Decizia nr. 131/2016
referitoare la excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 2 din Decretul Consiliului de Stat nr. 387/1967 privind exproprierea și trecerea în proprietatea statului a unor terenuri situate în orașul Pitești, regiunea Argeș și transmiterea acestora către uniunea regională a cooperativelor meșteșugărești Argeș
prezumat în vigoare
Textul nu are o structură pe articole recunoscută și este afișat ca atare.
Augustin Zegrean
- președinte
Valer Dorneanu
- judecător
Petre Lăzăroiu
- judecător
Mircea Ștefan Minea
- judecător
Mona-Maria Pivniceru
- judecător
Puskas Valentin Zoltan - judecător
Simona-Maya Teodoroiu
- judecător
Tudorel Toader
- judecător
Simina Popescu
- magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu.
1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 2 din Decretul Consiliului de Stat nr. 387/1967 privind exproprierea și trecerea în proprietatea statului a unor terenuri situate în orașul Pitești, regiunea Argeș și transmiterea acestora către uniunea regională a cooperativelor meșteșugărești Argeș, excepție ridicată din oficiu, de instanța judecătorească, în Dosarul nr. 13.252/280/2013 al Judecătoriei Pitești - Secția civilă și care formează obiectul Dosarului nr. 1.072D/2015 al Curții Constituționale.
2. La apelul nominal răspunde, pentru partea Societatea Cooperativă Pitmiovcom din județul Argeș, avocatul Ion Savu, cu împuternicire avocațială aflată la dosar. Lipsesc celelalte părți, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.
3. Magistratul-asistent referă asupra cauzei și precizează că, la dosar, partea Societatea Cooperativă Pitmiovcom din județul Argeș a transmis note scrise prin care susține respingerea criticilor de neconstituționalitate.
4. Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului părții prezente, care solicită respingerea excepției de neconstituționalitate, sens în care precizează că, în realitate, critica de neconstituționalitate formulată de judecătorul cauzei vizează aspecte legate de aplicarea legii în timp. De asemenea susține că, pentru respectarea supremației Constituției, constituționalitatea actelor normative trebuie examinată în raport cu Constituția în vigoare la momentul adoptării acestora, sens în care invocă
deciziile Curții Constituționale nr. 3 din 2 februarie 1993
și nr. 14 din 10 martie 1993. Astfel, Decretul nr. 387/1967 al fostului Consiliu de Stat, care stabilea exproprierea și trecerea în proprietatea statului a unor terenuri, precum și transmiterea acestora pe durată nedeterminată în folosința Uniunii regionale a cooperativelor meșteșugărești Argeș, aceasta având obligația de a plăti despăgubiri foștilor proprietari, era în concordanță cu Constituția Republicii Socialiste România din 1965. De asemenea precizează că, la momentul atribuirii dreptului de folosință asupra terenului respectiv, Uniunea regională a cooperativelor meșteșugărești Argeș, prin unitățile sale de producție, prestări servicii și comerț, desfășura o activitate de utilitate publică, activitate ce își păstrează acest caracter și în prezent.
5. Ministerul Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
6. Prin Încheierea din 20 mai 2015, pronunțată în Dosarul nr. 13.252/280/2013, Judecătoria Pitești - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 2 din Decretul Consiliului de Stat nr. 387/1967 privind exproprierea și trecerea în proprietatea statului a unor terenuri situate în orașul Pitești, regiunea Argeș și transmiterea acestora către uniunea regională a cooperativelor meșteșugărești Argeș. Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată, din oficiu, de instanța judecătorească, într-o cauză având obiect pretenții (plata contravalorii lipsei de folosință pentru o porțiune din terenul aflat în folosința reclamantei, societate cooperativă înființată în baza
Legii nr. 1/2005 ) și obligația de a face (ridicarea instalațiilor amplasate pe terenul aflat în folosința reclamantei, evacuarea mijloacelor de transport ale pârâtei aflate pe terenul aflat în folosința reclamantei, obligarea pârâtei la plata unor sume de bani pentru lipsa de folosință a terenului).
7. În motivarea excepției de neconstituționalitate, instanța judecătorească susține că prevederile art. 2 din Decretul Consiliului de Stat nr. 387/1967 sunt neconstituționale, deoarece reglementează un drept de folosință cu caracteristici juridice diferite, față de dreptul de folosință reglementat de Constituție și legea organică, respectiv este constituit pe durată nedeterminată și în favoarea unei persoane juridice ce nu este de utilitate publică. Astfel, Constituția României din anul 1991 stabilește prin art. 136 alin. (4) că bunurile proprietate publică pot fi date în folosință, în condițiile legii organice, instituțiilor de utilitate publică. Potrivit dispozițiilor
art. 124 din Legea administrației publice locale nr. 215/2001 , "Consiliile locale și consiliile județene pot da în folosință gratuită, pe termen limitat, bunuri mobile și imobile proprietate publică sau privată locală ori județeană, după caz, persoanelor juridice fără scop lucrativ, care desfășoară activitate de binefacere sau de utilitate publică ori serviciilor publice". În plus, art. 874 din Codul civil prevede că dreptul de folosință se acordă pe termen limitat.
8. Din actul constitutiv al reclamantei rezultă că aceasta este o societate cooperativă, înființată în baza
privind organizarea și funcționarea cooperației. Având în vedere că reclamanta nu este o persoană juridică de utilitate publică, se pune problema dacă, în ordinea juridică actuală, poate exista un drept de folosință constituit în baza Decretului nr. 387 din 24 aprilie 1967 al Consiliului de Stat, în paralel cu dreptul de folosință reglementat de art. 136 alin. (4) din Constituție. Prin urmare, pentru a soluționa cauza este necesar să se stabilească dacă dispozițiile art. 2 din Decretul Consiliului de Stat nr. 387/1967 sunt constituționale și reclamanta are un drept de folosință și în noua ordine constituțională. Invocând aspecte din jurisprudența Curții Constituționale referitoare la excepția de neconstituționalitate a unor dispoziții legale din acte normative anterioare Constituției din anul 1991, instanța judecătorească consideră că se impune sesizarea Curții Constituționale, deoarece aceasta este singura autoritate publică, care poate asigura, prin deciziile sale obligatorii, o jurisprudență unitară în materia controlului de constituționalitate.
9. Potrivit prevederilor
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
10. Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 2 din Decretul nr. 387/1967 al fostului Consiliu de Stat este inadmisibilă. Invocă aspecte din jurisprudența Curții Constituționale referitoare la actele normative anterioare Constituției din 1991, revizuită în anul 2003, spre exemplu,
Decizia nr. 1 din 12 ianuarie 1993 ,
Decizia nr. 2 din 13 ianuarie 1993 ,
Decizia nr. 33 din 26 mai 1993 , reținând că instanța de contencios constituțional are competența de a se pronunța exclusiv asupra excepțiilor de neconstituționalitate a unor texte de lege apărute sau receptate expres în regimul constituțional actual. În situația în care Curtea Constituțională este sesizată cu o excepție de neconstituționalitate a unei legi anterioare Constituției, o competență subsidiară a Curții subzistă, atunci când, verificând daca legea respectivă mai este în vigoare, Curtea constată abrogarea ei, în baza art. 154 alin. (1) din Constituție, intervenția Curții în asemenea cazuri fiind corectă și de natură să asigure uniformitate în aplicarea legilor. Arată că textul de lege supus controlului de constituționalitate este abrogat în temeiul art. 154 alin. (1) din Constituție, sens în care precizează că potrivit dispozițiilor art. 136 alin. (4) din Constituție, "Bunurile proprietate publică sunt inalienabile. În condițiile legii organice, ele pot fi date în administrare regiilor autonome ori instituțiilor publice sau pot fi concesionate ori închiriate; de asemenea, ele pot fi date în folosință gratuită instituțiilor de utilitate publică." În conformitate cu dispozițiile
art. 124 din Legea administrației publice locale nr. 215/2001 , republicată, cu modificările și completările ulterioare, și cele ale
art. 874 din Legea nr. 287/2009
privind Codul civil, republicată, cu modificările ulterioare, rezultă că dreptul de folosință cu titlu gratuit se poate constitui numai pe termen limitat, în favoarea instituțiilor de utilitate publică. Rezultă, așadar, că, în conformitate cu cadrul legislativ constituțional și primar în materie, dreptul de folosință gratuită poate fi constituit numai pe durata limitată. În aceste condiții apreciază că dispoziția legală supusă controlului de constituționalitate este abrogată, întrucât aceasta contravine dispozițiilor din Constituție în materia constituirii dreptului de folosință cu titlu gratuit.
11. Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse la dosar de partea Societatea Cooperativă Pitmiovcom din județul Argeș, susținerile părții prezente, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispozițiile Constituției, precum și
Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:
12. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale
art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
13. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile art. 2 din Decretul Consiliului de Stat nr. 387 din 24 aprilie 1967 privind exproprierea și trecerea în proprietatea statului a unor terenuri situate în orașul Pitești, regiunea Argeș și transmiterea acestora către uniunea regională a cooperativelor meșteșugărești Argeș, care nu a fost publicat. Curtea reține că, potrivit Decretului Consiliului de Stat nr. 387 din 24 aprilie 1967, aflat la dosarul cauzei, în copie conformă cu originalul, prevederile art. 2 au următorul cuprins: "Terenurile trecute în proprietatea statului, potrivit articolului 1, se transmit pe durată nedeterminată în folosința uniunii regionale a cooperativelor meșteșugărești Argeș, cu sediul în orașul Pitești, strada Brîncoveanu (...), regiunea Argeș."
14. În opinia instanței judecătorești, autoare a excepției de neconstituționalitate, prevederile art. 2 din Decretul Consiliului de Stat nr. 387/1967 contravin dispozițiilor din Constituție cuprinse în art. 136 alin. (4) potrivit căruia "Bunurile proprietate publică sunt inalienabile. În condițiile legii organice, ele pot fi date în administrare regiilor autonome ori instituțiilor publice sau pot fi concesionate ori închiriate; de asemenea, ele pot fi date în folosință gratuită instituțiilor de utilitate publică".
15. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că dispozițiile Decretului Consiliului de Stat nr. 387/1967 prevăd, la art. 1, exproprierea și trecerea în proprietatea statului a unor terenuri în suprafață de 6.738 mp situate în orașul Pitești, regiunea Argeș, iar la art. 2, criticat ca fiind neconstituțional, transmiterea pe durată nedeterminată în folosința uniunii regionale a cooperativelor meșteșugărești Argeș, cu sediul în orașul Pitești, strada Brîncoveanu (...), regiunea Argeș, a terenurilor trecute în proprietatea statului, potrivit articolului 1. Potrivit art. 3 din decret, uniunea regională a cooperativelor meșteșugărești va plăti foștilor proprietari ai terenurilor expropriate despăgubiri în numerar, în condițiile prevăzute de Hotărârea Consiliului de Miniștri nr. 1.676/1959.
16. În acord cu jurisprudența sa (a se vedea în acest sens
Decizia nr. 1.204 din 11 noiembrie 2008 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 839 din 12 decembrie 2008) Curtea reține că Decretul Consiliului de Stat nr. 387/1967 reprezintă un act cu forță juridică echivalentă cu a legii, anterior Constituției din anul 1991, revizuite în anul 2003, și care are un evident caracter individual.
17. Referitor la examinarea constituționalității unor acte preconstituționale, în jurisprudența sa, Curtea Constituțională a statuat că nu se poate aplica regimul constituțional actual asupra unor dispoziții de lege anterioare Constituției, întrucât aceasta ar însemna să se încalce unul dintre principiile constituționale de bază - neretroactivitatea legii -, prevăzut de art. 15 alin. (2) din Constituție, principiu care se aplică și Legii fundamentale. În considerarea supremației Constituției, o lege poate fi apreciată numai în funcție de regimul constituțional sub imperiul căruia a fost adoptată. Legea, în înțeles de act juridic, este supusă regulii "tempus regit actum", adică regimului constituțional în timpul căruia a fost adoptată (a se vedea, în acest sens,
Decizia Curții Constituționale nr. 3 din 2 februarie 1993 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 95 din 17 mai 1993).
18. Pe de altă parte, Curtea observă că excepția de neconstituționalitate a fost invocată într-o cauză având ca obiect cererea prin care reclamanta Pitmiovcom din Pitești, societate cooperativă înființată în baza
privind organizarea și funcționarea cooperației, a solicitat obligarea pârâtei "Articole de Uz Casnic CA-Ma" - S.R.L. la "ridicarea instalațiilor amplasate pe terenul aflat în folosința reclamantei, evacuarea mijloacelor de transport ale pârâtei aflate pe terenul aflat în folosința reclamantei, obligarea pârâtei la plata unor sume pentru lipsa de folosință, obligarea pârâtei să refacă un gard de beton și obligarea pârâților să plătească contravaloarea lipsei de folosință pentru o porțiune din terenul aflat în folosința reclamantei". În acest cadru procesual, instanța judecătorească a invocat, din oficiu, excepția de neconstituționalitate a art. 2 din Decretul Consiliului de Stat nr. 387/1967, precizând că, "pentru a soluționa cauza, este necesar să se stabilească dacă dispozițiile art. 2 din Decretul nr. 387 din 24.04.1967 sunt constituționale, iar reclamanta are un drept de folosință și în noua ordine constituțională".
19. Curtea reține că problema actualității dreptului de folosință al societății cooperative reclamante asupra terenului vizat de dispozițiile Decretului Consiliului de Stat nr. 387/1967 presupune o analiză în raport cu reglementările legale în vigoare. Astfel, Curtea precizează că, în prezent, organizarea și funcționarea cooperației, prin societăți cooperative și alte forme de asociere a acestora la nivel teritorial și național, sunt reglementate prin
privind organizarea și funcționarea cooperației, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 368 din 20 mai 2014. Acest act normativ a abrogat
privind organizarea și funcționarea cooperației meșteșugărești, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 23 din 9 februarie 1990, cu modificările ulterioare, cu excepția art. 2 alin. 2 și 3 și a art. 6, 7, 8, art. 10 alin. 2,
art. 13 și 21 și Legea nr. 109/1996
privind organizarea și funcționarea cooperației de consum, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 252 din 18 octombrie 1996, cu modificările ulterioare, cu excepția art. 123 și 124, precum și orice alte dispoziții contrare.
20. În ceea ce privește regimul juridic al bunurilor societăților cooperative, Curtea observă, de asemenea, că, potrivit
art. 107 alin. (1) din Legea nr. 1/2005
privind organizarea și funcționarea cooperației, "terenurile transmise în folosință pe durată nedeterminată și fără plată în vederea realizării de construcții pentru activitatea organizațiilor cooperației de consum și meșteșugărești, precum și a asociațiilor cooperatiste, existente până la data intrării în vigoare a prezentei legi, care nu sunt revendicate și pe care au fost realizate construcții conform legii, își mențin acest regim juridic pe toată durata existenței construcțiilor respective sau până la trecerea lor, cu plată, în proprietatea societății cooperative". Curtea precizează că, prin
Decizia nr. 913 din 23 iunie 2009 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 506 din 22 iulie 2009, instanța de contencios constituțional a admis excepția de neconstituționalitate a prevederilor
art. 107 alin. (1) din Legea nr. 1/2005
și a constatat că acestea sunt neconstituționale în măsura în care folosința terenurilor se face cu titlu gratuit. Potrivit considerentelor aceleiași decizii, "cooperativele și asociațiile de cooperative sunt persoane juridice private, care prin obiectul lor de activitate, nu sunt de utilitate publică".
21. Referitor la dispozițiile art. 136 alin. (4) din Constituție, invocate de instanța judecătorească în susținerea criticii de neconstituționalitate a prevederilor art. 2 din Decretul Consiliului de Stat nr. 387/1967, Curtea constată că normele fundamentale consacră dreptul real de folosință gratuită asupra bunurilor proprietate publică, având drept titular instituțiile de utilitate publică. Caracterul temporar al dreptului de folosință este consacrat expres de norme cu caracter infraconstituțional, spre exemplu,
art. 124 din Legea nr. 215/2001
a administrației publice locale, potrivit căruia "Consiliile locale și consiliile județene pot da în folosință gratuită, pe termen limitat, bunuri mobile și imobile proprietate publică sau privată locală ori județeană, după caz, persoanelor juridice fără scop lucrativ, care desfășoară activitate de binefacere sau de utilitate publică ori serviciilor publice" și art. 874 alin. (1) din Codul civil potrivit căruia "Dreptul de folosință asupra bunurilor proprietate publică se acordă, cu titlu gratuit, pe termen limitat, în favoarea instituțiilor de utilitate publică".
22. Observând că, potrivit decretului criticat, transmiterea în folosință pe durată nedeterminată a terenurilor trecute în proprietatea statului s-a realizat către Uniunea regională a cooperativelor meșteșugărești Argeș, cu sediul în orașul Pitești, strada Brîncoveanu (...), regiunea Argeș și că, în prezent, nu se pune problema constituirii, în temeiul art. 2 din decretul criticat, a unui drept de folosință în favoarea societății cooperative, reclamante în cauză, societate care nu este o persoană juridică de utilitate publică și care, potrivit actelor depuse la dosarul cauzei, plătește o taxă pentru terenul în suprafață de 6.248 mp aflat în folosință, Curtea reține că dispozițiile art. 136 alin. (4) teza a treia din Constituție, potrivit cărora bunurile proprietate publică "pot fi date în folosință gratuită instituțiilor de utilitate publică" nu au incidență în cauză.
23. Fiind unanim acceptat că atribuțiile judecătorului implică identificarea normei aplicabile litigiului, analiza conținutului său și o necesară aplicare a acesteia la faptele juridice, Curtea subliniază că, în cauza de față, revine exclusiv instanței judecătorești rolul să identifice și să aplice norma incidentă în cauză, având în vedere succesiunea în timp a actelor normative cu caracter infraconstituțional, referitoare la organizarea și funcționarea societăților cooperative.
24. Astfel, Curtea precizează că este atributul instanței judecătorești învestite cu soluționarea cauzei de a stabili, în raport cu normele juridice în vigoare prin care este reglementat în prezent dreptul de folosință al societăților cooperative asupra terenurilor, regimul juridic actual al terenului vizat de dispozițiile art. 2 din Decretul Consiliului de Stat nr. 387/1967, dacă societatea cooperativă reclamantă în cauză este sau nu succesoare în drepturi a Uniunii regionale a cooperativelor meșteșugărești Argeș, ca titular primar al dreptului de folosință asupra terenului și dacă această societate are sau nu, în ordinea juridică actuală, calitatea de titular al dreptului de folosință asupra acestui teren.
25. Pe cale de consecință, Curtea reține că efectele juridice produse de Decretul Consiliului de Stat nr. 387/1967 nu constituie o problemă de constituționalitate, ci o problemă de aplicare a legii, de competența instanței judecătorești, și că existența dreptului de folosință al societății cooperative reclamante asupra terenului trebuie analizată în raport cu actele normative în vigoare, incidente în materia societăților cooperative.
26. În raport cu considerentele expuse mai sus, întrucât excepția de neconstituționalitate vizează aspecte referitoare la aplicarea legii, de competența exclusivă a instanței judecătorești învestite cu soluționarea cauzei, Curtea urmează a respinge ca inadmisibilă excepția de neconstituționalitate invocată.
27. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al
art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 2 din Decretul Consiliului de Stat nr. 387/1967 privind exproprierea și trecerea în proprietatea statului a unor terenuri situate în orașul Pitești, regiunea Argeș și transmiterea acestora către uniunea regională a cooperativelor meșteșugărești Argeș, excepție ridicată de instanța judecătorească, din oficiu, în Dosarul nr. 13.252/280/2013 al Judecătoriei Pitești - Secția civilă.
Definitivă și general obligatorie.
Decizia se comunică Judecătoriei Pitești - Secția civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Pronunțată în ședința din data de 10 martie 2016.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE AUGUSTIN ZEGREAN Magistrat-asistent, Simina Popescu
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.