Decizia nr. 170/2004

Nicolae Popa - președinte

Costică Bulai - judecător

Nicolae Cochinescu - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Șerban Viorel Stănoiu - judecător

Lucian Stângu - judecător

Ioan Vida - judecător

Dana Titianu - procuror

Mihai Paul Cotta - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 108^1 , 108^4 și 108^5 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Marin Frunză în Dosarul nr. 1.467/C/2003 al Tribunalului Galați Secția civilă.

La apelul nominal lipsește autorul excepției, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Curtea dispune a se face apelul și în Dosarul nr. 559D/2003 privind excepția de neconstituționalitate cu același obiect, ridicată de același autor în Dosarul nr. 1.590/C/2003 al Tribunalului Galați - Secția civilă.

La apelul nominal lipsește autorul excepției, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Curtea, din oficiu, pune în discuție conexarea dosarelor, având în vedere identitatea de obiect și de părți a acestora.

Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea dosarelor.

Curtea, în temeiul

art. 16 din Legea nr. 47/1992 , republicată, raportat la art. 164 din Codul de procedură civilă, dispune conexarea Dosarului nr. 559D/2003 la Dosarul nr. 558D/2003, care a fost primul înregistrat.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției ca neîntemeiată. Se arată că dispozițiile legale criticate nu încalcă art. 16 și 21 din Constituție, republicată. În acest sens Curtea Constituțională s-a mai pronunțat, prin

Decizia nr. 59/2003 , asupra unei excepții de neconstituționalitate cu același obiect.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarelor, constată următoarele:

Prin încheierile din 19 noiembrie 2003, pronunțate în dosarele nr. 1.467/C/2003 și, respectiv, nr. 1.590/C/2003, Tribunalul Galați - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 108^1, 108^4 și 108^5 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Marin Frunză.

În motivarea excepției de neconstituționalitate, identică în ambele dosare, autorul acesteia susține că a fost amendat nejustificat, în baza art. 108^1 alin. 1 pct. 1 lit. a) din Codul de procedură civilă, prin deciziile civile nr. 200/2003 și nr. 201/2003, pronunțate de Tribunalul Galați în dosarele nr. 659/C/2003 și, respectiv, nr. 661/C/2003. Se argumentează că dispozițiile art. 108^1 alin. 1 pct. 1 lit. a), ale art. 108^4 și 108^5 din Codul de procedură civilă încalcă dispozițiile art. 1 alin. (3), ale art. 4, 11, 15, 16, 20, 21, 24 și 51 din Constituție, ale art. 6, 13 și 14 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, precum și prevederile art. 1, 2, 6 și 7 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, fără însă să se arate în ce constă încălcarea acestor reglementări. Autorul excepției susține că dispozițiile criticate ar contraveni și unor prevederi ale Codului civil și ale Codului de procedură civilă.

Tribunalul Galați - Secția civilă, formulându-și opinia asupra excepției, "consideră excepția neîntemeiată întrucât [textele criticate] nu contravin normelor constituționale invocate".

Potrivit prevederilor

art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate. De asemenea, în conformitate cu dispozițiile

art. 18^1 din Legea nr. 35/1997 , cu modificările ulterioare, s-a solicitat punctul de vedere al instituției Avocatul Poporului.

Guvernul consideră că excepția este neîntemeiată. În esență, susținerea Guvernului se bazează pe argumentul că prevederile legale criticate nu încalcă dispozițiile constituționale invocate și nici pe cele ale Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, întrucât nu creează discriminări și sunt de natură să asigure eficiența "măsurilor luate pentru asigurarea ordinii și solemnității ședinței de judecată".

Avocatul Poporului susține că textele criticate sunt constituționale. În argumentarea acestui punct de vedere se arată că, în ceea ce privește neconstituționalitatea textelor de lege criticate față de dispozițiile art. 16 și 4 din Constituție, republicată, raportate la prevederile art. 14 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, excepția este neîntemeiată, "deoarece textele legale criticate se aplică tuturor celor care au săvârșit faptele prevăzute de art. 108^1 din Codul de procedură civilă, fără a face nici o diferențiere în cadrul acestei categorii".

Referitor la susținerea că prevederile art. 108^1, 108^4 și 108^5 din Codul de procedură civilă încalcă dispozițiile art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, Avocatul Poporului arată că aceasta este neîntemeiată, "deoarece, potrivit art. 108^5 din Codul de procedură civilă, împotriva încheierii de stabilire a sancțiunii amenzii judiciare se poate face cerere de reexaminare", așa cum de altfel Curtea Constituțională s-a pronunțat prin

Decizia nr. 59/2003 .

Avocatul Poporului consideră că dispozițiile art. 1, 15 și 11 din Constituție, republicată, raportate la prevederile art. 1, 2, 8, 10 și 30 din convenția menționată, "nu au incidență în cauză".

În punctul de vedere prezentat de Avocatul Poporului se consideră că, în realitate, autorul excepției se referă la modul de aplicare de către instanța de judecată a dispozițiilor legale criticate, ceea ce, potrivit

art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , republicată, nu este de resortul instanței de contencios constituțional.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, republicată, precum și celor ale art. 1 alin. (1), ale

art. 2, 3, 12 și 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Obiectul excepției, astfel cum a fost precizat de autorul ei, îl constituie dispozițiile art. 108^1 alin. 1 pct. 1 lit. a), ale art. 108^4 și 108^5 din Codul de procedură civilă, texte introduse prin

art. I pct. 39 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 138/2000 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 479 din 2 octombrie 2000, texte care au următorul cuprins:

- Art. 108^1 alin. 1 pct. 1 lit. a): "Dacă legea nu prevede altfel, instanța, potrivit dispozițiilor prezentului capitol, va sancționa următoarele fapte săvârșite în legătură cu procesul, astfel:

1. cu amendă judiciară de la 500.000 lei la 7.000.000 lei:

a) introducerea, cu rea-credință, a unor cereri vădit netemeinice;";

- Art. 108^4 : "Amenda și despăgubirea se stabilesc prin încheiere executorie, care se comunică celui obligat, dacă măsura a fost luată în lipsa acestuia.";

- Art. 108^5 : "Împotriva încheierii prevăzute la art. 108^4 cel obligat la amendă sau despăgubire va putea face numai cerere de reexaminare, solicitând, motivat, să se revină asupra amenzii ori despăgubirii sau să se dispună reducerea acestora.

Cererea se face în termen de 15 zile, după caz, de la data la care a fost luată măsura sau de la data comunicării încheierii.

Cererea se soluționează prin încheiere irevocabilă, dată în camera de consiliu, de către instanța de judecată ori de președintele instanței de executare care a aplicat amenda sau despăgubirea."

Autorul excepției critică aceste dispoziții legale, apreciind nejustificată amenda de 2.000.000 lei aplicată de instanță în temeiul lor, considerând că au fost încălcate dispozițiile constituționale ale art. 1 alin. (3) privind statul de drept, ale art. 4 privind unitatea poporului și egalitatea între cetățeni, ale art. 11 privind dreptul internațional și dreptul intern, ale art. 15 privind universalitatea (inclusiv neretroactivitatea legii), ale art. 16 privind egalitatea în drepturi, ale art. 20 referitor la tratatele internaționale privind drepturile omului, ale art. 21 privind accesul liber la justiție, ale art. 24 privind dreptul la apărare, precum și ale art. 51, devenit, după revizuirea și republicarea Constituției, art. 1 alin. (5), privind supremația Constituției și obligativitatea respectării legilor.

De asemenea, autorul excepției a invocat și încălcarea unor prevederi din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, și anume: ale art. 6 privind dreptul la un proces echitabil, ale art. 13 privind dreptul la un recurs efectiv în fața unei instanțe naționale, în cazul încălcării unor drepturi și libertăți, și ale art. 14 privind nediscriminarea.

Totodată, au fost invocate în susținerea excepției și unele prevederi ale Declarației Universale a Drepturilor Omului, și anume: ale art. 1 privind egalitatea și fraternitatea, ale art. 2 privind nediscriminarea, ale art. 6 privind recunoașterea calității de subiect de drept și ale art. 7 privind protecția egală a legii împotriva oricărei discriminări.

Autorul excepției nu arată în memoriul depus la instanță în ce constă încălcarea de către textele criticate a prevederilor constituționale și ale documentelor internaționale invocate, susținând însă că sunt încălcate și unele prevederi ale Codului civil și ale Codului de procedură civilă.

Analizând excepția de neconstituționalitate, Curtea nu reține existența vreunei incompatibilități între dispozițiile legale criticate, pe de o parte, și prevederile constituționale și cele ale documentelor internaționale invocate de autorul excepției, pe de altă parte.

Curtea reține că textele de lege criticate nu instituie inegalități sau discriminări între cetățeni ori categorii de persoane, ci prevăd doar posibilitatea aplicării unor amenzi judiciare, în cazul exercitării cu rea-credință a unor drepturi procesuale, ceea ce corespunde exigențelor art. 57 din Constituție, republicată, care instituie îndatorirea fundamentală a cetățenilor de a exercita drepturile și libertățile constituționale cu bună-credință, fără încălcarea drepturilor și libertăților celorlalți. De asemenea, textele criticate nu cuprind prevederi de natură să aducă atingere principiului neretroactivității legii civile, dreptului de acces la justiție și dreptului la apărare. Dimpotrivă, dispozițiile art. 108^5 prevăd că persoana obligată la amendă sau despăgubire poate face cerere de reexaminare, prin care solicită, motivat, să se revină asupra amenzii ori despăgubirii. Totodată, textele criticate nu contravin dispozițiilor constituționale privind statul de drept și respectarea supremației Constituției, celor privind dreptul internațional și dreptul intern, precum și celor privind tratatele internaționale referitoare la drepturile omului, invocate, de asemenea, în susținerea excepției.

În consecință, Curtea constată că dispozițiile legale criticate nu aduc atingere nici prevederilor corespunzătoare cuprinse în documentele internaționale invocate de autorul excepției.

De altfel, Curtea Constituțională s-a mai pronunțat cu privire la dispozițiile art. 108^1 alin. 1 pct. 1 lit. a) din Codul de procedură civilă, stabilind, prin

Decizia nr. 59 din 11 februarie 2003 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 307 din 7 mai 2003, că acestea sunt constituționale.

În esență, Curtea a constatat că textul respectiv nu încalcă dispozițiile art. 21 din Constituție, republicată, reținând că, potrivit art. 108^5 din Codul de procedură civilă, împotriva încheierii de stabilire a sancțiunii se poate face cerere de reexaminare.

În ceea ce privește susținerea autorului excepției că ar exista unele neconcordanțe între dispozițiile legale criticate și cele ale Codului civil, precum și ale Codului de procedură civilă, aceasta, chiar dacă ar fi reală, nu poate forma obiect al controlului de constituționalitate, ci este de resortul autorității legiuitoare, singura competentă să asigure coordonarea legislației.

Față de cele de mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, republicată, precum și al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 și al

art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 108^1 alin. 1 pct. 1 lit. a), ale art. 108^4 și 108^5 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Marin Frunză în dosarele nr. 1.467/C/2003 și nr. 1.590/C/2003 ale Tribunalului Galați - Secția civilă.

Definitivă și obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 15 aprilie 2004.