instanța judecătorească într-o cauză având ca obiect soluționarea unei plângeri formulate împotriva procesuluiverbal de constatare și sancționare a unei contravenții reglementate de

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 .

9.

În motivarea excepției de neconstituționalitate, în Dosarul nr. 667D/2021, se susține, în esență, că dispozițiile legale criticate prevăd obligația generală de respectare a „indicațiilor polițistului rutier“, fără însă a incrimina o faptă concretă, o conduită manifestată printr-o acțiune sau o inacțiune a subiectului, stabilind sancțiuni contravenționale principale și complementare, fără a exista criterii obiective minime în vederea aplicării acestora în mod diferențiat. Pentru acest motiv, dispozițiile ce fac obiectul excepției încalcă cerința de previzibilitate pe care trebuie să o îndeplinească orice act normativ. Ca atare, prin raportare la

Legea nr. 24/2000

privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, dispozițiile legale criticate încalcă cerințele privitoare la claritatea și previzibilitatea normelor juridice, astfel cum aceste cerințe au fost statuate în jurisprudența Curții Constituționale referitoare la calitatea actelor normative. Sunt invocate

deciziile nr. 26 din 18 ianuarie 2012 ,

nr. 492 din 10 mai 2012 ,

nr. 494 din 10 mai 2012

și

nr. 363 din 7 mai 2015 .

10.

Se mai susține că, în ceea ce privește noțiunile de „indicații“ și „dispoziții“, prevederile legale criticate nu oferă vreo explicație sau o descriere a acestora, astfel cum nici Regulamentul de punere în aplicare nu conține vreo detaliere.

11.

Se apreciază că, întrucât prevederile criticate impun o obligație generală de a respecta un număr nedefinit de „indicații“ ale polițistului rutier, cu dificultate identificabile, și stabilesc sancțiuni contravenționale, neincriminând fapte concrete, acestea încalcă principiile legalității și proporționalității care guvernează dreptul contravențional.

12.

Prin urmare, prevederile

art. 31 lit. a)

și, respectiv, cele ale

art. 100 alin. (3) lit. f) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002

sunt caracterizate printr-o tehnică legislativă deficitară, motiv pentru care nu întrunesc exigențele de claritate, precizie și previzibilitate, contravenind principiului fundamental privind respectarea

Constituției , a supremației sale și a legilor, prevăzut de

art. 1 alin. (5) din Constituție , precum și principiului restrângerii proporționale a drepturilor și libertăților fundamentale, prevăzut de

art. 53 alin. (2) din Constituție .

13.

În final, se afirmă că reglementarea în discuție încalcă principiul legalității și securității juridice, întrucât stabilește o contravenție într-un mod general, ambiguu și imprecis, nefiind precizate în mod clar care sunt indicațiile pe care le poate da polițistul rutier, pentru a se putea apoi discuta de eventuala nerespectare a acestora.

14.

În Dosarul nr. 1.134D/2021, instanța, prin raportare la

art. 53 din Constituție , critică textul legal prin raportare la proporționalitatea sancțiunii complementare, sancțiune care se aplică în mod automat, fără ca agentul constatator să aibă posibilitatea realizării unei individualizări. De asemenea, strict prin raportare la textele legale din cuprinsul

Ordonanței Guvernului nr. 2/2001

privind regimul juridic al contravențiilor și la jurisprudența neunitară de la nivelul întregii țări, reindividualizarea sancțiunii complementare de instanțele de judecată este privită diferit.

15.

Se susține, în esență, că principiul proporționalității poate fi analizat din mai multe perspective, aplicările sale concrete fiind diferite și producând consecințe juridice diferite. Acest principiu exprimă necesara adecvare a măsurilor juridice la situațiile de fapt cărora acestea se adresează, stabilind o relație justă și legitimă între măsura juridică adoptată și realitatea socială. În ultimă instanță, acest echilibru are în vedere scopul reglementării, impunând o atitudine rezonabilă oricărei autorități competente normative. De altfel tocmai acest aspect, al rezonabilității, a fost expres reținut și de norma constituțională.

16.

Se apreciază că în cazul textului legal criticat este încălcat principiul proporționalității, deoarece sancțiunea suspendării dreptului de a conduce intervine de drept în cazul săvârșirii unei fapte contravenționale care nu are neapărat legătură directă cu conduita rutieră a contravenientului. Este adevărat că scopul instituirii sancțiunii complementare este acela de a institui un cadru în care controlul rutier să se desfășoare în bune condiții, conducătorii auto fiind descurajați față de existența acestei sancțiuni să părăsească autovehiculul, dar aplicarea sancțiunii în mod automat, fără posibilitatea individualizării acesteia, este disproporționată și nu ține cont de situațiile variate ce pot apărea în viața de zi cu zi.

17.

Prin urmare, aplicarea automată a sancțiunii complementare pentru o faptă care nu are legătură directă cu conduita din trafic a contravenientului și fără posibilitate de individualizare față de situația de fapt concretă aduce atingere principiului fundamental al proporționalității.

18.

Judecătoria Sectorului 1 București - Secția a II-a civilă apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, textele de lege criticate fiind precise și clare, agentul constatator urmând să detalieze în actul sancționator indicațiile, semnalele și dispozițiile pe care petenții le încalcă. Totodată, persoanele sancționate contravențional au posibilitatea de a formula plângere contravențională, în măsura în care consideră că au fost sancționate în mod nejustificat, așa încât dispozițiile legale criticate nu aduc atingere drepturilor petentului.

19.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

20.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispozițiile

Constituției , precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

21.

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor

art. 146 lit. d) din Constituție , precum și ale

art. 1 alin. (2) , ale

art. 2 ,

3 ,

10

și

29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

22.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 31 lit. a)

și cele ale

art. 100 alin. (3) lit. f) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002

privind circulația pe drumurile publice, aprobată cu modificări și completări prin

Legea nr. 49/2006 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 246 din 20 martie 2006, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 670 din 3 august 2006, cu modificările și completările ulterioare, care au următorul cuprins:

–

art. 31 lit. a) :

Participanții la trafic trebuie să respecte regulile de circulație, semnalele, indicațiile și dispozițiile polițistului rutier, precum și semnificația diferitelor tipuri de mijloace de semnalizare rutieră, în următoarea ordine de prioritate:

a)

semnalele, indicațiile și dispozițiile polițistului rutier;

–

art. 100 alin. (3) lit. f ):

Constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a II-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile săvârșirea de către conducătorul de autovehicul, tractor agricol sau forestier ori tramvai a următoarelor fapte: (...)

f)

nerespectarea semnalelor, indicațiilor și dispozițiilor polițistului rutier aflat în exercitarea atribuțiilor de serviciu;.

23.

Autorii excepției consideră că prevederile legale criticate contravin dispozițiilor constituționale cuprinse în

art. 1 alin. (5)

privind obligativitatea respectării

Constituției , a supremației sale și a legilor, în

art. 23 alin. (12)

privind legalitatea pedepsei și în

art. 53

privind restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți.

24.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că dispozițiile legale criticate au mai făcut obiect al controlului de constituționalitate din perspectiva unor critici similare, prin

Decizia nr. 462 din 15 octombrie 2024 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 148 din 19 februarie 2025,

Decizia nr. 418 din 24 septembrie 2024 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 147 din 19 februarie 2025, și

Decizia nr. 454 din 25 octombrie 2022 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 31 din 11 ianuarie 2023, excepția fiind respinsă ca neîntemeiată.

25.

Astfel, în jurisprudența sa, din analiza conținutului normativ al dispozițiilor legale criticate, Curtea a observat că aceste norme reglementează sancțiunea pentru nerespectarea de către participanții la trafic a semnalelor, indicațiilor și dispozițiilor polițistului rutier aflat în exercitarea atribuțiilor de serviciu.

26.

Cu privire la pretinsa lipsă de claritate și previzibilitate a dispozițiilor legale criticate, aplicând jurisprudența sa în materie, Curtea a reținut că aceste norme, potrivit cărora nerespectarea de către participanții la trafic a semnalelor, indicațiilor și dispozițiilor polițistului rutier aflat în exercitarea atribuțiilor de serviciu constituie contravenție, au un conținut normativ clar și precis pentru a putea fi aplicate și oferă suficiente repere pentru ca destinatarii acestora - în cazul de față, participanții la trafic - să înțeleagă sensul lor și să își adapteze conduita. Așadar, având în vedere considerentele de principiu rezultate din jurisprudența Curții Constituționale și a Curții Europene a Drepturilor Omului, Curtea a constatat că prevederile legale supuse controlului de constituționalitate respectă exigențele de calitate a legii, fiind conforme

art. 1 alin. (5) din Constituție . De altfel, prin

Hotărârea Guvernului nr. 1.391/2006

pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 195/2002

privind circulația pe drumurile publice au fost explicitate „semnalele“ polițistului rutier aflat în exercitarea atribuțiilor de serviciu.

27.

În ceea ce privește invocarea

art. 53 din Constituție , prin

Decizia nr. 563 din 31 octombrie 2024 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 169 din 26 februarie 2025, paragraful 93, Curtea a reținut că nu poate fi primită această critică întrucât, așa cum a reținut în mod constant în jurisprudența sa, dreptul de a conduce autovehicule/vehicule nu este un drept fundamental (a se vedea, spre exemplu,

Decizia nr. 304 din 12 mai 2016 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 615 din 11 august 2016, paragraful 17,

Decizia nr. 430 din 4 iulie 2019 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 820 din 9 octombrie 2019, paragraful 24, și

Decizia nr. 374 din 3 iunie 2021 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 948 din 5 octombrie 2021, paragraful 15). Astfel, fără a aduce atingere

art. 53 din Constituție , normele legale criticate nu restrâng exercițiul unor drepturi fundamentale, ci prevăd sancționarea unor fapte de încălcare a legii care pun în pericol siguranța circulației rutiere, în scopul prevăzut încă din primul articol al

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 195/2002 , respectiv asigurarea desfășurării fluente și în siguranță a circulației pe drumurile publice, precum și ocrotirea vieții, integrității corporale și a sănătății persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public. Pe de altă parte, norma constituțională prevede, între alte situații, că exercițiul unor drepturi poate fi restrâns și pentru apărarea drepturilor și a libertăților cetățenilor (a se vedea, în acest sens,

Decizia nr. 891 din 15 decembrie 2020 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 199 din 1 martie 2021, paragraful 20).

28.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine modificarea jurisprudenței mai sus invocate, atât soluția, cât și considerentele deciziilor mai sus invocate sunt valabile și în prezenta cauză.

29.

Distinct de considerentele mai sus invocate, referitor la critica de neconstituționalitate raportată la

art. 23 alin. (12) din Constituție , Curtea reține că, prin

Decizia nr. 537 din 6 iulie 2016 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1002 din 13 decembrie 2016, paragraful 16, și

Decizia nr. 415 din 24 septembrie 2024 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 48 din data de 20 ianuarie 2025, paragraful 18, cu privire la principiul legalității incriminării, făcând trimitere la jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, a statuat că această cerință este îndeplinită atunci când un justițiabil are posibilitatea de a cunoaște, din însuși textul normei juridice pertinente, la nevoie cu ajutorul interpretării acesteia de către instanțe și în urma obținerii unei asistențe judiciare adecvate, care sunt actele și omisiunile ce pot angaja răspunderea sa și care este pedeapsa pe care o riscă în virtutea acestora (a se vedea Hotărârea din 15 noiembrie 1996, pronunțată în Cauza Cantoni împotriva Franței, paragraful 29, Hotărârea din 22 iunie 2000, pronunțată în Cauza Cöeme și alții împotriva Belgiei, paragraful 145, Hotărârea din 7 februarie 2002, pronunțată în Cauza E.K. împotriva Turciei, paragraful 51, Hotărârea din 29 martie 2006, pronunțată în Cauza Achour împotriva Franței, paragrafele 41 și 42,

Hotărârea din 24 mai 2007 , pronunțată în Cauza Dragotoniu și Militaru-Pidhorni împotriva României, paragrafele 33 și 34). Or, textele legale criticate reglementează în mod clar, precis și previzibil atât faptele a căror sancționare o prevăd, cât și pedepsele contravenționale aplicabile, nefiind de natură să contravină principiului legalității incriminării prevăzut la

art. 23 alin. (12) din Constituție .

30.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul

art. 146 lit. d)

și al

art. 147 alin. (4) din Constituție , al

art. 1 - 3 , al

art. 11 alin. (1) lit. A.-d)

și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu majoritate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Gabriel Bădulescu în Dosarul nr. 18.963/299/2020 al Judecătoriei Sectorului 1 București - Secția a II-a civilă și de Judecătoria Târgu Mureș - Secția civilă, din oficiu, în Dosarul nr. 14.266/320/2016*/a1 și constată că dispozițiile

art. 31 lit. a)

și ale

art. 100 alin. (3) lit. f) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002

privind circulația pe drumurile publice sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Judecătoriei Sectorului 1 București - Secția a II-a civilă și Judecătoriei Târgu Mureș - Secția civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 29 mai 2025.