Decizia nr. 604/2005

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Constantin Doldur - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Ion Predescu - judecător

Șerban Viorel Stănoiu - judecător

Ion Tiucă - procuror

Maria Bratu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 371^2 alin. 3 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Societatea Comercială "Retrom" - S.A. Pașcani în Dosarul nr. 2.777/2004 al Judecătoriei Focșani.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public, având în vedere jurisprudența în materie a Curții Constituționale, pune concluzii de respingere a excepției ca nefondată.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 4 aprilie 2005, pronunțată în Dosarul nr. 2.777/2004, Judecătoria Focșani a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 371^2 alin. 3 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Societatea Comercială "Retrom" - S.A. Pașcani.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține că dreptul la actualizarea unei creanțe stabilite printr-o hotărâre judecătorească sau printr-un alt titlu executoriu este un drept accesoriu dreptului de creanță, tot astfel cum este și dreptul la dobânzi și penalități. Consecința este aceea că dreptul la acțiune în realizarea dreptului accesoriu la actualizare este supus prescripției extinctive.

În opinia sa, o creanță nu se poate actualiza decât prin actul unei instanțe de judecată și nu printr-o operațiune tehnico-administrativă efectuată de un executor judecătoresc. Faptul că împotriva actualizării efectuate de către executorul judecătoresc este deschisă calea contestației la executare este lipsit de relevanță, atâta timp cât neconstituționalitatea textului de lege criticat constă în aceea că executorul respectiv are o competență ce încalcă, în mod evident, atribuțiile puterii judecătorești.

Instanța de judecată apreciază că prevederile art. 371^2 alin. 3 din Codul de procedură civilă sunt neconstituționale, întrucât executorul judecătoresc, stabilind obligația de plată, actualizată în lipsa unor dispoziții din titlul executoriu, realizează un act de justiție. Astfel, el se substituie magistratului care este singurul abilitat să înfăptuiască justiția. De asemenea, arată că acest text contravine și principiilor constituționale ale egalității în drepturi, accesului liber la justiție și dreptului la apărare, deoarece creditorul se situează pe o poziție privilegiată față de debitor, atâta timp cât este scutit de a mai obține o hotărâre judecătorească pentru actualizarea creanței.

Potrivit

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Guvernul apreciază că excepția este neîntemeiată.

Avocatul Poporului consideră că prevederile legale criticate sunt constituționale.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispozițiile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2),

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile art. 371^2 alin. 3 din Codul de procedură civilă, introdus prin pct. 31 al articolului unic din

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 59/2001

privind modificarea și completarea

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 138/2000

pentru modificarea și completarea Codului de procedură civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 217 din 27 aprilie 2001.

Textul constituțional încălcat este cel al art. 126 alin. (1), referitor la instanțele judecătorești.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că, ulterior sesizării sale,

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 59/2001

a fost abrogată expres prin

art. IV din Legea nr. 219/2005

privind aprobarea

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 138/2000

pentru modificarea și completarea Codului de procedură civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 609 din 14 iulie 2005.

Legea nr. 219/2005

preia, în esență, în art. I pct. 64, prevederile art. 371^2 alin. 3 din Codul de procedură civilă, astfel cum au fost introduse prin

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 59/2001 , acestea având următorul conținut: "Dacă titlul executoriu conține suficiente criterii în funcție de care organul de executare poate actualiza valoarea obligației stabilite în bani, indiferent de natura ei, se va proceda și la actualizarea sumei. În cazul în care titlul executoriu nu conține nici un asemenea criteriu, organul de executare va proceda la actualizare în funcție de cursul monedei în care se face plata, determinat la data plății efective a obligației cuprinse în titlul executoriu."

Întrucât noua redactare a textului consacră soluția legislativă anterioară, criticată de autorul excepției, Curtea urmează a se pronunța asupra constituționalității sale.

Curtea reține că textul de lege criticat nu reglementează o procedură de competența instanțelor judecătorești, ci o procedură execuțională, de competența organului de executare. În cadrul acestei proceduri, executorul judecătoresc nu are de soluționat un litigiu, ci de stabilit valoarea actualizată a obligațiilor de plată, potrivit elementelor și criteriilor cuprinse în titlul executoriu. Operația de actualizare efectuată de executorul judecătoresc este una tehnică, care nu este supusă regulilor procesului civil. Așadar, nu se poate susține că textul de lege criticat aduce atingere art. 126 alin. (1) din Constituție.

De altfel, Curtea s-a mai pronunțat cu privire la constituționalitatea prevederilor legale criticate raportate la

art. 126 alin. (1) din Constituție, prin Decizia nr. 79 din 25 februarie 2003 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 192 din 26 martie 2003,

Decizia nr. 265 din 24 iunie 2003 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 543 din 29 iulie 2003, și prin

Decizia nr. 323 din 9 septembrie 2003 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 789 din 10 noiembrie 2003.

Atât considerentele, cât și soluțiile acestor decizii sunt valabile și în cauza de față, întrucât nu au intervenit elemente noi de natură să determine o reconsiderare a jurisprudenței în materie a Curții Constituționale.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 371^2 alin. 3 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Societatea Comercială "Retrom" - S.A. Pașcani în Dosarul nr. 2.777/2004 al Judecătoriei Focșani.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 15 noiembrie 2005.