Decizia nr. 32/2013
referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1 alin. (1) din Legea nr. 118/2010 privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar, precum și a legii în ansamblul său
prezumat în vigoare
Legături cu alte acte
Ce face acest act
Promulgă 1
- Legea nr. 47/1992 18 mai 1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale
Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 1
- Legea nr. 118/2010 30 iunie 2010 (prevederi anume) privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar
Textul nu are o structură pe articole recunoscută și este afișat ca atare.
Augustin Zegrean - președinte
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Petre Lăzăroiu - judecător
Mircea Ștefan Minea - judecător
Iulia Antoanella Motoc - judecător
Ion Predescu - judecător
Puskas Valentin Zoltan - judecător
Tudorel Toader - judecător
Andreea Costin - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor
privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar, excepție ridicată de Maria Otilia Grigoraș, prin Sindicatul Învățământului Preuniversitar Botoșani, în Dosarul nr. 7.001/40/2011 al Curții de Apel Suceava - Secția I civilă și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.159D/2012.
La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată și menținerea jurisprudenței Curții în materie.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin Încheierea din 21 iunie 2012, pronunțată în Dosarul nr. 7.001/40/2011, Curtea de Apel Suceava - Secția I civilă a sesizat Curtea Constituțională pentru soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor
privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar, excepție ridicată de Maria Otilia Grigoraș, prin Sindicatul Învățământului Preuniversitar Botoșani, într-o cauză având ca obiect soluționarea recursului declarat împotriva unei sentințe civile prin care a fost respinsă cererea acesteia privind plata diferenței dintre salariul cuvenit conform contractului individual de muncă și cel efectiv încasat ca urmare a intrării în vigoare a legii criticate.
În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține că
contravine prevederilor constituționale ale art. 147 alin. (2) datorită modului de elaborare și promulgare a acesteia.
În esență, susține că, după pronunțarea
Deciziei nr. 874 din 25 iunie 2010
de către Curtea Constituțională, proiectul de lege privind diminuarea drepturilor salariale ale bugetarilor a fost retrimis Parlamentului pentru punerea de acord cu decizia Curții. Actul normativ a fost adoptat de către Parlament în ședința comună din data de 29 iunie 2010, iar legea a fost promulgată în aceeași zi în care a fost adoptată. Or, legea putea fi promulgată de Președintele României doar după expirarea celor două zile stabilite de prevederile
art. 15 din Legea nr. 47/1992 , în măsura în care nu a fost invocată o obiecție de neconstituționalitate. Odată publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, aceasta produce efecte erga omnes, astfel încât nimeni nu poate refuza aplicarea legii pe motiv că nu au fost îndeplinite cerințele pentru adoptarea sa sau pentru că ar fi în contradicție cu prevederile Constituției. Prin urmare, legea criticată încalcă prevederile art. 147 alin. (2) din Constituție,
art. 15 din Legea nr. 47/1992
și art. 133 alin. (3)-(5) din Regulamentul Camerei Deputaților.
În ceea ce privește întinderea în timp a efectelor
Legii nr. 118/2010 , arată că
privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice folosește ca referință pentru calcularea drepturilor salariale salariul brut pentru luna octombrie 2010, adică salariul afectat de
Legea nr. 118/2010 , lege ce trebuia să își producă efectele pentru o perioadă foarte bine limitată în timp, astfel cum se prevede în
art. 16 alin. (1) din aceasta. Astfel, autorul consideră că Legea nr. 118/2010
este neconstituțională, deoarece perpetuează și permanentizează măsurile de austeritate care aduc atingere substanței dreptului de proprietate denumit salariu și încalcă prevederile art. 1 din Primul Protocol la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, precum și pe cele ale art. 17 din Declarația Universală a Drepturilor Omului.
Curtea de Apel Suceava - Secția I civilă consideră că
nu încalcă dispozițiile constituționale indicate.
Potrivit prevederilor
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.
Avocatul Poporului comunică faptul că își menține punctul de vedere exprimat anterior în Dosarul Curții Constituționale nr. 133D/2012 în sensul constituționalității dispozițiilor
Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, reține următoarele:
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale
art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
Obiectul excepției de neconstituționalitate, astfel cum rezultă din încheierea de sesizare, îl constituie dispozițiile
Legii nr. 118/2010 . În realitate, având în vedere motivarea autorului excepției, Curtea constată că obiect al excepției îl reprezintă dispozițiile
art. 1 alin. (1) din Legea nr. 118/2010
privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 441 din 30 iunie 2010, precum și a legii în ansamblul său. Textul de lege punctual criticat are următorul cuprins: "(1) Cuantumul brut al salariilor/soldelor/indemnizațiilor lunare de încadrare, inclusiv sporuri, indemnizații și alte drepturi salariale, precum și alte drepturi în lei sau în valută, stabilite în conformitate cu prevederile
Legii-cadru nr. 330/2009
privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice și ale
Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 1/2010
privind unele măsuri de reîncadrare în funcții a unor categorii de personal din sectorul bugetar și stabilirea salariilor acestora, precum și alte măsuri în domeniul bugetar, se diminuează cu 25%."
În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, prevederile legii criticate contravin dispozițiilor constituționale ale art. 146 privind atribuțiile Curții Constituționale și ale art. 147 alin. (2) privind deciziile Curții Constituționale. De asemenea, în susținerea excepției este invocat și art. 1 privind protecția proprietății din Primul Protocol la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, art. 17 privind proprietatea din Declarația Universală a Drepturilor Omului, art. 14 referitor la controlul constituționalității legilor înainte de promulgare din
privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, precum și art. 133 alin. (3)-(5) referitor la exercitarea dreptului de sesizare a Curții Constituționale din Regulamentul Camerei Deputaților.
Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată următoarele:
I. Prevederile legale criticate, potrivit
art. 16 alin. (1) din Legea nr. 118/2010 , au avut o aplicabilitate limitată în timp, până la 31 decembrie 2010. Cu toate acestea, dispozițiile
continuă să își producă efectele juridice în prezenta cauză, astfel încât, în lumina jurisprudenței sale recente, și anume
Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, Curtea urmează a analiza constituționalitatea
în ansamblul său, precum și ale art. 1 alin. (1) în special.
II.
a mai făcut obiect al controlului de constituționalitate din perspectiva unor critici de neconstituționalitate extrinseci similare cu cele invocate în prezenta cauză, în acest sens reținându-se, spre exemplu,
Decizia nr. 443 din 3 mai 2012 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 424 din 26 iunie 2012,
Decizia nr. 365 din 24 aprilie 2012 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 326 din 15 mai 2012, și Decizia nr. 1.423 din 20 octombrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 885 din 14 decembrie 2011.
Curtea a reținut, de principiu, că încălcarea termenului prevăzut pentru exercitarea dreptului de sesizare a Curții Constituționale nu se poate converti într-un motiv de neconstituționalitate a legii, de vreme ce, din punct de vedere extrinsec, legea a fost adoptată de către Parlament cu respectarea tuturor exigențelor de ordin constituțional. Promulgarea este un act ulterior adoptării legii și exterior voinței emitentului actului, astfel încât eventualele probleme de constituționalitate în legătură cu acesta nu afectează constituționalitatea extrinsecă a legii.
Referitor la criticile de neconstituționalitate privind încălcarea art. 146 și art. 147 alin. (2) din Constituție din perspectiva nerespectării termenului acordat pentru sesizarea Curții Constituționale asupra neconstituționalității unei legi înainte de promulgare, Curtea a constatat - prin aceeași
Decizie nr. 365 din 24 aprilie 2012
- că niciunul dintre cele două texte fundamentale nu conține o referire expresă la acest termen. Pentru situația în care o lege a fost trimisă spre reexaminare, Constituția prevede, la art. 77 alin. (3), termenul de 10 zile de la primirea legii adoptate după reexaminare în care Președintele este obligat să o promulge. Pentru celelalte cazuri, deci și pentru situația în care legea nu a făcut obiectul controlului de constituționalitate a priori, promulgarea legii se face în termen de cel mult 20 de zile de la primire, potrivit alin. (1) al aceluiași articol. Termenele specifice procedurii premergătoare trimiterii
legii spre promulgare sunt reglementate prin Legea nr. 47/1992 , care stabilește, prin dispozițiile art. 15 alin. (2), că, în vederea exercitării dreptului de sesizare a Curții Constituționale, cu 5 zile înainte de a fi trimisă spre promulgare, legea se comunică Guvernului, Înaltei Curți de Casație și Justiție, precum și Avocatului Poporului și se depune la secretarul general al Camerei Deputaților și la cel al Senatului. Potrivit aceleiași norme, în cazul în care legea a fost adoptată cu procedură de urgență, termenul este de două zile. Aceeași soluție juridică se regăsește și la art. 133 alin. (3) din Regulamentul Camerei Deputaților. Prin Decizia nr. 1.423 din 20 octombrie 2011, Curtea a reținut că natura juridică a acestui termen este una de protecție a titularilor dreptului de sesizare a Curții Constituționale, spre a se evita promulgarea intempestivă a legii și eludarea, în acest fel, a controlului de constituționalitate a priori. Totodată, pentru a întări finalitatea urmărită prin instituirea acestui termen, Curtea, prin
Decizia nr. 975 din 7 iulie 2010 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 568 din 11 august 2010, a stabilit că, în măsura în care titularii dreptului de sesizare și-au exercitat acest drept în interiorul termenului respectiv, controlul de constituționalitate a priori va fi exercitat chiar dacă decretul de promulgare a fost emis înainte ca aceștia să își fi exercitat dreptul prevăzut de art. 146 lit. a) din Constituție.
III. Referitor la criticile de neconstituționalitate intrinsecă, Curtea constată că soluția legislativă criticată a mai fost supusă controlului de neconstituționalitate, prin raportare la motive similare de neconcordanță cu Legea fundamentală.
Curtea a constatat că, în sensul jurisprudenței sale, spre exemplu
Decizia nr. 939 din 7 iulie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 661 din 16 septembrie 2011, salariile viitoare pe care angajatorul trebuie să le plătească angajatului nu intră în sfera de aplicare a dreptului de proprietate, angajatul neavând un atare drept pentru salariile ce vor fi plătite în viitor de către angajator ca urmare a muncii viitoare prestate de angajat. Dreptul de proprietate al angajatului în privința salariului vizează numai sumele certe, lichide și exigibile.
Totodată, Curtea Constituțională în
Decizia nr. 493 din 10 mai 2012 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 429 din 28 iunie 2012, a arătat că în acest sens este și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului. Astfel, prin Decizia din 6 decembrie 2011, pronunțată în cauzele conexate nr. 44.232/11 și nr. 44.605/11 - Felicia Mihăieș și Adrian Gavril Senteș împotriva României, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a arătat că dispozițiile Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale nu conferă un drept de a primi un salariu într-un anumit cuantum (paragraful 14), revenind statului să stabilească, de o manieră discreționară, ce beneficii trebuie plătite angajaților săi din bugetul de stat, acesta putând dispune introducerea, suspendarea sau încetarea plății unor astfel de beneficii prin modificări legislative corespunzătoare (paragraful 15).
Astfel, prin
Decizia nr. 491 din 10 mai 2012 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 420 din 25 iunie 2012, Curtea, reiterând cele statuate prin Deciziile nr. 872 și nr. 874 din 25 iunie 2010, ambele publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 433 din 28 iunie 2010, a reținut, în esență, că dreptul la salariu este corolarul unui drept constituțional, și anume dreptul la muncă, iar diminuarea să se constituie într-o veritabilă restrângere a exercițiului dreptului la muncă. Realizând o examinare a compatibilității dispozițiilor legale criticate cu fiecare dintre condițiile strict și limitativ prevăzute de Legea fundamentală pentru restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți, Curtea a constatat că măsura temporară de diminuare a cuantumului salariului/indemnizației/soldei cu 25% constituie o restrângere a exercițiului dreptului constituțional la muncă ce afectează dreptul la salariu, cu respectarea însă a prevederilor art. 53 din Constituție.
Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenței Curții Constituționale, atât soluțiile, cât și considerentele cuprinse în deciziile precizate își păstrează valabilitatea și în cauza de față.
În final, Curtea observă că, potrivit
art. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 19/2012
privind aprobarea unor măsuri pentru recuperarea reducerilor salariale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 340 din 18 mai 2012, aprobată cu modificări prin
Legea nr. 182/2012 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 725 din 25 octombrie 2012, cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcției de bază/salariilor funcției de bază/indemnizațiilor de încadrare de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice a revenit la nivelul din luna iunie 2010.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) și al
art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 1 alin. (1) din Legea nr. 118/2010
privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar, precum și a legii în ansamblul său, excepție ridicată de Maria Otilia Grigoraș, prin Sindicatul Învățământului Preuniversitar Botoșani, în Dosarul nr. 7.001/40/2011 al Curții de Apel Suceava - Secția I civilă.
Definitivă și general obligatorie.
Pronunțată în ședința din data de 5 februarie 2013.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, AUGUSTIN ZEGREAN Magistrat-asistent, Andreea Costin
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.