Decizia nr. 110/2003

Nicolae Popa - președinte

Costica Bulai - judecător

Nicolae Cochinescu - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Șerban Viorel Stanoiu - judecător

Lucian Stangu - judecător

Ioan Vida - judecător

Aurelia Popa - procuror

Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent

Pe rol se afla soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 34 alin. (2) și ale

art. 107 din Legea nr. 8/1996

privind dreptul de autor și drepturile conexe, excepție ridicată de Societatea Comercială "Flanco Internațional" - S.R.L. din București în Dosarul nr. 7.048/2000 al Tribunalului București - Secția a III-a civilă.

La apelul nominal se prezintă partea "Centrul Roman pentru Administrarea Drepturilor Artiștilor Interpreți" - CREDIDAM, prin consilier juridic, lipsind autorul excepției, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, partea prezenta pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, arătând că nu sunt incalcate dispozițiile constituționale referitoare la obligația statului de a crea condițiile necesare pentru creșterea calității vieții, invocand în acest sens jurisprudenta Curții Constituționale, Decizia nr. 180/2000 și Decizia nr. 338/2001. Partea mai arata ca, întrucât autoarea excepției nu justifica nici un interes legitim pentru a supune controlului de constituționalitate textele de lege criticate, excepția ar trebui respinsă ca fiind inadmisibila.

Reprezentantul Ministerului Public considera textul de lege criticat ca fiind constituțional și arata ca asupra excepției de neconstituționalitate privind dispozițiile art. 34 alin. (2) și ale

art. 107 din Legea nr. 8/1996

Curtea s-a mai pronunțat, respingând excepția ca fiind neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, retine următoarele:

Prin Încheierea din 14 martie 2002, pronunțată în Dosarul nr. 7.048/2000, Tribunalul București - Secția a III-a civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 34 alin. (2) și ale

art. 107 din Legea nr. 8/1996

privind dreptul de autor și drepturile conexe, excepție ridicată de Societatea Comercială "Flanco Internațional" - S.R.L. din București.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține ca textele de lege criticate contravin art. 134 alin. (1) și alin. (2) lit. f) din Constituție, întrucât, prin aplicarea dispozițiilor

art. 107 alin. (2) din Legea nr. 8/1996 , autoarea excepției, societate comercială, este obligată sa majoreze prețul produselor comercializate (suporturi pe care se pot realiza înregistrări sonore sau audiovizuale, precum și aparate ce permit reproducerea acestora, destinate cumpărării de către o persoană pentru uz propriu sau pentru cercul normal al unei familii) cu 5%, ceea ce limitează posibilitățile persoanei de a achizitiona respectivele produse, fiind incalcate astfel prevederile constituționale care consacra obligația statului de a asigura condițiile necesare pentru creșterea calității vieții.

Tribunalul București - Secția a III-a civilă apreciază ca prin reglementarea mijloacelor de realizare a drepturilor patrimoniale ale titularilor drepturilor de autor sau altor drepturi conexe nu se aduce atingere obligației care incumba statului de a crea condițiile necesare pentru creșterea calității vieții.

Potrivit dispozițiilor

art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, precum și Guvernului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate ridicată.

Guvernul arata ca textele de lege criticate reglementează remunerația compensatorie pentru copia privată care reprezintă un drept patrimonial rezultând din dreptul de proprietate intelectuală al titularilor dreptului de autor sau al drepturilor conexe, iar nu o taxa impusa unei anumite categorii de comercianți, de natura să se reflecte asupra calității vieții cetățenilor. Remunerația compensatorie are un caracter echitabil, întrucât aceasta are valoarea unei contraprestatii pentru activitatea creatoare a unor persoane fizice sau juridice de drept privat.

În concluzie, excepția de neconstituționalitate este considerată ca fiind neîntemeiată.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctul lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , retine următoarele:

Curtea Constituțională este competența, potrivit dispozițiilor art. 144 lit. c) din Constituție, ale art. 1 alin. (1), ale

art. 2, 3, 12 și 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate cu care a fost sesizată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile art. 34 alin. (2) și ale

art. 107 din Legea nr. 8/1996

privind dreptul de autor și drepturile conexe, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 60 din 26 martie 1996. Textele de lege au următorul conținut:

- Art. 34 alin. (2): "Pentru suporturile pe care se pot realiza înregistrări, sonor sau audiovizual, cat și pentru aparatele ce permit reproducerea acestora, în situația prevăzută la alin. (1), se va plati o remunerație stabilită conform prevederilor prezentei legi.";

- Art. 107: "(1) Autorii operelor înregistrate sonor sau audiovizual, pe orice fel de suporturi, au dreptul, împreună cu editorii și producătorii operelor respective și cu artiștii interpreți sau executanți ale căror executii sunt fixate pe aceste suporturi, la o remunerație compensatorie pentru copia privată efectuată în condițiile art. 34 alin. (2) din prezenta lege.

(2) Remunerația prevăzută la alin. (1) va fi plătită de fabricantii sau importatorii de suporturi utilizabile pentru reproducerea operelor și de către fabricantii sau importatorii de aparate ce permit reproducerea acestora. Remunerația se va plati în momentul punerii în circulație pe teritoriul național a acestor suporturi și aparate și va reprezenta 5% din prețul de vânzare al suporturilor și aparatelor fabricate în țara, respectiv 5% din valoarea înscrisă în documentele organelor vamale pentru suporturile și aparatele importate.

(3) Remunerația prevăzută la alin. (1) se repartizează, prin intermediul organismelor de gestiune colectivă a drepturilor de autor, între autori, artiști interpreți sau executanți, editori și producători, după cum urmează:

a) în cazul operelor înregistrate sonor pe suporturi, 40% din remunerație revine, în părți negociabile, autorilor și editorilor operelor înregistrate, iar restul de 60% revine, în părți egale, artiștilor interpreți sau executanți, pe de o parte, și producătorilor de înregistrări sonore, pe de altă parte;

b) în cazul operelor înregistrate audiovizual pe suporturi, remunerația se împarte în mod egal între autori, artiști interpreți sau executanți și producători.

(4) Colectarea sumelor datorate în temeiul alin. (1) se va face de către un singur organism de gestiune colectivă pentru un domeniu, desemnat de Oficiul Roman pentru Drepturile de Autor. Procedura repartizării acestor sume între beneficiari se va stabili printr-un protocol negociat între aceștia.

(5) Organismele de gestiune colectivă care colectează sumele datorate în temeiul alin. (1) au dreptul să solicite de la fabricanti și importatori informații privind situația vânzărilor și, respectiv, a importurilor de suporturi și aparate și sa controleze exactitatea acestora.

(6) Dreptul prevăzut la alin. (1) nu poate face obiectul unei renunțări din partea autorilor și a artiștilor interpreți sau executanți."

Autorul excepției de neconstituționalitate susține ca dispozițiile legale criticate contravin prevederilor constituționale ale art. 134 alin. (1) și alin. (2) lit. f), care prevăd următoarele: "(1) Economia României este economie de piața.

(2) Statul trebuie să asigure: [...]

f) crearea condițiilor necesare pentru creșterea calității vieții."

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constata ca obiectul criticii îl constituie, de fapt,

art. 107 alin. (1) și (2) din Legea nr. 8/1996 , cu raportare la art. 34 alin. (2) din aceeași lege, întrucât textul criticat, în alin. (1), face trimitere la acest articol.

Autorul excepției considera ca reglementarea remunerației compensatorii pentru copia privată - în cuantum de 5% din prețul de vânzare al suporturilor și aparatelor fabricate în țara sau din valoarea înscrisă în documentele organelor vamale, pentru cele importate -, care se plătește de către fabricantii sau importatorii de suporturi utilizabile pentru reproducerea operelor și de către fabricantii sau importatorii de aparate ce permit reproducerea acestora autorilor, editorilor și producătorilor, precum și artiștilor interpreți sau executanți, contravine prevederilor art. 134 alin. (1) și (2) din Constituție.

În argumentarea criticii se susține ca, prin plata acestei remunerații, producătorii și importatorii de suporturi și aparate destinate reproducerii operelor vor fi obligați sa majoreze prețurile produselor, diminuand astfel posibilitățile de achizitionare ale acestora, ceea ce contravine prevederilor textului constituțional privind creșterea calității vieții.

Dacă un atare rationament ar fi acceptat, orice majorare de impozite, taxe și tarife, chiar impusa de ratiuni economice incontestabile, ar trebui considerată ca venind în contradictie cu art. 134 alin. (1) și (2) din Constituție, ceea ce, evident, ar fi absurd. Textul constituțional de referința are în vedere obligația statului de a crea condițiile necesare pentru creșterea calității vieții, asigurând premisele, cadrul legal favorabil îmbunătățirii condițiilor de trai, și nu creșterea calității vieții, în sine. Distincția este esențială și se impune în considerarea specificului economiei de piața, în care statul nu mai este deținătorul exclusiv al tuturor parghiilor economice, rolul sau fiind limitat la crearea cadrului general, economic, social și politic, necesar pentru derularea activității agenților economici, ceea ce implica adoptarea unor reglementări stimulatorii, dar în limitele impuse de asigurarea respectării drepturilor și intereselor legitime ale tuturor.

În speta, remunerația compensatorie pentru copia privată este un drept patrimonial rezultând din dreptul de proprietate intelectuală al titularilor dreptului de autor sau al drepturilor conexe.