Decizia nr. 82/2017

Valer Dorneanu

- președinte

Marian Enache

- judecător

Petre Lăzăroiu

- judecător

Mircea Ștefan Minea

- judecător

Daniel Marius Morar

- judecător

Mona-Maria Pivniceru

- judecător

Livia Doina Stanciu

- judecător

Varga Attila

- judecător

Ionița Cochințu

- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Luminița Nicolescu.

1.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 5 alin. (1) din Legea nr. 17/2014

privind unele măsuri de reglementare a vânzării-cumpărării terenurilor agricole situate în extravilan și de modificare a

Legii nr. 268/2001

privind privatizarea societăților comerciale ce dețin în administrare terenuri proprietate publică și privată a statului cu destinație agricolă și înființarea Agenției Domeniilor Statului, excepție ridicată de Societatea Das Construcții - S.R.L. din comuna Dumbrăvița, județul Timiș, în Dosarul nr. 1.937/220/2015 al Judecătoriei Deta și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 737D/2016.

2.

La apelul nominal se prezintă, pentru autoarea excepției de neconstituționalitate, doamna avocat Popa Raluca, cu împuternicire avocațială depusă la dosar. Lipsesc celelalte părți. Procedura de citare este legal îndeplinită.

3.

Curtea dispune a se face apelul și în dosarele nr. 738D/2016-742D/2016 având ca obiect excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 5 alin. (1) din Legea nr. 17/2014 , excepție ridicată de Societatea Das Construcții - S.R.L. din comuna Dumbrăvița, județul Timiș, în dosarele nr. 1.938/220/2015, nr. 1.943/220/2015, nr. 1.951/220/2015, nr. 2.024/220/2015 și nr. 2.025/220/2015 ale Judecătoriei Deta.

4.

La apelul nominal se prezintă, pentru autoarea excepției de neconstituționalitate, doamna avocat Popa Raluca, cu împuternicire avocațială depusă la dosar. Lipsesc celelalte părți. Procedura de citare este legal îndeplinită.

5.

Curtea, din oficiu, pune în discuție problema conexării dosarelor. Apărătorul ales al autoarei excepției de neconstituționalitate și reprezentantul Ministerului Public pun concluzii de conexare a cauzelor.

6.

Curtea, având în vedere obiectul cauzelor, în temeiul

art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, dispune conexarea dosarelor nr. 738D/2016-742D/2016 la Dosarul nr. 737D/2016, care este primul înregistrat.

7.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul apărătorului ales prezent, care arată că se cunoaște jurisprudența Curții Constituționale cu privire la

Legea nr. 17/2014 , în sensul că dispozițiile acestei legi sunt aplicabile și antecontractelor de vânzare-cumpărare încheiate anterior intrării sale în vigoare, însă, în raport de motivele noi expuse, Curtea își poate schimba jurisprudența. Astfel, în esență, susține că sintagma „toate“ cuprinsă în

art. 5 din Legea nr. 17/2014 , care condiționează admisibilitatea oricărei acțiuni ce are ca obiect o hotărâre care să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare de îndeplinirea condițiilor prevăzute la

art. 3 ,

4

și

9

din această lege, precum și de condiția ca imobilul să fie înscris la rolul fiscal și în cartea funciară, este de natură să încalce

art. 53 din Constituție , deoarece acele promisiuni de vânzare-cumpărare au produs anumite efecte, respectiv nașterea în patrimoniul promitentului-cumpărător a unui drept de creanță. Or, prin aplicarea prevederilor criticate și antecontractelor de vânzare-cumpărare încheiate anterior intrării în vigoare a

Legii nr. 17/2014 , mai ales cu privire la dreptul de preemțiune, se ajunge la restrângerea, anihilarea și golirea de conținut a dreptului de creanță, context în care menționează cele precizate în motivarea excepției de neconstituționalitate atașată la dosarul cauzei. În final, solicită admiterea excepției de neconstituționalitate.

8.

Având cuvântul, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, având în vedere jurisprudența Curții Constituționale în materie.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarelor, constată următoarele:

9.

Prin încheierile din 28 aprilie 2016, pronunțate în dosarele nr. 1.937/220/2015, nr. 1.938/220/2015, nr. 1.943/220/2015, nr. 1.951/220/2015, nr. 2.024/220/2015 și nr. 2.025/220/2015, Judecătoria Deta a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a sintagmei „toate“ cuprinsă în prevederile

art. 5 din Legea nr. 17/2014

privind unele măsuri de reglementare a vânzării-cumpărării terenurilor agricole situate în extravilan și de modificare a

Legii nr. 268/2001

privind privatizarea societăților comerciale ce dețin în administrare terenuri proprietate publică și privată a statului cu destinație agricolă și înființarea Agenției Domeniilor Statului.

10.

Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de Societatea Das Construcții - S.R.L. din comuna Dumbrăvița, județul Timiș, în cauze având ca obiect soluționarea unor cereri prin care se solicită pronunțarea unor hotărâri care să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare.

11.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că prin modalitatea de reglementare a condițiilor de admisibilitate privind acțiunea ce are ca obiect pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act autentic, sub aspectul persoanelor care dețin o promisiune de vânzare-cumpărare încheiată înainte de intrarea în vigoare a

Legii nr. 17/2014 , se încalcă prevederile

art. 53 din Constituție . Sintagma „toate“ din cuprinsul

art. 5 din Legea nr. 17/2014

este de natură să restrângă sau chiar să anihileze drepturile dobândite în mod valabil și recunoscute în baza legii vechi pentru persoanele fizice sau juridice care beneficiază de o promisiune de vânzare-cumpărare, autentificate sau neautentificate.

12.

În acest sens arată că un antecontract de vânzare-cumpărare încheiat sub imperiul legii vechi, înainte de intrarea în vigoare a

Legii nr. 17/2014 , a generat anumite efecte juridice și drepturi care trebuie să subziste și sub imperiul legii noi. Or, prin aplicarea condițiilor prevăzute de

art. 5 din Legea nr. 17/2014 , se ajunge la restrângerea, respectiv desființarea drepturilor născute în mod valabil în temeiul acestor antecontracte de vânzare-cumpărare încheiate sub imperiul legii vechi.

13.

Astfel, exercitarea dreptului de preempțiune reglementat prin lege, în detrimentul promitentului-cumpărător, ar duce la golirea de conținut a dreptului de creanță născut în mod valabil în patrimoniul promitentului-cumpărător ce deține o promisiune de vânzare-cumpărare încheiată anterior intrării în vigoare a

Legii nr. 17/2014 , drept de creanță în temeiul căruia este îndreptățit să dobândească proprietatea terenului.

14.

În acest context, susține că nu mai poate exista nicio executare voluntară, o executare în natură prin pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de contract în condițiile

art. 1669 din Codul civil

și nicio executare silită a antecontractului de vânzare-cumpărare prin echivalent. Pe cale de consecință, susține că sintagma „toate“ din cuprinsul

art. 5 din Legea nr. 17/2014 , fără a se excepta situația celor care dețin o promisiune de vânzare-cumpărare anterioară acestei legi, conduce la restrângerea exercițiului dreptului de creanță valabil, restrângere care, în cazul de față, nu îndeplinește condițiile impuse de

art. 53 din Constituție

cu privire restrângerea exercițiului unor drepturi fundamentale.

15.

De asemenea, se menționează că, prin

Decizia nr. 755 din 16 decembrie 2014 , Curtea Constituțională a analizat prevederile criticate cu privire la încălcarea principiului neretroactivității legii civile și a dreptului de proprietate, iar prin motivele expuse în prezenta cauză, instanța de contencios constituțional poate să revină asupra soluției exprimate prin decizia menționată.

16.

Judecătoria Deta opinează în sensul că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, având în vedere jurisprudența Curții Constituționale în materie, respectiv

Decizia nr. 755 din 16 decembrie 2014 . În acest sens arată că îndeplinirea condițiilor legale pentru încheierea contractului de vânzare-cumpărare, respectiv pentru pronunțarea hotărârii judecătorești care să țină loc de contract, nu poate fi raportată la un moment anterior, reprezentat de acela al încheierii antecontractului de vânzare-cumpărare, având în vedere că acesta din urmă nu este translativ de proprietate, ci la momentul realizării transferului dreptului de proprietate, moment care este supus legii in vigoare, potrivit principiului tempus regit actum. Din acest punct de vedere, aplicarea prevederilor legale referitoare la exercitarea dreptului de preempțiune, în vigoare la data realizării transferului dreptului de proprietate, este în concordanță cu principiul activității legii, potrivit căruia orice act normativ acționează cât timp este în vigoare, fiind aplicabil tuturor actelor, faptelor și situațiilor juridice născute după acest moment. Totodată, se arată că dispozițiile

art. 5 din Legea nr. 17/2014

nu vizează valabilitatea antecontractului, situație în care este incident, de asemenea, principiul tempus regit actum, respectiv condițiile de valabilitate ale antecontractului urmează a fi analizate prin prisma dispozițiilor legale în vigoare la momentul încheierii acestuia.

17.

Noile condiții impuse de

Legea nr. 17/2014

pot duce la restrângerea exercitării de către promitenții cumpărători a dreptului de creanță izvorât dintr-un antecontract încheiat anterior intrării în vigoare a acestei legi, însă aceste măsuri sunt proporționale cu situația care le-a determinat, se aplică în mod nediscriminatoriu și nu aduc atingere existentei dreptului de creanță, intenția legiuitorului fiind justificată prin necesitatea asigurării unei transparențe extinse a vânzării terenurilor situate în extravilan.

18.

Potrivit dispozițiilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

19.

Guvernul arată că prevederile criticate au mai format obiectul controlului de constituționalitate, sens în care menționează, spre exemplu,

Decizia nr. 571 din 15 septembrie 2015

și

Decizia nr. 83 din 26 februarie 2015 , prin care Curtea a statuat că aplicarea prevederilor legale criticate, în vigoare la data realizării transferului dreptului de proprietate, respectiv la data pronunțării hotărârii judecătorești care să țină loc de act autentic de vânzare, nu echivalează cu încălcarea principiului neretroactivității, ci este în concordanță cu principiul activității legii civile. Astfel, legea nouă este aplicabilă de îndată tuturor situațiilor care se vor constitui, se vor modifica sau se vor stinge după intrarea ei în vigoare, precum și tuturor efectelor produse de situațiile juridice formate după abrogarea legii vechi. Totodată, se arată că, în jurisprudența sa, Curtea a reținut că prevederea legală criticată stabilește atribuțiile de natură procedurală ale instanței de judecată de a verifica, pe lângă îndeplinirea condițiilor de validitate a antecontractului, și condițiile reglementate de

art. 3 ,

4

și

9 din Legea nr. 17/2014 , cu modificările și completările ulterioare, după caz. Așadar, de aplicare imediată, în domeniul temporal propriu al

Legii nr. 17/2014 , cu modificările și completările ulterioare, sunt condițiile necesar a fi întrunite pentru transferul dreptului de proprietate, norma criticată stabilind în sarcina instanței de judecată obligația verificării îndeplinirii acestora la momentul pronunțării hotărârii judecătorești care să țină loc de act autentic.

20.

Cu referire la pretinsa încălcare a prevederilor

art. 53 din Constituție , arată că, din analiza criticii de neconstituționalitate, reiese că autoarea excepției nu invocă restrângerea unui drept fundamental, astfel că, potrivit jurisprudenței instanței de contencios constituțional, spre exemplu,

Decizia nr. 134 din 10 martie 2016 , aceste dispoziții constituționale nu sunt incidente în cauză. Față de cele prezentate, apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

21.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, susținerile părții prezente, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile

Constituției , precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

22.

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor

art. 146 lit. d) din Constituție , precum și ale

art. 1 alin. (2) , ale

art. 2 ,

3 ,

10

și

29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze prezenta excepție.

23.

Obiectul excepției de neconstituționalitate, astfel cum reiese din încheierile de sesizare, îl constituie sintagma „toate“ din cuprinsul

art. 5 din Legea nr. 17/2014

privind unele măsuri de reglementare a vânzării-cumpărării terenurilor agricole situate în extravilan și de modificare a

Legii nr. 268/2001

privind privatizarea societăților comerciale ce dețin în administrare terenuri proprietate publică și privată a statului cu destinație agricolă și înființarea Agenției Domeniilor Statului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 178 din 12 martie 2014, cu modificările și completările ulterioare. În ceea ce privește dispozițiile criticate, Curtea observă că acestea sunt cuprinse în

art. 5 alin. (1) din Legea nr. 17/2014 , care au următorul cuprins: „(1) În toate cazurile în care se solicită pronunțarea unei hotărâri judecătorești care ține loc de contract de vânzare-cumpărare, acțiunea este admisibilă numai dacă antecontractul este încheiat potrivit prevederilor

Legii nr. 287/2009, republicată , cu modificările ulterioare, și ale legislației în materie, precum și dacă sunt întrunite condițiile prevăzute la

art. 3 ,

4

și

9

din prezenta lege, iar imobilul ce face obiectul antecontractului este înscris la rolul fiscal și în cartea funciară.“

24.

În susținerea neconstituționalității acestor dispoziții legale sunt invocate prevederile constituționale ale

art. 53

cu privire la restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți. Totodată, având în vedere motivarea autoarei excepției de neconstituționalitate cuprinsă în notele scrise, prin care se face referire la „restrângerea exercițiului dreptului de creanță“ și

Decizia nr. 1.313 din 4 octombrie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 12 din 6 ianuarie 2012, Curtea reține ca temei constituțional și prevederile

art. 44 alin. (1) din Constituție , potrivit cărora „Dreptul de proprietate, precum și creanțele asupra statului, sunt garantate. Conținutul și limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege.“

25.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că prevederile criticate au mai format obiectul controlului de constituționalitate. Astfel, prin

Decizia nr. 38 din 3 februarie 2015 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 187 din 19 martie 2015, Curtea a reținut că scopurile

Legii nr. 17/2014

sunt: asigurarea securității alimentare, protejarea intereselor naționale și exploatarea resurselor naturale, în concordanță cu interesul național; stabilirea unor măsuri privind reglementarea vânzării-cumpărării terenurilor agricole situate în extravilan; comasarea terenurilor agricole în vederea creșterii dimensiunii fermelor agricole și constituirea exploatațiilor viabile economic.

26.

Potrivit

art. 5 alin. (1) din Legea nr. 17/2014 , în toate cazurile în care se solicită pronunțarea unei hotărâri judecătorești care ține loc de contract de vânzare, acțiunea este admisibilă numai dacă antecontractul este încheiat potrivit prevederilor

Codului civil

și ale legislației în materie, precum și dacă sunt întrunite condițiile prevăzute la

art. 3,

4

și

9 din Legea nr. 17/2014

(privind existența avizelor specifice eliberate de Ministerul Apărării Naționale și de Ministerul Culturii și a avizului final care atestă parcurgerea procedurii de exercitare a dreptului de preempțiune reglementat prin legea specială, eliberat de structurile teritoriale sau de structura centrală din cadrul Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale), iar imobilul ce face obiectul antecontractului este înscris la rolul fiscal și în cartea funciară. Totodată, potrivit

art. 16

din lege, astfel cum a fost modificat prin

Legea nr. 68/2014 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 352 din 13 mai 2014, „Înstrăinarea prin vânzare-cumpărare a terenurilor agricole situate în extravilan fără respectarea dreptului de preempțiune, potrivit

art. 4 , sau fără obținerea avizelor prevăzute la

art. 3

și

9

este interzisă și se sancționează cu nulitatea relativă.“

27.

Prin

Decizia nr. 755 din 16 decembrie 2014 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 101 din 9 februarie 2015, paragraful 20, Curtea a statuat că beneficiarul unei promisiuni neexecutate de vânzare este titularul unui drept de creanță, corelativ obligației de a vinde asumate de promitent în temeiul antecontractului, iar nu titularul unui drept de proprietate. Transferul acestuia nu s-a realizat în momentul perfectării antecontractului, ci se va realiza în viitor, la momentul încheierii contractului de vânzare, respectiv al pronunțării hotărârii judecătorești care să țină locul acordului de voință nerealizat. Cu alte cuvinte, valabilitatea antecontractului de vânzare este supusă legii în vigoare la data încheierii sale, iar efectul specific al acestuia, referitor la transmiterea în viitor a dreptului de proprietate, respectiv la momentul încheierii contractului de vânzare, este supus legii în vigoare la data încheierii acestui din urmă contract. Așadar, îndeplinirea condițiilor legale pentru încheierea contractului de vânzare, respectiv pentru pronunțarea hotărârii judecătorești care să țină loc de contract, nu poate fi raportată la un moment anterior, reprezentat de acela al încheierii antecontractului de vânzare, având în vedere că acesta din urmă nu este translativ de proprietate, ci la momentul realizării transferului dreptului de proprietate, moment care este supus legii în vigoare, potrivit principiului tempus regit actum.

28.

Aplicarea prevederilor legale criticate, în ceea ce privește exercitarea dreptului de preempțiune, în vigoare la data realizării transferului dreptului de proprietate, nu echivalează cu încălcarea dispozițiilor

art. 15 alin. (2) din Constituție , ci este în concordanță cu principiul activității legii, potrivit căruia orice act normativ acționează cât timp este în vigoare, fiind aplicabil tuturor actelor, faptelor și situațiilor juridice născute după acest moment. În acest sens este și jurisprudența Curții Constituționale, potrivit căreia legea nouă este aplicabilă de îndată tuturor situațiilor care se vor constitui, se vor modifica sau se vor stinge după intrarea ei în vigoare, precum și tuturor efectelor produse de situațiile juridice formate după abrogarea legii vechi (a se vedea, în acest sens, cu titlu exemplificativ,

Decizia nr. 755 din 16 decembrie 2014 , precitată, sau

Decizia nr. 287 din 1 iulie 2004 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 729 din 12 august 2004).

29.

În aceste condiții, în ceea ce privește transferul dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole extravilane, se creează în sarcina vânzătorilor și a cumpărătorilor obligația de a respecta cadrul legal în vigoare la data transferului dreptului de proprietate (a se vedea în acest sens

Decizia nr. 38 din 3 februarie 2015 , precitată, paragrafele 23 și 24). Ca atare, având în vedere că beneficiarul unei promisiuni neexecutate de vânzare este titularul unui drept de creanță, corelativ obligației de a vinde asumate de promitent în temeiul antecontractului, iar nu titularul unui drept de proprietate, excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. De altfel, problema garantării și ocrotirii constituționale a dreptului de proprietate asupra bunului imobil ce face obiectul promisiunii de vânzare nu se poate invoca în favoarea unei persoane care nu este titularul acestui drept, ce ar urma să se nască ulterior ( Decizia nr. 36 din 3 februarie 2015 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 199 din 25 martie 2015, și

Decizia nr. 1.382 din 20 octombrie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 47 din 20 ianuarie 2012).

30.

În final, Curtea observă că dispozițiile

art. 53 din Legea fundamentală

nu au incidență în cauză, deoarece nu s-a constatat restrângerea exercițiului vreunui drept sau al vreunei libertăți fundamentale și, prin urmare, nu este aplicabilă ipoteza prevăzută de norma constituțională invocată.

31.

Față de cele prezentate, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 5 alin. (1) din Legea nr. 17/2014

urmează a fi respinsă ca neîntemeiată.

32.

Pentru considerentele expuse, în temeiul

art. 146 lit. d)

și al

art. 147 alin. (4) din Constituție , precum și al

art. 1-3 , al

art. 11 alin. (1) lit. A. d)

și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Societatea Das Construcții - S.R.L. din comuna Dumbrăvița, județul Timiș, în dosarele nr. 1.937/220/2015, nr. 1.938/220/2015, nr. 1.943/220/2015, nr. 1.951/220/2015, nr. 2.024/220/2015 și nr. 2.025/220/2015 ale Judecătoriei Deta și constată că dispozițiile

art. 5 alin. (1) din Legea nr. 17/2014

privind unele măsuri de reglementare a vânzării-cumpărării terenurilor agricole situate în extravilan și de modificare a

Legii nr. 268/2001

privind privatizarea societăților comerciale ce dețin în administrare terenuri proprietate publică și privată a statului cu destinație agricolă și înființarea Agenției Domeniilor Statului sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Judecătoriei Deta și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 28 februarie 2017.