Decizia nr. 765/2025

:

Persoanele fizice pot beneficia de scutiri, reduceri, eșalonări sau amânări pentru plata taxelor judiciare de timbru, în condițiile

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 51/2008

privind ajutorul public judiciar în materie civilă, aprobată cu modificări și completări prin

Legea nr. 193/2008 , cu modificările și completările ulterioare.

Instanța acordă persoanelor juridice, la cerere, facilități sub formă de reduceri, eșalonări sau amânări pentru plata taxelor judiciare de timbru datorate pentru acțiuni și cereri introduse la instanțele judecătorești, în următoarele situații:

a)

cuantumul taxei reprezintă mai mult de 10% din media venitului net pe ultimele 3 luni de activitate;

b)

plata integrală a taxei nu este posibilă deoarece persoana juridică se află în curs de lichidare sau dizolvare ori bunurile acesteia sunt, în condițiile legii, indisponibilizate.

În mod excepțional, instanța poate acorda persoanelor juridice reduceri, eșalonări sau amânări pentru plata taxelor judiciare de timbru, în alte cazuri în care apreciază, față de datele referitoare la situația economico-financiară a persoanei juridice, că plata taxei de timbru, la valoarea datorată, ar fi de natură să afecteze în mod semnificativ activitatea curentă a persoanei juridice.

Reducerea taxei de timbru poate fi acordată separat sau, după caz, împreună cu eșalonarea sau amânarea plății.

–

:

Cererea pentru acordarea facilităților la plata taxei judiciare de timbru se poate formula prin cererea de chemare în judecată sau în condițiile art. 33 alin. (2) ori art. 36.

Pentru soluționarea cererii de acordare a facilităților la plata taxei judiciare de timbru, instanța poate solicita orice lămuriri și dovezi părții sau informații scrise autorităților competente.

Asupra cererii de acordare a facilităților la plata taxei de timbru instanța se pronunță fără citare, prin încheiere motivată dată în camera de consiliu. Încheierea se comunică solicitantului și părții adverse, dacă este cazul.

Împotriva încheierii, părțile interesate pot formula cerere de reexaminare, în termen de 5 zile de la data comunicării încheierii. Cererea este scutită de la plata taxei judiciare de timbru.

Cererea de reexaminare se soluționează în camera de consiliu de un alt complet, instanța pronunțându-se prin încheiere irevocabilă.

–

:

În cazul încuviințării cererii de acordare a facilităților la plata taxei judiciare de timbru, prin încheiere se vor stabili, după caz, cota de reducere sau cuantumul redus al taxei, termenul ori termenele de plată și cuantumul ratelor.

Eșalonarea plății taxelor judiciare de timbru se poate face pe parcursul a cel mult 24 de luni și pentru maximum 12 termene.

În cazul eșalonării sau amânării, instanța transmite hotărârea de încuviințare, care constituie titlu executoriu, organelor competente, potrivit art. 41, pentru urmărirea executării obligației de plată ori, după caz, pentru punerea în executare a hotărârii privind plata taxei ori a părții din taxa datorată, la termenele stabilite.

În cazul în care reclamantul a beneficiat de reducerea taxei judiciare de timbru, instanța de judecată va obliga pe pârâtul care pierde procesul la plata sumei pentru care s-a acordat reducerea. Dispozitivul hotărârii constituie titlu executoriu. Prevederile art. 41 sunt aplicabile.

17.

În ceea ce privește dispozițiile

art. 44 alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013 , Curtea observă că prin

Decizia nr. 669 din 3 decembrie 2024 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 669 din 16 iulie 2025, a constatat că acestea sunt constituționale în măsura în care instanța judecătorească pronunță hotărârea de acordare a ajutorului public judiciar cu aplicarea principiului disponibilității. În prezenta cauză, prevederile

art. 44 alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013

sunt criticate însă din altă perspectivă.

18.

Autoarea excepției apreciază că prevederile de lege criticate contravin dispozițiilor constituționale cuprinse în

art. 21 alin. (1)

și

(2)

privind accesul liber la justiție și în

art. 115 alin. (4)

și

(6)

privind delegarea legislativă.

19.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că prin

Decizia nr. 188 din 26 martie 2024 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 926 din 13 septembrie 2024, a soluționat o excepție ridicată de aceeași autoare, cu o motivare similară. Cu privire la critica de neconstituționalitate extrinsecă a

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 80/2013

formulată prin raportare la

art. 115 din Constituție , Curtea a reținut, în paragraful 24 al deciziei antereferite, că, potrivit

art. 115 alin. (1 )-( 3) din Constituție , Parlamentul poate adopta o lege specială de abilitare a Guvernului pentru a emite ordonanțe în domenii care nu fac obiectul legilor organice, fiind vorba însă despre ordonanțe simple, și nu despre ordonanțe de urgență. Ordonanța de urgență nu este o varietate a ordonanței emise în temeiul unei legi speciale de abilitare, ci reprezintă un act normativ adoptat de Guvern în temeiul unei prevederi constituționale care îi permite acestuia, sub controlul strict al Parlamentului, să facă față unui caz excepțional (a se vedea

Decizia nr. 11 din 17 ianuarie 2017 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 291 din 25 aprilie 2017, paragrafele 15-19). Cum în cauză este criticată o ordonanță de urgență, și nu o ordonanță simplă, rezultă că nu se poate vorbi despre necesitatea existenței unei legi de abilitare, așa încât critica formulată din această perspectivă este nefondată.

20.

În ceea ce privește critica potrivit căreia nu a fost justificată situația extraordinară, Curtea observă că prin

Decizia nr. 752 din 16 decembrie 2014 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 100 din 6 februarie 2015, paragrafele 28-31, a reținut că, în Nota de fundamentare a

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 80/2013 , legiuitorul delegat a subliniat că modificarea cadrului legal de desfășurare a procesului civil prin adoptarea

Codului de procedură civilă , precum și punerea în aplicare a noilor instituții adoptate prin

Codul civil

impuneau revizuirea urgentă a legislației și în materia taxelor judiciare de timbru, care trebuia să reflecte noua structură și dinamică a procesului civil, noile garanții procedurale acordate părților pentru asigurarea unui proces echitabil, precum și acoperirea costurilor suplimentare pentru dezvoltarea infrastructurii, pregătirea personalului din sistemul justiției etc. S-a arătat, totodată, că neadoptarea urgentă a acestui act normativ ar fi condus la conservarea unui sistem de taxare neadaptat în raport cu întreaga evoluție în plan legislativ, cu liniile trasate prin regândirea sistemului juridic românesc odată cu adoptarea noului

Cod civil

și a noului

Cod de procedură civilă ; în acest sens, orice întârziere în asanarea și sistematizarea legislației în materia taxelor de timbru ar fi condus la menținerea nepermisă a neconcordanțelor dintre prevederile legale în această materie și prevederile noilor coduri, prin perpetuarea acelor norme care trebuie expres abrogate, fiind perimate sau chiar în contradicție cu noul cadru normativ. În aceeași ipoteză, a neadoptării urgente a actului normativ în discuție, legiuitorul delegat a susținut că ar fi fost menținute și aspectele care impietează asupra transparenței aplicării actualelor norme, printre care lipsa criteriilor statistice pentru o evidență clară asupra tuturor operațiunilor pe care le implică sistemul de taxare actual. Totodată, consecințele negative pe planul transparenței și disciplinei financiare impuse de exercițiul colectării la buget a sumelor derivând din plata taxelor judiciare de timbru, dar și pe planul situației justițiabililor și al nevoilor acute ale sistemului nu ar fi fost deloc neglijabile. Întrucât aspectele mai sus menționate vizează un interes public și constituie o situație extraordinară, a cărei reglementare nu putea fi amânată, Curtea a apreciat că s-a impus adoptarea de măsuri imediate pe calea ordonanței de urgență, >cu respectarea

art. 115 alin.(4)

și

(6) din Constituția României , astfel încât critica de neconstituționalitate extrinsecă a fost respinsă ca neîntemeiată.

21.

Referitor la excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 42 ,

43

și

44 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013

prin raportare la

art. 21 din Legea fundamentală , Curtea constată că, prin

Decizia nr. 28 din 16 februarie 2023 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 362 din 27 aprilie 2023, paragraful 18, a reținut că persoanele juridice nu beneficiază de prevederile

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 51/2008

privind ajutorul public judiciar în materie civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 327 din 25 aprilie 2008, care permite scutirea persoanelor fizice de la plata taxelor judiciare de timbru, ci numai de facilități în privința plății taxelor judiciare de timbru. Prin

Decizia nr. 328 din 19 mai 2022 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 862 din 1 septembrie 2022, paragrafele 21 și 22, Curtea a arătat că, în cazul în care instanța eșalonează plata taxelor judiciare de timbru, aceasta se poate face pe parcursul a cel mult 24 de luni și pentru maximum 12 termene, iar, potrivit alin. (3) al aceluiași articol, în cazul în care instanța eșalonează sau amână plata taxei judiciare de timbru, aceasta va transmite hotărârea de încuviințare, care constituie titlu executoriu, organelor competente pentru punerea în executare a hotărârii privind plata taxei ori a părții din taxa datorată, la termenele stabilite. Persoana juridică beneficiară a acordării facilităților fiscale sub forma eșalonării sau amânării trebuie să aibă în vedere că neplata uneia dintre aceste rate (indiferent de rată sau de cuantumul acesteia) sau nerespectarea unui termen de plată dintre cele stabilite de instanță prin încheiere nu atrage anularea cererii ca insuficient timbrată de către instanță, organele fiscale fiind cele care, în cazul eșalonării, procedează la urmărirea executării obligației.

22.

Totodată, potrivit jurisprudenței constante a Curții Constituționale, spre exemplu,

Decizia nr. 144 din 7 martie 2013 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 205 din 10 aprilie 2013, accesul liber la justiție nu echivalează cu gratuitatea serviciului prestat de instanțele judecătorești, legiuitorul având deplina legitimitate constituțională de a impune taxe judiciare de timbru. Prin urmare, textele de lege supuse controlului nu afectează dreptul de acces la justiție al persoanei juridice deoarece scopul lor a fost tocmai de a crea un cadru prielnic accesului, respectiv facilități sub aspectul reducerii, eșalonării sau amânării plății taxelor judiciare de timbru.

23.

Cât privește situația particulară învederată de autoarea excepției, respectiv a unei societăți care are conturile blocate, Curtea observă că acestea reprezintă aspecte ce țin de aplicarea legii, ceea ce excedează controlului de constituționalitate.

24.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul

art. 146 lit. d)

și al

art. 147 alin. (4) din Constituție , precum și al

art. 1 - 3 , al

art. 11 alin. (1) lit. A.d)

și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Societatea Genel International - S.R.L. din Rebra, județul Bistrița-Năsăud, în Dosarul nr. 2.577/265/2019/a3 al Tribunalului Bistrița-Năsăud - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și în Dosarul nr. 2.577/265/2019/a5 al Curții de Apel Cluj - Secția a II-a civilă și constată că dispozițiile

art. 42 ,

43

și

44 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013

privind taxele judiciare de timbru, precum și

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013 , în ansamblul său, sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Tribunalului Bistrița-Năsăud - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și Curții de Apel Cluj - Secția a II-a civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 11 decembrie 2025.