Decizia nr. 516/2024

privind regimul juridic al contravențiilor și

art. 96 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002

privind circulația pe drumurile publice, în interpretarea dată prin

Decizia nr. 5 din 12 aprilie 2021 , pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii, excepție ridicată de Manuela Gornoviceanu în Dosarul nr. 784/207/2021 al Judecătoriei Caracal și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 2.515D/2021.

La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.

Președintele Curții dispune să se facă apelul și în dosarele Curții Constituționale nr. 3.018D/2021, nr. 3.242D/2021, nr. 3.348D/2021, nr. 3.703D/2021, nr. 3.806D/2021, nr. 3.828D/2021, nr. 623D/2022, nr. 934D/2022, nr. 964D/2022, nr. 965D/2022, nr. 1.129D/2022, nr. 1.291D/2022, nr. 1.338D/2022, nr. 1.639D/2022, nr. 1.731D/2022, nr. 1.755D/2022, nr. 1.895D/2022, nr. 2.087D/2022, nr. 2.198D/2022, nr. 2.199D/2022, nr. 2.209D/2022, nr. 2.236D/2022, nr. 2.246D/2022, nr. 2.303D/2022, nr. 2.402D/2022, nr. 2.403D/2022, nr. 2.404D/2022, nr. 2.479D/2022, nr. 2.481D/2022, nr. 2.482D/2022, nr. 2.552D/2022, nr. 2.575D/2022, nr. 2.643D/2022, nr. 2.653D/2022, nr. 2.766D/2022, nr. 2.779D/2022, nr. 2.780D/2022, nr. 2.826D/2022, nr. 14D/2023, nr. 17D/2023, nr. 45D/2023, nr. 60D/2023, nr. 62D/2023, nr. 172D/2023, nr. 173D/2023, nr. 176D/2023, nr. 201D/2023, nr. 279D/2023 și nr. 293D/2023, având ca obiect excepția de neconstituționalitate a unor dispoziții similare, excepție ridicată de Cristian Nicola, Denis Buruian, Tribunalul București - Secția a II-a contencios administrativ și fiscal, din oficiu, Bogdan Florin Perianu Popian, Vasile Mihoc, Alexandru Corpodean, Cezar Ferescu, Cristian Petre Diaconu, Alexandru-Cristian Pădure, Alexandru-Gabriel Botoș, Cristian Kilin, Traian Bancoș, Sorin Pasat, Dorel Felician Petrușe, Petruț Eduard Pănescu, Cătălin Marian Livadariu, Sorin Iulian Neica, Mihai Alexandru Vătășelu, Călin Budișan, Lucian Huianu Airinei, Vasile Drăgan, Dorin Nicolae Buda, Robert Mihăiță Roșu, Leonard Georgescu, Andrei-Ioan Săveanu, Ioan Baltă, Sorin Botoș, Marius Clapă, Daniel Ionuț Bodea, Constantin Cojan, Mircea Mihoc, Ioan-Tiberius Leonte, Daniel Bălan, Sorin Vasile Mădăian, Petru Neamțu, Petru Raul Pop, Ioan Daniel Samuilă, Loredana-Gheorghina Pașca, Nouphal Abdul Vahab, Ovidiu Cozma, Marius Ionuț Boc, Mihai Uram, Iulian Pricopie, Marian Nistor, Jozsa Krisztian Istvan, Neculai Marius Ionică, Sami Nicu Hamidreza, Cristian-Ion Niculae, Alexandru Toma Șorcaru și Marcel Bucătaru în Dosarul nr. 8.281/301/2021 al Judecătoriei Sectorului 3 București - Secția civilă, în dosarele nr. 30.548/302/2019, nr. 14.098/303/2020 și nr. 30.718/299/2021 ale Tribunalului București - Secția a II-a contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. 1.166/289/2021 al Judecătoriei Reghin, în dosarele nr. 697/235/2020, nr. 3.977/211/2020 și nr. 1.895/235/2021 ale Tribunalului Cluj - Secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, de conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosarele nr. 24.758/299/2021 și nr. 51.456/299/2021 ale Judecătoriei Sectorului 1 București - Secția a II-a civilă, în Dosarul nr. 9.772/182/2020 al Tribunalului Maramureș - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în dosarele nr. 15.719/300/2021 și nr. 26.238/300/2022 ale Judecătoriei Sectorului 2 București - Secția civilă, în dosarele nr. 7.235/296/2021 și nr. 3.914/296/2022 ale Judecătoriei Satu Mare - Secția civilă, în Dosarul nr. 3.740/307/2019/a1 al Curții de Apel Cluj - Secția a III-a contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. 17.431/211/2021 al Judecătoriei Cluj-Napoca - Secția civilă, în dosarele nr. 442/187/2022, nr. 232/187/2022, nr. 1.802/187/2022 și nr. 842/187/2022 ale Judecătoriei Beiuș, în Dosarul nr. 8.404/288/2021 al Tribunalului Vâlcea - Secția a II-a civilă, în dosarele nr. 3.903/291/2021 și nr. 397/291/2022 ale Judecătoriei Roman, în Dosarul nr. 2.661/260/2021 al Tribunalului Bacău - Secția a II-a civilă și de contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. 1.350/292/2022 al Judecătoriei Roșiori de Vede, în dosarele nr. 3.672/866/2019, nr. 4.399/296/2022 și nr. 378/296/2022 ale Tribunalului Satu Mare - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în dosarele nr. 1.785/270/2022 și nr. 5.545/270/2021 ale Judecătoriei Onești, în Dosarul nr. 6.081/182/2021 al Judecătoriei Baia Mare - Secția civilă, în dosarele nr. 817/224/2021 și nr. 135/224/2022 ale Judecătoriei Dragomirești, în Dosarul nr. 3.581/279/2022 al Judecătoriei Piatra-Neamț - Secția civilă, în Dosarul nr. 1.150/176/2021 al Tribunalului Alba - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ, fiscal și de insolvență, în Dosarul nr. 356/240/2022/a1 al Judecătoriei Hațeg, în dosarele nr. 9.207/279/2020 și nr. 4.764/279/2021 ale Tribunalului Neamț - Secția I civilă și de contencios administrativ, în Dosarul nr. 2.218/207/2022 al Judecătoriei Caracal, în Dosarul nr. 2.397/324/2020 al Tribunalului Galați - Secția contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. 356/319/2021 al Judecătoriei Târgu Lăpuș, în Dosarul nr. 13.387/271/2021 al Judecătoriei Oradea - Secția civilă, în Dosarul nr. 1.511/318/2022 al Tribunalului Gorj - Secția contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. 1.581/333/2022 al Tribunalului Vaslui - Secția civilă, în dosarele nr. 5.873/327/2021 și nr. 1.319/253/2021 ale Tribunalului Tulcea - Secția civilă, de contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. 549/866/2022 al Tribunalului Iași - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și în Dosarul nr. 30.646/254/2021 al Judecătoriei Iași - Secția civilă.

La apelul nominal se prezintă în dosarele nr. 1.895D/2022 și nr. 2.246D/2022, pentru autorii Mihai-Alexandru Vătășelu și Leonard Georgescu, doamna avocat Simona Baciu Boroș cu împuterniciri avocațiale depuse la dosare. Aceasta precizează că nu îl mai reprezintă pe autorul Cristian Nicola în Dosarul nr. 3.018D/2021. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.

Curtea, din oficiu, pune în discuție conexarea dosarelor. Avocatul prezent și reprezentantul Ministerului Public sunt de acord cu conexarea cauzelor. Curtea, având în vedere obiectul cauzelor, în temeiul

art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, dispune conexarea dosarelor nr. 3.018D/2021, nr. 3.242D/2021, nr. 3.348D/2021, nr. 3.703D/2021, nr. 3.806D/2021, nr. 3.828D/2021, nr. 623D/2022, nr. 934D/2022, nr. 964D/2022, nr. 965D/2022, nr. 1.129D/2022, nr. 1.291D/2022, nr. 1.338D/2022, nr. 1.639D/2022, nr. 1.731D/2022, nr. 1.755D/2022, nr. 1.895D/2022, nr. 2.087D/2022, nr. 2.198D/2022, nr. 2.199D/2022, nr. 2.209D/2022, nr. 2.236D/2022, nr. 2.246D/2022, nr. 2.303D/2022, nr. 2.402D/2022, nr. 2.403D/2022, nr. 2.404D/2022, nr. 2.479D/2022, nr. 2.481D/2022, nr. 2.482D/2022, nr. 2.552D/2022, nr. 2.575D/2022, nr. 2.643D/2022, nr. 2.653D/2022, nr. 2.766D/2022, nr. 2.779D/2022, nr. 2.780D/2022, nr. 2.826D/2022, nr. 14D/2023, nr. 17D/2023, nr. 45D/2023, nr. 60D/2023, nr. 62D/2023, nr. 172D/2023, nr. 173D/2023, nr. 176D/2023, nr. 201D/2023, nr. 279D/2023 și nr. 293D/2023 la Dosarul nr. 2.515D/2021, care a fost primul înregistrat.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul avocatei prezente, care solicită admiterea excepției de neconstituționalitate, arătând, în esență, că textele de lege criticate, așa cum au fost interpretate prin decizia pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii, sunt neconstituționale deoarece încalcă

art. 21 din Constituție

în lumina

art. 6 din Convenția

pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, respectiv plenitudinea de jurisdicție a instanțelor de judecată și dreptul la un proces echitabil. Este recunoscut atât la nivel european, cât și la nivel național faptul că, deși faptele contravenționale au o natură extrapenală, acestea sunt asimilate unei acuzații în materie penală, iar contravenienții ar trebui să beneficieze de aceleași garanții aplicabile în materie penală. În acest sens devin aplicabile prevederile

art. 6 din Convenție

care ar trebui interpretate în sensul că orice contravenient ar trebui să aibă posibilitatea să se adreseze unui tribunal cu privire la orice acuzație care i-a fost adusă, iar instanța ar trebui să aibă posibilitatea să analizeze temeinicia fiecărei sancțiuni, inclusiv a celor complementare. Principiul proporționalității se aplică și în domeniul contravențional, iar în ipoteza în care o instanță de judecată nu poate să analizeze legalitatea, temeinicia și proporționalitatea fiecărei sancțiuni este încălcat principiul constituțional al rolului justiției de a media între abstractul unei legi și concretul unei situații.

Având cuvântul, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, arătând că asupra textelor de lege criticate Curtea Constituțională s-a pronunțat prin

deciziile nr. 370 din 13 aprilie 2010 ,

nr. 666 din 24 octombrie 2017

și

nr. 52 din 30 ianuarie 2024 .

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarelor, constată următoarele:

Prin Încheierea din 29 iunie 2021, pronunțată în Dosarul nr. 784/207/2021, Judecătoria Caracal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 5 alin. (6) ,

art. 21 alin. (3)

și

și ale

art. 96 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 , în interpretarea dată prin

Decizia nr. 5 din 12 aprilie 2021 , pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii (Dosarul nr. 2.515D/2021).

Prin Încheierea din 27 septembrie 2021, a cărei eroare materială a fost îndreptată prin Încheierea din 5 octombrie 2021, pronunțată în Dosarul nr. 8.281/301/2021, Judecătoria Sectorului 3 București - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 96 alin. (1)

și

alin. (2) lit. b) ,

art. 100 alin. (3) lit. d)

și

art. 109 alin. (9) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002

și ale

art. 5 alin. (5) ,

art. 21 alin. (3)

și

art. 34 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001

(Dosarul nr. 3.018D/2021).

10.

Prin Încheierea din 5 octombrie 2021, pronunțată în Dosarul nr. 30.548/302/2019, Tribunalul București - Secția a II-a contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 5 alin. (5) ,

art. 21 alin. (3)

și

art. 34 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001

și ale

art. 100 alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 , în interpretarea dată prin

Decizia nr. 5 din 12 aprilie 2021 , pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii (Dosarul nr. 3.242D/2021).

11.

Prin Încheierea din 28 octombrie 2021, pronunțată în Dosarul nr. 14.098/303/2020, Tribunalul București - Secția a II-a contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 96 alin. (1)

și

art. 100 alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002

(Dosarul nr. 3.348D/2021).

12.

Prin Încheierea din 26 noiembrie 2021, pronunțată în Dosarul nr. 1.166/289/2021, Judecătoria Reghin a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 96 alin. (1)

și

alin. (2) lit. b) ,

art. 100 alin. (3) ,

art. 101 alin. (3) ,

art. 102 alin. (3)

și

art. 109 alin. (9) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 , coroborate cu prevederile

art. 5 alin. (5) ,

art. 21 alin. (3)

și

art. 34 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 , în interpretarea dată prin

Decizia nr. 5 din 12 aprilie 2021 , pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii (Dosarul nr. 3.703D/2021).

13.

Prin Încheierea din 7 decembrie 2021, pronunțată în Dosarul nr. 697/235/2020, Tribunalul Cluj - Secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, de conflicte de muncă și asigurări sociale a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 102 alin. (3)

și

art. 109 alin. (9) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 , coroborate cu prevederile

art. 5 alin. (5) ,

art. 21 alin. (3)

și

art. 34 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 , în interpretarea dată prin

Decizia nr. 5 din 12 aprilie 2021 , pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii (Dosarul nr. 3.806D/2021).

14.

Prin Încheierea din 18 noiembrie 2021, pronunțată în Dosarul nr. 24.758/299/2021, Judecătoria Sectorului 1 București - Secția a II-a civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 5 alin. (6) ,

art. 21 alin. (3)

și

și

art. 96 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002

(Dosarul nr. 3.828D/2021).

15.

Prin Încheierea din 24 februarie 2022, pronunțată în Dosarul nr. 9.772/182/2020, Tribunalul Maramureș - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 96 alin. (1)

și

alin. (2) lit. b) ,

art. 100 alin. (3) ,

art. 101 alin. (3) ,

art. 102 alin. (3)

și

art. 109 alin. (9) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 , coroborate cu prevederile

art. 5 alin. (5) ,

art. 21 alin. (3)

și

art. 34 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 , în interpretarea dată prin

Decizia nr. 5 din 12 aprilie 2021 , pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii (Dosarul nr. 623D/2022).

16.

Prin Încheierea din 29 martie 2022, pronunțată în Dosarul nr. 15.719/300/2021, Judecătoria Sectorului 2 București - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 34 alin. (1) ,

art. 21 alin. (3)

și

art. 5 alin. (5) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001

și ale

art. 100 alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 , în interpretarea dată prin

Decizia nr. 5 din 12 aprilie 2021 , pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii (Dosarul nr. 934D/2022).

17.

Prin Încheierea din 1 aprilie 2022, pronunțată în Dosarul nr. 7.235/296/2021, Judecătoria Satu Mare - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art . 96 alin. (1)

și

alin. (2) lit. b) ,

art. 100 alin. (3) ,

art. 101 alin. (3) ,

art. 102 alin. (3)

și

art. 109 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 , coroborate cu prevederile

art. 5 alin. (5) ,

art. 21 alin. (3)

și

art. 34 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 , în interpretarea dată prin

Decizia nr. 5 din 12 aprilie 2021 , pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii (Dosarul nr. 964D/2022).

18.

Prin Încheierea din 7 martie 2022, pronunțată în Dosarul nr. 3.977/211/2020, Tribunalul Cluj - Secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, de conflicte de muncă și asigurări sociale a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 96 alin. (1)

și

alin. (2) lit. b) ,

art. 100 alin. (3) ,

art. 101 alin. (3) ,

art. 102 alin. (3)

și

art. 109 alin. (9) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 , coroborate cu prevederile

art. 5 alin. (5) ,

art. 21 alin. (3)

și

art. 34 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 , în interpretarea dată prin

Decizia nr. 5 din 12 aprilie 2021 , pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii (Dosarul nr. 965D/2022).

19.

Prin Decizia civilă nr. 107 din 27 ianuarie 2022, pronunțată în Dosarul nr. 3.740/307/2019/a1, Curtea de Apel Cluj - Secția a III-a contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 96 alin. (1) și alin. (2) lit. b), art. 102 alin. (3) și

art. 109 alin. (9) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002

(Dosarul nr. 1.129D/2022).

20.

Prin Încheierea din 16 mai 2022, pronunțată în Dosarul nr. 17.431/211/2021, Judecătoria Cluj-Napoca - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 96 alin. (1)

și alin. (2) lit. b),

art. 100 alin. (3) ,

art. 101 alin. (3) ,

art. 102 alin. (3)

și

art. 109 alin. (9) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 , coroborate cu prevederile

art. 5 alin. (5) ,

art. 21 alin. (3)

și

art. 34 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 , în interpretarea dată prin

Decizia nr. 5 din 12 aprilie 2021 , pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii (Dosarul nr. 1.291D/2022).

21.

Prin Încheierea din 12 mai 2022, pronunțată în Dosarul nr. 442/187/2022, Judecătoria Beiuș a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 96 alin. (1)

și

alin. (2) lit. b) ,

art. 100 alin. (3) ,

art. 101 alin. (3) ,

art. 102 alin. (3)

și

art. 109 alin. (9) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 , coroborate cu prevederile

art. 5 alin. (5) ,

art. 21 alin. (3)

și

art. 34 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 , în interpretarea dată prin

Decizia nr. 5 din 12 aprilie 2021 , pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii (Dosarul nr. 1.338D/2022).

22.

Prin Încheierea din 8 iunie 2022, pronunțată în Dosarul nr. 8.404/288/2021, Tribunalul Vâlcea - Secția a II-a civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 96 alin. (1)

și

alin. (2) ,

art. 102 alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 , în interpretarea dată prin

Decizia nr. 5 din 12 aprilie 2021 , pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii (Dosarul nr. 1.639D/2022).

23.

Prin Încheierea din 9 iunie 2022, a cărei eroare materială cu privire la numărul actului normativ a fost îndreptată prin Încheierea din 21 iulie 2022, pronunțată în Dosarul nr. 3.903/291/2021, Judecătoria Roman a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 96 alin. (1)

și

alin. (2) lit. b) ,

art. 100 alin. (3) ,

art. 101 alin. (3) ,

art. 102 alin. (3)

și

art. 109 alin. (9) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 , coroborate cu prevederile

art. 5 alin. (5) ,

art. 21 alin. (3)

și

art. 34 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 , în interpretarea dată prin

Decizia nr. 5 din 12 aprilie 2021 , pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii (Dosarul nr. 1.731D/2022).

24.

Prin Încheierea finală de dezînvestire nr. 27 din 23 iunie 2022, a cărei eroare materială cu privire la anul actului normativ a fost îndreptată prin Încheierea din 11 iulie 2022, pronunțată în Dosarul nr. 2.661/260/2021, Tribunalul Bacău - Secția a II-a civilă și de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 96 alin. (1) ,

art. 100 alin. (3) lit. b)

și

art. 109 alin. (9) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 , coroborate cu prevederile

art. 5 alin. (5) ,

art. 21 alin. (3)

și

art. 34 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 , în interpretarea dată prin

Decizia nr. 5 din 12 aprilie 2021 , pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii (Dosarul nr. 1.755D/2022).

25.

Prin Încheierea din 11 iulie 2022, pronunțată în Dosarul nr. 1.350/292/2022, Judecătoria Roșiori de Vede a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 96 alin. (1)

și

alin. (2) lit. b) ,

art. 100 alin. (3) ,

art. 101 alin. (3) ,

art. 102 alin. (3)

și

art. 109 alin. (9) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 , coroborate cu prevederile

art. 5 alin. (5) ,

art. 21 alin. (3)

și

art. 34 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 , în interpretarea dată prin

Decizia nr. 5 din 12 aprilie 2021 , pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii (Dosarul nr. 1.895D/2022).

26.

Prin Încheierea din 20 aprilie 2022, pronunțată în Dosarul nr. 1.895/235/2021, Tribunalul Cluj - Secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, de conflicte de muncă și asigurări sociale a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 96 alin. (1)

și

alin. (2) lit. b) ,

art. 100 alin. (3) ,

art. 101 alin. (3) ,

art. 102 alin. (3)

și

art. 109 alin. (9) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 , coroborate cu prevederile

art. 5 alin. (5) ,

art. 21 alin. (3)

și

art. 34 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 , în interpretarea dată prin

Decizia nr. 5 din 12 aprilie 2021 , pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii (Dosarul nr. 2.087D/2022).

27.

Prin Încheierea din 16 septembrie 2022, pronunțată în Dosarul nr. 3.672/866/2019, Tribunalul Satu Mare - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 96 alin. (1)

și

alin. (2) lit. b) ,

art. 100 alin. (3) ,

art. 101 alin. (3) ,

art. 102 alin. (3)

și

art. 109 alin. (9) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 , coroborate cu prevederile

art. 5 alin. (5) ,

art. 21 alin. (3)

și

art. 34 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 , în interpretarea dată prin

Decizia nr. 5 din 12 aprilie 2021 , pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii (Dosarul nr. 2.198D/2022).

28.

Prin Încheierea din 3 octombrie 2022, pronunțată în Dosarul nr. 1.785/270/2022, Judecătoria Onești a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 96 alin. (1)

și

alin. (2) lit. b) ,

art. 101 alin. (3)

și

art. 109 alin. (9) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 , coroborate cu prevederile

art. 5 alin. (5) ,

art. 21 alin. (3)

și

art. 34 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 , în interpretarea dată prin

Decizia nr. 5 din 12 aprilie 2021 , pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii (Dosarul nr. 2.199D/2022).

29.

Prin Sentința civilă nr. 7.837 din 13 septembrie 2022, pronunțată în Dosarul nr. 6.081/182/2021, Judecătoria Baia Mare - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 96 alin. (1)

și

alin. (2) lit. b) ,

art. 100 alin. (3) ,

art. 101 alin. (3) ,

art. 102 alin. (3)

și

art. 109 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 , coroborate cu prevederile

art. 5 alin. (5) ,

art. 21 alin. (3)

și

art. 34 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 , în interpretarea dată prin

Decizia nr. 5 din 12 aprilie 2021 , pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii (Dosarul nr. 2.209D/2022).

30.

Prin Încheierea din 27 septembrie 2022, pronunțată în Dosarul nr. 51.456/299/2021, Judecătoria Sectorului 1 București - Secția a II-a civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 5 alin. (6) ,

art. 21 alin. (3)

și

și ale

art. 96 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 , în interpretarea dată prin

Decizia nr. 5 din 12 aprilie 2021 , pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii (Dosarul nr. 2.236D/2022).

31.

Prin Încheierea din 29 septembrie 2022, pronunțată în Dosarul nr. 30.718/299/2021, Tribunalul București - Secția a II-a contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 96 alin. (1)

și

alin. (2) lit. b) ,

art. 100 alin. (3) ,

art. 101 alin. (3) ,

art. 102 alin. (3)

și

art. 109 alin. (9) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 , coroborate cu prevederile

art. 5 alin. (5) ,

art. 21 alin. (3)

și

art. 34 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 , în interpretarea dată prin

Decizia nr. 5 din 12 aprilie 2021 , pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii (Dosarul nr. 2.246D/2022).

32.

Prin Încheierea din 6 octombrie 2022, pronunțată în Dosarul nr. 3.914/296/2022, Judecătoria Satu Mare - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 96 alin. (1 ) și

alin. (2) lit. b) ,

art. 100 alin. (3) ,

art. 101 alin. (3) ,

art. 102 alin. (3)

și

art. 109 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 , coroborate cu prevederile

art. 5 alin. (5) ,

art. 21 alin. (3)

și

art. 34 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 , în interpretarea dată prin

Decizia nr. 5 din 12 aprilie 2021 , pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii (Dosarul nr. 2.303D/2022).

33.

Prin Încheierea din 13 octombrie 2022, pronunțată în Dosarul nr. 817/224/2021, Judecătoria Dragomirești a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 96 alin. (1)

și

alin. (2) lit. b) ,

art. 100 alin. (3) ,

art. 101 alin. (3) ,

art. 102 alin. (3)

și

art. 109 alin. (9) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 , coroborate cu prevederile

art. 5 alin. (5) ,

art. 21 alin. (3)

și

art. 34 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 , în interpretarea dată prin

Decizia nr. 5 din 12 aprilie 2021 , pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii (Dosarul nr. 2.402D/2022).

34.

Prin Încheierea din 13 octombrie 2022, pronunțată în Dosarul nr. 135/224/2022, Judecătoria Dragomirești a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 96 alin. (1)

și

alin. (2) lit. b) ,

art. 100 alin. (3) ,

art. 101 alin. (3) ,

art. 102 alin. (3)

și

art. 109 alin. (9) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 , coroborate cu prevederile

art. 5 alin. (5) ,

art. 21 alin. (3)

și

art. 34 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 , în interpretarea dată prin

Decizia nr. 5 din 12 aprilie 2021 , pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii (Dosarul nr. 2.403D/2022).

35.

Prin Încheierea din 20 octombrie 2022, pronunțată în Dosarul nr. 3.581/279/2022, Judecătoria Piatra-Neamț - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art . 96 alin. (1)

și

alin. (2) lit. b) ,

art. 102 alin. (3) lit. e)

și

art. 109 alin. (9) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 , coroborate cu prevederile

art. 5 alin. (5) ,

art. 21 alin. (3)

și

art. 34 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 , în interpretarea dată prin

Decizia nr. 5 din 12 aprilie 2021 , pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii (Dosarul nr. 2.404D/2022).

36.

Prin Încheierea din 13 octombrie 2022, pronunțată în Dosarul nr. 232/187/2022, Judecătoria Beiuș a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 96 alin. (1)

și

alin. (2) lit. b) ,

art. 100 alin. (3) ,

art. 101 alin. (3) ,

art. 102 alin. (3)

și

art. 109 alin. (9) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 , coroborate cu prevederile

art. 5 alin. (5) ,

art. 21 alin. (3)

și

art. 34 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001

(Dosarul nr. 2.479D/2022).

37.

Prin Încheierea din 28 septembrie 2022, pronunțată în Dosarul nr. 1.150/176/2021, Tribunalul Alba - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ, fiscal și de insolvență a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 96 alin. (1)

și

alin. (2) lit. b) ,

art. 100 alin. (3) ,

art. 101 alin. (3) ,

art. 102 alin. (3)

și

art. 109 alin. (9) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 , coroborate cu prevederile

art. 5 alin. (5) ,

art. 21 alin. (3)

și

art. 34 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 , în interpretarea dată prin

Decizia nr. 5 din 12 aprilie 2021 , pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii (Dosarul nr. 2.481D/2022).

38.

Prin Sentința civilă nr. 559 din 19 octombrie 2022, pronunțată în Dosarul nr. 356/240/2022/a1, Judecătoria Hațeg a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 5 alin. (6) ,

art. 21 alin. (3)

și

și

art. 96 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002

(Dosarul nr. 2.482D/2022).

39.

Prin Încheierea din 30 august 2022, pronunțată în Dosarul nr. 9.207/279/2020, Tribunalul Neamț - Secția I civilă și de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 96 alin. (1)

și

alin. (2) lit. b) ,

art. 100 alin. (3) ,

art. 101 alin. (3) ,

art. 102 alin. (3)

și

art. 109 alin. (9) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 , coroborate cu prevederile

art. 5 alin. (5) ,

art. 21 alin. (3)

și

art. 34 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001

(Dosarul nr. 2.552D/2022).

40.

Prin Încheierea din 8 noiembrie 2022, pronunțată în Dosarul nr. 2.218/207/2022, Judecătoria Caracal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 96 alin. (1)

și

alin. (2) lit. b) ,

art. 101 alin. (3)

și

art. 109 alin. (9) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 , coroborate cu prevederile

art. 5 alin. (5) ,

art. 21 alin. (3)

și

art. 34 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 , în interpretarea dată prin

Decizia nr. 5 din 12 aprilie 2021 , pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii (Dosarul nr. 2.575D/2022).

41.

Prin Încheierea din 4 noiembrie 2022, pronunțată în Dosarul nr. 4.399/296/2022, Tribunalul Satu Mare - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 96 alin. (1)

și

alin. (2) lit. b) ,

art. 102 alin. (3) lit. e)

și

art. 109 alin. (9) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 , coroborate cu prevederile art. 5 alin. (5), art. 21 alin. (3) și

art. 34 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 , în interpretarea dată prin

Decizia nr. 5 din 12 aprilie 2021 , pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii (Dosarul nr. 2.643D/2022).

42.

Prin Decizia nr. 841 din 25 octombrie 2022, pronunțată în Dosarul nr. 2.397/324/2020, Tribunalul Galați - Secția contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 102 alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 , coroborate cu prevederile

art. 5 alin. (5) ,

art. 21 alin. (3)

și

art. 34 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 , în interpretarea dată prin

Decizia nr. 5 din 12 aprilie 2021 , pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii (Dosarul nr. 2.653D/2022).

43.

Prin Încheierea din 29 iunie 2022, pronunțată în Dosarul nr. 356/319/2021, Judecătoria Târgu Lăpuș a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 96 alin. (1)

și

alin. (2) lit. b) ,

art. 100 alin. (3) ,

art. 101 alin. (3) ,

art. 102 alin. (3)

și

art. 109 alin. (9) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 , coroborate cu prevederile

art. 5 alin. (5) ,

art. 21 alin. (3)

și

art. 34 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 , în interpretarea dată prin

Decizia nr. 5 din 12 aprilie 2021 , pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii (Dosarul nr. 2.766D/2022).

44.

Prin Încheierea din 14 noiembrie 2022, pronunțată în Dosarul nr. 1.802/187/2022, Judecătoria Beiuș a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 96 alin. (1)

și

alin. (2) lit. b) ,

art. 100 alin. (3) ,

art. 101 alin. (3) ,

art. 102 alin. (3)

și

art. 109 alin. (9) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 , precum și ale

art. 5 alin. (5) ,

art. 21 alin. (3)

și

art. 34 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 , în interpretarea dată prin

Decizia nr. 5 din 12 aprilie 2021 , pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii (Dosarul nr. 2.779D/2022).

45.

Prin Încheierea din 19 octombrie 2022, pronunțată în Dosarul nr. 13.387/271/2021, Judecătoria Oradea - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 96 alin. (1)

și

alin. (2) lit. b) ,

art. 100 alin. (3) ,

art. 101 alin. (3) ,

art. 102 alin. (3)

și

art. 109 alin. (9) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002

și ale

art. 5 alin. (5) ,

art. 21 alin. (3)

și

art. 34 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 , în interpretarea dată prin

Decizia nr. 5 din 12 aprilie 2021 , pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii (Dosarul nr. 2.780D/2022).

46.

Prin Încheierea din 7 decembrie 2022, pronunțată în Dosarul nr. 1.511/318/2022, Tribunalul Gorj - Secția contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 96 alin. (1)

și

alin. (2) lit. b) ,

art. 100 alin. (3) ,

art. 101 alin. (3) ,

art. 102 alin. (3)

și

art. 109 alin. (9) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002

și ale

art. 5 alin. (5) ,

art. 21 alin. (3)

și

art. 34 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 , în interpretarea dată prin

Decizia nr. 5 din 12 aprilie 2021 , pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii (Dosarul nr. 2.826D/2022).

47.

Prin Decizia nr. 1.437/A/2022 din 19 decembrie 2022, pronunțată în Dosarul nr. 1.581/333/2022, Tribunalul Vaslui - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 102 alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002

și ale

art. 5 alin. (5) ,

art. 21 alin. (3)

și

art. 34 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 , în interpretarea dată prin

Decizia nr. 5 din 12 aprilie 2021 , pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii (Dosarul nr. 14D/2023).

48.

Prin Încheierea din 12 decembrie 2022, pronunțată în Dosarul nr. 842/187/2022, Judecătoria Beiuș a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 96 alin. (1) și alin. (2) lit. b), art. 100 alin. (3), art. 101 alin. (3), art. 102 alin. (3) și

art. 109 alin. (9) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002

și ale

art. 5 alin. (5) ,

art. 21 alin. (3)

și

art. 34 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 , în interpretarea dată prin

Decizia nr. 5 din 12 aprilie 2021 , pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii (Dosarul nr. 17D/2023).

49.

Prin Încheierea nr. 96 din 9 decembrie 2022, pronunțată în Dosarul nr. 5.873/327/2021, Tribunalul Tulcea - Secția civilă de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 96 alin. (1) și alin. (2) lit. b),

art. 100 alin. (3) ,

art. 101 alin. (3) ,

art. 102 alin. (3)

și

art. 109 alin. (9) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002

și ale

art. 5 alin. (5) ,

art. 21 alin. (3)

și

art. 34 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 , în interpretarea dată prin

Decizia nr. 5 din 12 aprilie 2021 , pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii (Dosarul nr. 45D/2023).

50.

Prin Încheierea din 11 octombrie 2022, pronunțată în Dosarul nr. 4.764/279/2021, Tribunalul Neamț - Secția I civilă și de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 96 alin. (1)

și

alin. (2) lit. b) ,

art. 100 alin. (3) ,

art. 101 alin. (3) ,

art. 102 alin. (3)

și

art. 109 alin. (9) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002

și ale

art. 5 alin. (5) ,

art. 21 alin. (3)

și

art. 34 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001

(Dosarul nr. 60D/2023).

51.

Prin Încheierea din 28 decembrie 2022, pronunțată în Dosarul nr. 397/291/2022, Judecătoria Roman a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 96 alin. (1)

și

alin. (2) lit. b) ,

art. 100 alin. (3) ,

art. 101 alin. (3) ,

art. 102 alin. (3)

și

art. 109 alin. (9) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002

și ale

art. 5 alin. (5) ,

art. 21 alin. (3)

și

art. 34 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 , în interpretarea dată prin

Decizia nr. 5 din 12 aprilie 2021 , pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii (Dosarul nr. 62D/2023).

52.

Prin Încheierea din 13 ianuarie 2023, pronunțată în Dosarul nr. 378/296/2022, Tribunalul Satu Mare - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 96 alin. (1)

și

alin. (2) lit. b) ,

art. 100 alin. (3) ,

art. 101 alin. (3) ,

art. 102 alin. (3)

și

art. 109 alin. (9) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002

și ale

art. 5 alin. (5) ,

art. 21 alin. (3)

și

art. 34 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 , în interpretarea dată prin

Decizia nr. 5 din 12 aprilie 2021 , pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii (Dosarul nr. 172D/2023).

53.

Prin Încheierea din 21 decembrie 2022, pronunțată în Dosarul nr. 549/866/2022, Tribunalul Iași - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 96 alin. (1)

și

alin. (2) lit. b) ,

art. 100 alin. (3) ,

art. 101 alin. (3) ,

art. 102 alin. (3)

și

art. 109 alin. (9) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002

și ale

art. 5 alin. (5) ,

art. 21 alin. (3)

și

art. 34 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 , în interpretarea dată prin

Decizia nr. 5 din 12 aprilie 2021 , pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii (Dosarul nr. 173D/2023).

54.

Prin Încheierea din 16 noiembrie 2022, pronunțată în Dosarul nr. 5.545/270/2021, Judecătoria Onești a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 96 alin. (1)

și

alin. (2) lit. b) ,

art. 100 alin. (3) ,

art. 101 alin. (3) ,

art. 102 alin. (3)

și

art. 109 alin. (9) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002

și ale

art. 5 alin. (5) ,

art. 21 alin. (3)

și

art. 34 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 , în interpretarea dată prin

Decizia nr. 5 din 12 aprilie 2021 , pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii (Dosarul nr. 176D/2023).

55.

Prin Sentința civilă nr. 605 din 27 ianuarie 2023, pronunțată în Dosarul nr. 26.238/300/2022, Judecătoria Sectorului 2 București - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 96 alin. (1)

și

alin. (2) lit. b) ,

art. 100 alin. (3) ,

art. 101 alin. (3) ,

art. 102 alin. (3)

și

art. 109 alin. (9) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002

și ale

art. 5 alin. (5) ,

art. 21 alin. (3)

și

art. 34 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 , în interpretarea dată prin

Decizia nr. 5 din 12 aprilie 2021 , pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii (Dosarul nr. 201D/2023).

56.

Prin Decizia civilă nr. 1.048 din 25 noiembrie 2022, pronunțată în Dosarul nr. 1.319/253/2021, Tribunalul Tulcea - Secția civilă, de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 96 alin. (1)

și

alin. (2) lit. b) ,

art. 100 alin. (3) ,

art. 101 alin. (3) ,

art. 102 alin. (3)

și

art. 109 alin. (9) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002

și ale

art. 5 alin. (5) ,

art. 21 alin. (3)

și

art. 34 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001

privind regimul juridic al contravențiilor (Dosarul nr. 279D/2023).

57.

Prin Încheierea din 21 octombrie 2022, pronunțată în Dosarul nr. 30.646/245/2021, Judecătoria Iași - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 96 alin. (1)

și

alin. (2) lit. b) ,

art. 100 alin. (3) ,

art. 101 alin. (3) , art.

102 alin. (3)

și

art. 109 alin. (9) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002

și ale

art. 5 alin. (5) ,

art. 21 alin. (3)

și

art. 34 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 , în interpretarea dată prin

Decizia nr. 5 din 12 aprilie 2021 , pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii (Dosarul nr. 293D/2023).

58.

Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de Manuela Gornoviceanu, Cristian Nicola, Denis Buruian, Tribunalul București - Secția a II-a contencios administrativ și fiscal din oficiu, Florin Bogdan Perianu Popian, Vasile Mihoc, Alexandru Corpodean, Cezar Ferescu, Cristian Petre Diaconu, Alexandru-Cristian Pădure, Alexandru-Gabriel Botoș, Cristian Kilin, Traian Bancoș, Sorin Pasat, Dorel Felician Petrușe, Petruț Eduard Pănescu, Cătălin Marian Livadariu, Sorin Iulian Neica, Mihai Alexandru Vătășelu, Călin Budișan, Lucian Huianu Airinei, Vasile Drăgan, Dorin Nicolae Buda, Robert Mihăiță Roșu, Leonard Georgescu, Andrei-Ioan Săveanu, Ioan Baltă, Sorin Botoș, Marius Clapă, Daniel Ionuț Bodea, Constantin Cojan, Mircea Mihoc, Ioan-Tiberius Leonte, Daniel Bălan, Sorin Vasile Mădăian, Petru Neamțu, Petru Raul Pop, Ioan Daniel Samuilă, Loredana Gheorghina Pașca, Nouphal Abdul Vahab, Ovidiu Cozma, Marius Ionuț Boc, Mihai Uram, Iulian Pricopie, Marian Nistor, Jozsa Krisztian Istvan, Neculai Marius Ionică, Sami Nicu Hamidreza, Cristian-Ion Niculae, Alexandru Toma Șorcaru și Marcel Bucătaru în cauze având ca obiect soluționarea cererilor introduse împotriva proceselor-verbale prin care autorii au fost sancționați contravențional cu amendă și cu suspendarea exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30/60/90 de zile, în temeiul textelor de lege criticate.

59.

În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorii acesteia susțin, în esență, că, prin

Decizia nr. 5 din 12 aprilie 2021 , Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit că instanța de judecată nu are posibilitatea de a examina proporționalitatea sancțiunii complementare a suspendării temporare a exercitării dreptului de a conduce, astfel că instanța de judecată nu mai poate aprecia, în funcție de situația de fapt concretă, asupra necesității și oportunității aplicării pedepsei complementare a suspendării dreptului de a conduce, încălcându-se astfel dreptul contravenientului la un proces echitabil în care o instanță obiectivă și imparțială să analizeze și să se pronunțe asupra tuturor „acuzațiilor“ care i se aduc.

60.

Se arată că pentru identificarea noțiunii autonome de „acuzație în materie penală“ prevăzută de

art. 6 din Convenția

pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit evaluarea în baza a trei criterii enunțate în Hotărârea din 8 iunie 1976, pronunțată în Cauza Engel și alții împotriva Țărilor de Jos și în Hotărârea din 6 octombrie 2020, pronunțată în Cauza Giurgi împotriva României, respectiv: calificarea faptei potrivit dreptului național, natura faptei incriminate și natura și gradul de gravitate a sancțiunii ce urmează a fi aplicată. Este unanim admis în doctrina și jurisprudența națională, spre exemplu în

Decizia nr. 1.096 din 8 septembrie 2009 , faptul că, în ceea ce privește contravențiile, garanțiile ce trebuie respectate se raportează la prevederile

art. 6 din Convenție , aplicabile în materie penală.

61.

În doctrină și în jurisprudență s-a reținut existența a trei principii aplicabile în momentul sancționării unui subiect de drept pentru nerespectarea normelor de drept contravențional, și anume principiul legalității sancțiunilor contravenționale, principiul non bis in idem și principiul proporționalității.

Art. 5 alin. (5)

și

(6) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001

prevede că toate sancțiunile principale și complementare aplicate unui contravenient trebuie să fie dozate în funcție de gravitatea faptei, fără deosebire între sancțiunile principale sau complementare. Aplicarea sancțiunii complementare ope legis, indiferent de pericolul social concret și de comportamentul contravenientului, fără o marjă de apreciere din partea agentului constatator sau a instanței de judecată, încalcă cerința proporționalității restrângerii exercițiului unor drepturi. Aplicarea sancțiunii avertismentului rămâne lipsită de eficiență și substanță în cazul anterior menționat. Sancțiunea complementară ar trebui să aibă rolul de a întregi sancțiunea principală iar nu de a se transforma într-o sancțiune mai gravă decât cea principală. Potrivit principiului de drept qui potest plus, potest minus ar trebui ca instanța care poate înlocui sancțiunea principală a amenzii cu avertismentul să poată decide și asupra sancțiunii complementare care are rol secundar și accesoriu sancțiunii principale.

62.

Având în vedere că sancțiunea complementară a suspendării dreptului de a conduce are un caracter preventiv, dar și unul punitiv similar unei sancțiuni penale, aplicarea unei astfel de sancțiuni nu se poate dispune automat, fără a putea fi supusă controlului instanței de judecată. Prin Hotărârea din 23 octombrie 1984 pronunțată în Cauza Ozturk împotriva Germaniei și Hotărârea din 25 august 1987 pronunțată în Cauza Lutz împotriva Germaniei s-a reținut, în esență, necesitatea accesului la un tribunal independent și imparțial. Prin urmare, pentru a se asigura contravenientului toate garanțiile unui proces echitabil instituite de Convenție este imperios necesar să se recunoască instanței de judecată dreptul de a aprecia asupra oportunității/proporționalității aplicării oricărei sancțiuni contravenționale, atât principală, cât și complementară.

63.

Or, decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție prin care este înlăturată posibilitatea instanțelor de a analiza contestațiile contravenienților sub aspectul întinderii și proporționalității sancțiunilor aplicate reprezintă o încălcare directă a jurisprudenței menționate și a garanțiilor

art. 6 din Convenția

pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale prin prisma

art. 20 din Constituție .

64.

Prin interpretarea dată de Înalta Curtea de Casație și Justiție prin

se aduce atingere prevederilor

art. 126 din Constituție

referitor la competența instanțelor judecătorești deoarece se îngrădește posibilitatea acestora de a analiza proporționalitatea sancțiunii complementare aplicate cu toate că această competență este dată prin lege instanțelor de judecată.

65.

Referitor la

art. 53 din Constituție

se observă că restrângerea exercițiului unor drepturi sau libertăți poate avea loc numai în anumite cazuri și condiții restrictive, prevăzute în sens limitativ doar la alin. (1) și care implică și existența unei proporționalități potrivit alin. (2) în sensul restrângerii exercițiului drepturilor doar în măsura necesității într-o societate democratică, astfel că efectele și restrângerile aduse prin decizia antereferită nu se circumscriu exigențelor impuse de textul constituțional amintit. În acest sens, făcând o paralelă cu sfera dreptului penal, autorii arată că prin

Hotărârea din 17 decembrie 2004

pronunțată în Cauza Cumpănă și Mazăre împotriva României s-a statuat că aplicarea automată a pedepsei complementare a interzicerii timp de un an a exercitării profesiei de către un jurnalist a adus o încălcare a prevederilor

art. 10 din Convenție

deoarece aplicarea automată a pedepsei complementare nu corespundea unei nevoi sociale imperioase, fiind disproporționată față de nevoia restrângerii dreptului de exercitare a profesiei timp de un an.

66.

Se critică, de asemenea, paragraful 45 din

pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii, potrivit căruia suspendarea exercitării dreptului de a conduce se aplică în mod obligatoriu cu titlu de sancțiune complementară oricărei persoane căreia i s-a aplicat o sancțiune contravențională principală - amendă sau avertisment. Autorul care formulează această critică arată că, în opinia sa,

art. 100 alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002

nu reglementează aplicarea sancțiunii principale a avertismentului, ci exclusiv a sancțiunii principale a amenzii alături de sancțiunea complementară a suspendării exercitării dreptului de a conduce.

67.

Or, prin decizia antereferită, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii face referire la „sancțiunea contravențională principală“ fără a circumstanția la amendă, astfel că aceasta completează legea prin adăugarea sancțiunii principale a avertismentului - neprevăzută de

art. 100 alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002

- alături de sancțiunea complementară a suspendării exercitării dreptului de a conduce.

68.

Această completare a legii prin

pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii are ca efect încălcarea principiului echilibrului și separației puterilor în stat și a supremației legii, respectiv a

art. 1 alin. (4)

și

(5) din Constituție .

69.

Autorii fac referire la opinia exprimată de Școala Doctorală a Facultății de Drept din cadrul Universității de Vest din Timișoara, reținută în

pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii, în sensul că instanța învestită cu soluționarea plângerii contravenționale formulate împotriva unui proces-verbal de contravenție, prin care s-a aplicat sancțiunea complementară a suspendării temporare a dreptului de a conduce are posibilitatea să examineze proporționalitatea acestei sancțiuni complementare și că ori de câte ori se aplică sancțiunea amenzii contravenționale, în mod obligatoriu, se aplică și sancțiunea complementară a suspendării dreptului de a conduce. Per a contrario, dacă sancțiunea amenzii este înlocuită cu sancțiunea avertismentului, instanța va înlătura sancțiunea complementară a suspendării temporare a dreptului de a conduce.

70.

Cu toate acestea, arată autorii, Înalta Curte de Casație și Justiție s-a limitat la a face trimitere la propria jurisprudență (și anume la

Decizia nr. 8 din 19 martie 2018 , pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii), și, pornind de la acest raționament eronat (prin asimilarea unui element comparativ diferit), a pronunțat

prin care încalcă prevederile constituționale invocate. De asemenea, Înalta Curte de Casație și Justiție face trimiteri la

Decizia Curții Constituționale nr. 732 din 20 noiembrie 2018 , însă, deși menționează posibilitatea instanței de a analiza inclusiv temeinicia fiecărei sancțiuni în parte, raționamentul final vizează doar legalitatea și temeinicia procesului-verbal, iar nu și a sancțiunii aplicate prin acesta.

71.

Or,

Decizia nr. 5 din 12 aprilie 2021 , pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii este neconstituțională, deoarece ignoră jurisprudența Curții Constituționale, încalcă accesul liber la justiție, creează discriminări, duce în derizoriu dreptul la un proces echitabil, ignoră supremația legii și preeminența dreptului internațional. În acest sens, citând din decizia menționată, autorii excepției de neconstituționalitate susțin că Înalta Curte de Casație și Justiție a utilizat raționamentul neconstituțional prin asimilarea între ele a două noțiuni diametral opuse: proporționalitatea aplicării sancțiunii complementare, în limitele prevăzute de lege și proporționalitatea duratei sancțiunii. Într-adevăr, se poate argumenta că perioadele de timp sunt stabilite de legiuitor, iar agentul constatator sau instanța de judecată nu poate interveni în scopul diminuării duratei, însă a considera că instanța de judecată nu va putea înlătura o sancțiune restrictivă de drepturi pe calea controlului exercitat duce la încălcarea supremației legii, negarea accesului la justiție, încălcarea dreptului la un proces echitabil, crearea de situații discriminatorii între contravenienți (asimilabili suspecților/ inculpaților) și inculpații din proceduri penale în care se dispun măsuri preventive, precum și încălcarea principiului potrivit căruia justiția se realizează doar prin intermediul instanțelor judecătorești și doar în numele legii.

72.

Se arată, de asemenea, că prin

Decizia Curții Constituționale nr. 197 din 9 aprilie 2019

s-a admis o excepție de neconstituționalitate în legătură cu aplicarea obligatorie a sancțiunilor complementare prevăzute de Codul silvic, indiferent de sancțiunea contravențională principală (avertisment sau amendă) și s-a reținut, în esență, că sancțiunea contravențională trebuie să treacă prin filtrul proporționalității și oportunității neputând fi admise sancțiunile de drept. De asemenea, se mai arată că interpretarea dată prin

Decizia nr. 5 din 12 aprilie 2021 , pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii textelor de lege criticate este contrară și celor reținute în

Decizia Curții Constituționale nr. 732 din 20 noiembrie 2018 .

73.

Judecătoria Caracal (dosarele nr. 2.515D/2021 și nr. 2.575D/2022), Judecătoria Reghin (Dosarul nr. 3.703D/2021), Tribunalul Cluj - Secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, de conflicte de muncă și asigurări sociale (dosarele nr. 3.806D/2021 și nr. 965D/2022), Judecătoria Sectorului 1 București - Secția a II-a civilă (Dosarul nr. 3.828D/2021), Judecătoria Satu Mare - Secția civilă (Dosarul nr. 964D/2022), Curtea de Apel Cluj - Secția a III-a contencios administrativ și fiscal (Dosarul nr. 1.129D/2022), Tribunalul Vâlcea - Secția a II-a civilă (Dosarul nr. 1.639D/2022), Judecătoria Roșiori de Vede (Dosarul nr. 1.895D/2022), Judecătoria Baia Mare - Secția civilă (Dosarul nr. 2.209D/2022), Judecătoria Satu Mare - Secția civilă (Dosarul nr. 2.303D/2022), Tribunalul Satu Mare - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal (dosarele nr. 2.643D/2022 și nr. 172D/2023), Tribunalul Galați - Secția contencios administrativ și fiscal (Dosarul nr. 2.653D/2022), Tribunalul Vaslui - Secția civilă (Dosarul nr. 14D/2023), Tribunalul Iași - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal (Dosarul nr. 173D/2023) și Judecătoria Onești (Dosarul nr. 176D/2023) apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece instanțele au posibilitatea să individualizeze sancțiunile principale, iar sancțiunea complementară privind suspendarea exercitării dreptului de a conduce este deja dozată de legiuitor în funcție de gravitatea faptei săvârșite de contravenient. Acesta are dreptul de a contesta procesul-verbal în fața unei instanțe astfel că nu este încălcat dreptul său la un proces echitabil.

74.

Judecătoria Sectorului 3 București - Secția civilă (Dosarul nr. 3.018D/2021), Tribunalul București - Secția a II-a contencios administrativ și fiscal (Dosarul nr. 3.348D/2021), Judecătoria Sectorului 2 București - Secția civilă (dosarele nr. 934D/2022 și nr. 201D/2023), Tribunalul Cluj - Secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, de conflicte de muncă și asigurări sociale (dosarele nr. 965D/2022 și nr. 2.087D/2022), Judecătoria Cluj-Napoca - Secția civilă (Dosarul nr. 1.291D/2022), Judecătoria Roman (dosarele nr. 1.731D/2022 și nr. 62D/2023), Tribunalul Bacău - Secția a II-a civilă și de contencios administrativ și fiscal (Dosarul nr. 1.755D/2022), Judecătoria Onești (Dosarul nr. 2.199D/2022), Judecătoria Sectorului 1 București - Secția a II-a civilă (Dosarul nr. 2.236D/2022), Tribunalul București - Secția a II-a contencios administrativ și fiscal (Dosarul nr. 2.246D/2022), Judecătoria Dragomirești (dosarele nr. 2.402D/2022 și nr. 2.403D/2022), Judecătoria Piatra-Neamț - Secția civilă (Dosarul nr. 2.404D/2022), Tribunalul Alba - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ, fiscal și insolvență (Dosarul nr. 2.481D/2022), Tribunalul Neamț - Secția I civilă și de contencios administrativ (dosarele nr. 2.552D/2022 și nr. 60D/2023), Tribunalul Tulcea - Secția civilă de contencios administrativ și fiscal (Dosarul nr. 45D/2023), Judecătoria Iași - Secția civilă (Dosarul nr. 293D/2023) apreciază că excepția de neconstituționalitate este întemeiată deoarece sancțiunea complementară a suspendării exercitării dreptului de a conduce ar trebui individualizată în temeiul art. 5 alin. (5) și

art. 34 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 . Or, prin

pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii s-a înlăturat dreptul instanței de judecată de a se pronunța asupra proporționalității unei sancțiuni contravenționale complementare, fără ca această limitare să reiasă din interpretarea dispozițiilor legale.

75.

Tribunalul Maramureș - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal (Dosarul nr. 623D/2022), Judecătoria Beiuș (dosarele nr. 1.338D/2022, nr. 2.479D/2022, nr. 2.779D/2022 și nr. 17D/2023), Tribunalul Satu Mare - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal (Dosarul nr. 2.198D/2022), Judecătoria Hațeg (Dosarul nr. 2.482D/2022), Judecătoria Târgu Lăpuș (Dosarul nr. 2.766D/2022), Judecătoria Oradea - Secția civilă (Dosarul nr. 2.780D/2022), Tribunalul Gorj - Secția contencios administrativ și fiscal (Dosarul nr. 2.826D/2022) și Tribunalul Tulcea - Secția civilă, de contencios administrativ și fiscal (Dosarul nr. 279D/2023) nu și-au exprimat opinia asupra excepției de neconstituționalitate, contrar dispozițiilor

art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992 .

76.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , actele de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

77.

Guvernul a transmis punctul său de vedere în Dosarul nr. 934D/2022 în care apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, arătând că interpretarea oferită prin

Decizia nr. 5 din 12 aprilie 2021 , pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii nu contravine dispozițiilor constituționale privind dreptul la un proces echitabil, deoarece petentul are posibilitatea de a se adresa instanței de judecată pentru ca aceasta să analizeze legalitatea și temeinicia procesului-verbal contestat. De asemenea, în jurisprudența sa, Curtea Constituțională a reținut că dreptul de a conduce autovehicule nu face parte din categoria drepturilor constituționale, astfel că reglementările criticate nu restrâng exercițiul unor drepturi constituționale ci prevăd sancționarea unor fapte de încălcare a legii care pun în pericol siguranța circulației rutiere. Sunt invocate considerentele de principiu ale

Deciziei Curții Constituționale nr. 732 din 20 noiembrie 2018 .

78.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Avocatul Poporului nu au transmis punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

CURTEA,

examinând actele de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, susținerile apărătorului prezent, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile

Constituției , precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

79.

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor

art. 146 lit. d) din Constituție , precum și ale

art. 1 alin. (2) , ale

art. 2 ,

3 ,

și

29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

80.

Obiectul excepției de neconstituționalitate, astfel cum este menționat în încheierile de sesizare, vizează una sau mai multe dintre dispozițiile cuprinse în dispozițiile

art. 96 alin. (1)

și

alin. (2) lit. b) ,

art. 100 alin. (3) ,

art. 101 alin. (3) ,

art. 102 alin. (3)

și

art. 109 alin. (9) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002

privind circulația pe drumurile publice, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 670 din 3 august 2006, cu modificările și completările ulterioare, coroborate cu

art. 5 alin. (5) ,

art. 21 alin. (3)

și

art. 34 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001

privind regimul juridic al contravențiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 410 din 25 iulie 2001, aprobată cu modificări și completări prin

Legea nr. 180/2002 , cu modificările și completările ulterioare, în interpretarea dată prin

Decizia nr. 5 din 12 aprilie 2021 , pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii.

81.

În mai multe dosare (spre exemplu dosarele nr. 2.515D/2021, nr. 3.828D/2021, nr. 2.236D/2022 și nr. 2.482D/2022) autorii excepției au invocat, printre alte articole, excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 5 alin. (6) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 , deși

art. 5 alin. (6) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001

nu a făcut obiectul interpretării prin decizia menționată. Întrucât critica de neconstituționalitate vizează interpretarea dată prin decizia antereferită (sub aspectul nerespectării principiului proporționalității), Curtea va reține ca obiect al excepției dispozițiile

art. 5 alin. (5) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 , în interpretarea dată prin

Decizia nr. 5 din 12 aprilie 2021 , pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii.

82.

De asemenea, în dosarele în care instanțele de judecată au sesizat dintr-o eroare materială cu dispozițiile

art. 109 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002

în loc de art. 109 alin. (9) din acest act normativ, precum și în dosarele în care instanțele au sesizat cu textele de lege supuse controlului fără a mai preciza că acestea sunt criticate în interpretarea dată prin

Decizia nr. 5 din 12 aprilie 2021 , pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii, Curtea va reține că obiectul excepției îl constituie dispozițiile

art. 96 alin. (1)

și

alin. (2) lit. b) ,

art. 100 alin. (3) ,

art. 101 alin. (3) ,

art. 102 alin. (3)

și

art. 109 alin. (9) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 , coroborate cu prevederile

art. 5 alin. (5) ,

art. 21 alin. (3)

și

art. 34 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 , în interpretarea dată prin

Decizia nr. 5 din 12 aprilie 2021 , pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii. Aceasta deoarece dezlegarea dată problemelor de drept judecate prin deciziile pronunțate în recursurile în interesul legii este obligatorie potrivit

art. 517 alin. (4) din Codul de procedură civilă , iar criticile de neconstituționalitate vizează tocmai interpretarea dată prin decizia antereferită.

83.

Dispozițiile criticate din

Ordonanța Guvernului nr. 1/2022

au fost modificate și completate prin

pentru modificarea și completarea

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 195/2002

privind circulația pe drumurile publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 89 din 28 ianuarie 2022, fără a se modifica soluția legislativă criticată de autorul excepției de neconstituționalitate.

84.

Textele criticate din

Ordonanței Guvernului nr. 2/2001

au următorul cuprins:

–

Art. 96 alin. (1)

și

alin. (2) lit. b ):

(1)

Sancțiunile contravenționale complementare au ca scop înlăturarea unei stări de pericol și preîntâmpinarea săvârșirii altor fapte interzise de lege și se aplică prin același proces-verbal prin care se aplică și sancțiunea principală a amenzii sau avertismentului.

(2)

Sancțiunile contravenționale complementare sunt următoarele: [...] b) suspendarea exercitării dreptului de a conduce, pe timp limitat;“;

–

Art. 100 alin. (3 ): „Constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a II-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile săvârșirea de către conducătorul de autovehicul, tractor agricol sau forestier ori tramvai a următoarelor fapte: (...)

–

Art. 101 alin. (3 ): „Constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a III-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 60 de zile săvârșirea de către conducătorul de autovehicul, tractor agricol sau forestier ori tramvai a următoarelor fapte: (...)

–

Art. 102 alin. (3 ): „Constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a IV-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 de zile săvârșirea de către conducătorul de autovehicul, tractor agricol sau forestier ori tramvai a următoarelor fapte: (...)

–

Art. 109 alin. (9 ): „Prevederile prezentei ordonanțe de urgență referitoare la contravenții se completează cu cele ale

privind regimul juridic al contravențiilor, aprobată cu modificări și completări prin

Legea nr. 180/2002 , cu modificările și completările ulterioare, dacă prin prezenta ordonanță de urgență nu se dispune altfel.“

85.

Dispozițiile criticate din

Ordonanța Guvernului nr. 2/2001

au următorul cuprins:

–

Art. 5 alin. (5 ): „Sancțiunea stabilită trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite.“;

–

Art. 21 alin. (3 ): „Sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.“;

–

Art. 34 alin. (1 ): „Instanța competentă să soluționeze plângerea, după ce verifică dacă aceasta a fost introdusă în termen, ascultă pe cel care a făcut-o și pe celelalte persoane citate, dacă aceștia s-au prezentat, administrează orice alte probe prevăzute de lege, necesare în vederea verificării legalității și temeiniciei procesului-verbal, și hotărăște asupra sancțiunii, despăgubirii stabilite, precum și asupra măsurii confiscării. Dispozițiile art. 236^1 și ale

art. 405 din Codul de procedură civilă

nu sunt aplicabile.“

86.

Prin

Decizia nr. 5 din 12 aprilie 2021 , pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 608 din 18 iunie 2021, s-au stabilit următoarele: „În interpretarea dispozițiilor

art. 96 alin. (1)

și

alin. (2) lit. b) ,

art. 100 alin. (3) ,

art. 101 alin. (3) ,

art. 102 alin. (3)

și

art. 109 alin. (9) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002

privind circulația pe drumurile publice, republicată, cu modificările și completările ulterioare, coroborate cu prevederile

art. 5 alin. (5) ,

art. 21 alin. (3)

și

art. 34 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001

privind regimul juridic al contravențiilor, aprobată cu modificări și completări prin

Legea nr. 180/2002 , cu modificările și completările ulterioare, instanța de judecată, învestită cu soluționarea plângerii contravenționale formulate împotriva unui proces-verbal de contravenție, prin care s-a aplicat sancțiunea complementară a suspendării temporare a exercitării dreptului de a conduce un autovehicul, tractor agricol sau forestier ori tramvai, nu are posibilitatea să examineze proporționalitatea acestei sancțiuni complementare.“

87.

În opinia autorilor excepției de neconstituționalitate, prevederile de lege criticate contravin dispozițiilor constituționale cuprinse în

art. 1 alin. (3)

privind statul de drept,

art. 1 alin. (4)

privind principiul separației și echilibrului puterilor în cadrul democrației constituționale,

art. 1 alin. (5)

privind principiul legalității, în componenta referitoare la calitatea legii,

art. 11

privind dreptul internațional și dreptul intern,

art. 16

- Egalitatea în fața legii,

art. 20

- Tratatele internaționale privind drepturile omului,

art. 21

- Accesul liber la justiție,

art. 24

- Dreptul la apărare,

art. 53

- Restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți,

art. 124

- Înfăptuirea justiției și

art. 126

- Instanțele judecătorești precum și

art. 6

- Dreptul la un proces echitabil din

Convenția

pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. De asemenea, sunt invocate prevederile

art. 49

privind principiile legalității și proporționalității infracțiunilor și pedepselor din

Carta

drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, ale

art. 6

paragraful 1 privind dreptul la un proces echitabil,

art. 13

privind dreptul la un recurs efectiv și ale

art. 14

privind interzicerea discriminării din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

88.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că s-a mai pronunțat asupra dispozițiilor criticate în interpretarea dată prin

Decizia nr. 5 din 12 aprilie 2021 , pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii, respingând excepția de neconstituționalitate ca neîntemeiată, prin

Decizia nr. 344 din 9 iulie 2024 , nepublicată*) în Monitorul Oficial al României, Partea I, la data pronunțării prezentei decizii, criticile autorilor fiind similare celor din prezenta cauză. *)

Decizia Curții Constituționale nr. 344 din 9 iulie 2024

a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 30 din 15 ianuarie 2025.

89.

În esență, prin

Decizia nr. 344 din 9 iulie 2024 , Curtea a reținut că în materia contravențiilor,

Ordonanța Guvernului nr. 2/2001

reprezintă „legea generală“ (a se vedea

Decizia nr. 404 din 21 septembrie 2022 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1092 din 14 noiembrie 2022, paragraful 32). Acest act normativ stabilește, în mod generic, principiile care stau la baza reglementării contravențiilor. În

art. 5 alin. (4) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001

este prevăzută posibilitatea reglementării unor alte tipuri de sancțiuni contravenționale principale și complementare prin „legi speciale“. O astfel de „lege specială“ este

Ordonanței Guvernului nr. 2/2001

care, potrivit

art. 109 alin. (9) din acest act normativ , se completează cu prevederile

- „lege generală“, sub condiția ca

să nu dispună altfel.

90.

Analizând structura

art. 100 alin. (3) ,

art. 101 alin. (3)

și

art. 102 alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 , Curtea a observat că aceasta este similară în sensul că textele menționate prevăd sancționarea faptelor enumerate la literele corespondente cu sancțiunea principală a amenzii aferente claselor a II-a, a III-a și a IV-a de sancțiuni și cu sancțiunea complementară a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30/60/90 de zile.

91.

Cu referire la critica de neconstituționalitate potrivit căreia instanța nu poate diminua sau înlătura numărul de zile pentru care se dispune aplicarea sancțiunii complementare ceea ce aduce atingere dreptului la un proces echitabil deoarece contravențiile se circumscriu noțiunii de „acuzație în materie penală“, Curtea a constatat că jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului în ceea ce privește calificarea contravențiilor ca „acuzații în materie penală“ a variat în funcție de circumstanțele cauzelor în care a fost sesizată.

92.

Curtea Constituțională a receptat, în jurisprudența sa, conceptele dezvoltate în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului și a considerat că garanțiile dreptului la un proces echitabil aplicabile în materie penală trebuie să se aplice ori de câte ori fapta imputabilă are „conotație penală“, spre exemplu, în materia sancțiunilor contravenționale. Astfel, prin

Decizia nr. 404 din 21 septembrie 2022 , precitată, paragraful 53, Curtea Constituțională a reținut că legislația contravențională din România intră sub incidența prevederilor

art. 6 din Convenția

pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (a se vedea, în acest sens,

Decizia nr. 197 din 13 mai 2003 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 545 din 29 iulie 2003), iar aplicarea sancțiunilor contravenționale, respectiv sancționarea propriu-zisă a subiectului de drept pentru nesocotirea normelor de drept contravențional, are loc cu respectarea unor principii similare celor aplicabile sancțiunilor de drept penal (a se vedea, în acest sens,

Decizia nr. 152 din 6 mai 2020 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 387 din 13 mai 2020, paragraful 122).

93.

Având în vedere calificarea contravențiilor reglementate prin

art. 100 alin. (3) ,

art. 101 alin. (3)

și

art. 102 alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002

drept „acuzații în materie penală“, jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, precum și legislația contravențională internă și jurisprudența Curții Constituționale, s-a reținut că principiul legalității sancțiunilor contravenționale, principiul proporționalității sancțiunilor contravenționale și principiul unicității aplicării sancțiunilor contravenționale (non bis in idem) trebuie avute în vedere atât în procesul de legiferare, cât și în cel de aplicare a legii de către instanțele de drept comun. Dintre aceste principii, în cauzele în care Curtea Constituțională a fost sesizată sunt relevante principiul legalității și cel al proporționalității.

94.

Primul dintre principiile menționate este principiul legalității sancțiunilor contravenționale. Astfel, Parlamentul este liber să decidă cu privire la reglementarea domeniului contravențional, în virtutea prevederilor

art. 61 alin. (1) din Constituție , în calitate de unică autoritate legiuitoare a țării. Materia contravențională este guvernată de principiul legalității sancțiunii întrucât, potrivit

art. 2

și

3 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 , se pot stabili și sancționa contravenții în toate domeniile de activitate prin legi, ordonanțe sau hotărâri ale Guvernului, iar actele normative prin care se stabilesc contravenții vor cuprinde descrierea faptelor ce constituie contravenții și sancțiunea ce urmează să se aplice pentru fiecare dintre acestea.

95.

Cu privire la principiul legalității sancțiunii în materie penală, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat, în jurisprudența sa, că această cerință este îndeplinită atunci când un justițiabil are posibilitatea de a cunoaște, din însuși textul normei juridice pertinente, la nevoie cu ajutorul interpretării acesteia de către instanțe și în urma obținerii unei asistențe judiciare adecvate, care sunt actele și omisiunile ce pot angaja răspunderea sa penală și care este pedeapsa pe care o riscă în virtutea acestora (a se vedea Hotărârea din 15 noiembrie 1996, pronunțată în Cauza Cantoni împotriva Franței, paragraful 29, Hotărârea din 22 iunie 2000, pronunțată în Cauza Coëme și alții împotriva Belgiei, paragraful 145, Hotărârea din 7 februarie 2002, pronunțată în Cauza E.K. împotriva Turciei, paragraful 51, Hotărârea din 29 martie 2006, pronunțată în Cauza Achour împotriva Franței, paragrafele 41 și 42, Hotărârea din 24 mai 2007, pronunțată în Cauza Dragotoniu și Militaru-Pidhorni împotriva României, paragrafele 33 și 34).

96.

Analizând dispozițiile

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 195/2002 , prin raportare la cele anterior menționate, Curtea a reținut că acestea reglementează faptele contravenționale din domeniul circulației pe drumurile publice, iar textele care formează obiectul excepției de neconstituționalitate cuprind descrierea faptelor și sancțiunile aplicabile, respectiv sancțiunea principală a amenzii și sancțiunea complementară a suspendării exercitării dreptului de a conduce. Prin urmare, Curtea a reținut că principiul legalității este respectat în această materie.

97.

În ceea ce privește paralela cu sfera dreptului penal și invocarea

Hotărârii din 17 decembrie 2004 , pronunțată în Cauza Cumpănă și Mazăre împotriva României, Curtea Constituțională a observat că motivele pe care s-a întemeiat

Hotărârea din 17 decembrie 2004 , pronunțată în Cauza Cumpănă și Mazăre împotriva României, nu sunt aplicabile mutatis mutandis în cauzele în care a fost ridicată excepția de neconstituționalitate.

98.

În ceea ce privește critica referitoare la încălcarea dreptului la un proces echitabil prin dispozițiile criticate, din perspectiva faptului că împiedică instanțele de judecată să individualizeze sancțiunea complementară a suspendării dreptului de a conduce, Curtea a constatat că aceasta nu poate fi primită. Așa cum a reținut Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii prin

Decizia nr. 5 din 12 aprilie 2021 , paragraful 70, reducerea de către instanță a perioadei suspendării dreptului de a conduce nu poate interveni ca modalitate de individualizare judiciară a sancțiunii, aplicarea unei alte durate de timp decât cea prevăzută de lege pentru clasa de contravenții în care se încadrează fapta echivalând cu încălcarea principiului nulla poena sine lege (principiul legalității), care operează și în materie contravențională, așa cum s-a reținut la paragrafele anterioare. Mai mult, reglementarea sancțiunilor contravenționale complementare, atât sub aspectul instituirii, cât și al duratei, este pe deplin justificată din perspectiva interesului general ocrotit (a se vedea

Decizia nr. 693 din 31 octombrie 2019 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 36 din 20 ianuarie 2020, paragraful 21).

99.

Prin urmare, Curtea a reținut că instanțele judecătorești nu pot diminua sau înlătura, în cadrul soluționării plângerii contravenționale, durata sancțiunii contravenționale complementare a suspendării exercițiului dreptului de a conduce deoarece legiuitorul a prevăzut o individualizare legală a pedepsei complementare, stabilind o durată fixă, dozată gradual la 30/60/90 de zile, în funcție de pericolul social al faptelor, ceea ce respectă principiul legalității sancțiunilor contravenționale.

100.

Potrivit principiului proporționalității, toate sancțiunile principale sau complementare aplicate contravenientului trebuie să fie dozate în funcție de gravitatea faptei. Curtea a observat că acest din urmă principiu își găsește corespondent în dispozițiile

art. 5 alin. (5)

și ( 6) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 , potrivit cărora sancțiunea stabilită trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite și sancțiunile complementare se aplică în funcție de natura și de gravitatea faptei. Curtea a subliniat că principiul proporționalității este apropiat principiului oportunității, acesta din urmă trebuind să fie respectat în aplicarea sancțiunilor contravenționale principale și complementare în vederea atingerii scopului represiv și preventiv al sancțiunii contravenționale (a se vedea

Decizia nr. 197 din 9 aprilie 2019 , precitată, paragraful 31, și

Decizia nr. 220 din 20 aprilie 2023 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 540 din 16 iunie 2023, paragrafele 20 și 21).

101.

Curtea a observat că, având în vedere imperativul asigurării ordinii și siguranței circulației pe drumurile publice, legiuitorul a considerat oportun ca în această materie să stabilească o corelare între gradul de pericol social al faptei contravenționale și durata sancțiunii complementare, adică a realizat o individualizare legală a sancțiunii nu prin stabilirea unor criterii, ci prin adecvarea sancțiunii la pericolul social, adică o determinare strictă, iar nu relativă a duratei sancțiunii complementare. Așadar, cu privire la sancțiunea complementară a suspendării exercitării dreptului de a conduce, legiuitorul a prevăzut o durată fixă/determinată care crește gradual, respectiv 30/60/90 de zile, adecvată gradului de pericol social al faptelor, fără ca instanțele judecătorești să o poată diminua sau înlătura în cadrul judecării plângerii contravenționale (cu excepția cazului în care se anulează procesul-verbal de stabilire și sancționare a contravenției).

102.

Cu privire la proporționalitatea sancțiunii principale a amenzii reglementate de

art. 100 alin. (3) ,

art. 101 alin. (3)

și

art. 102 alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 , Curtea a observat că această sancțiune poate fi aplicată între un minim și un maxim, respectându-se proporționalitatea sancțiunii cu gradul de pericol social al faptei. Astfel, potrivit

art. 98 alin. (2 )-( 4) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 , contravențiilor prevăzute de acest act normativ li se stabilesc clase de sancțiuni cărora le corespunde un număr de puncte-amendă, în funcție de gravitatea faptelor și de pericolul social pe care acestea îl prezintă, textele de lege supuse controlului făcând trimitere la clasa a II-a - 4 sau 5 puncte-amendă; clasa a III-a - de la 6 la 8 puncte-amendă și clasa a IV-a - de la 9 la 20 de puncte-amendă, punctele-amendă având o valoare fixă stabilită prin același articol anterior menționat din ordonanța de urgență.

103.

Cu privire la proporționalitatea sancțiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce prevăzute de

art. 100 alin. (3) ,

art. 101 alin. (3)

și

art. 102 alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 , Curtea a reținut că aceasta trebuie analizată din două perspective: prima impusă de legea internă, cea de-a doua conturată în practica Curții Europene a Drepturilor Omului.

104.

Prima perspectivă, cea impusă de legea internă, privește obligația respectării

art. 5 alin. (5) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001

- norma generală în materia contravențiilor care instituie principiul proporționalității, și anume proporționalitatea duratei suspendării exercitării dreptului de a conduce cu gradul de pericol social al faptei săvârșite. Cu privire la acest aspect, Curtea a observat la paragrafele precedente că, în materia specială a circulației pe drumurile publice, legiuitorul a grupat anumite fapte contravenționale pe care le-a considerat ca având același grad de pericol social și a dozat durata suspendării dreptului de a conduce la 30/60/90 de zile, corespunzător fiecărei categorii de fapte contravenționale.

105.

Cea de-a doua perspectivă a proporționalității unei sancțiuni contravenționale este cea analizată în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului. Atunci când s-au analizat criteriile pentru calificarea faptei ca fiind „acuzație în materie penală“, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a examinat și proporționalitatea gradului de severitate a sancțiunii, sub două aspecte: durata limitată a măsurii suspendării dreptului de a conduce în timp și consecințele acestei măsuri asupra autorilor (a se vedea Decizia de admisibilitate din 28 iunie 2011, pronunțată în Cauza Ioan Pop împotriva României, paragraful 26, și Hotărârea din 28 octombrie 1999, pronunțată în Cauza Escoubet împotriva Belgiei, paragraful 38).

106.

Analizând cele două perspective ale proporționalității sancțiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce, sancțiune prevăzută de

art. 100 alin. (3) ,

art. 101 alin. (3) ,

art. 102 alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 , Curtea reținut că durata suspendării exercițiului dreptului de a conduce este limitată în mod rezonabil de legiuitor la 30/60/90 de zile în funcție de contravenția săvârșită, prin raportare la gradul de pericol social al acesteia, iar după epuizarea intervalului de timp, contravenienții își vor exercita din nou dreptul de a conduce.

107.

În concluzie, Curtea a reținut că dispozițiile criticate, în interpretarea dată prin

Decizia nr. 5 din 12 aprilie 2021 , pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii, nu contravin dispozițiilor constituționale ale

art. 1 alin. (5) , ale

art. 21 alin. (3)

și nici celor ale

art. 6 din Convenția

pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Reglementarea duratei fixe a sancțiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce care crește gradual este adecvată la gravitatea faptelor săvârșite, astfel că dispozițiile criticate respectă principiul proporționalității sancțiunii.

108.

Curtea a reținut că nici critica privind încălcarea

art. 124 din Legea fundamentală

nu este întemeiată deoarece, în activitatea de judecată, judecătorii nu sunt independenți față de lege. Cu alte cuvinte, judecătorul nu creează legea, ci o aplică la speța concretă. Organul legislativ, emitent al normei juridice, poate fi însă mai restrictiv ori poate prefera, ținând seama de diversitatea și complexitatea relațiilor sociale, o redactare generală a legii (a se vedea

Decizia nr. 711 din 27 octombrie 2015 , publicată în Monitorul Oficial a României, Partea I, nr. 913 din 9 decembrie 2015, paragraful 42, și

Decizia nr. 666 din 30 octombrie 2018 , publicată în Monitorul Oficial a României, Partea I, nr. 305 din 19 aprilie 2019, paragraful 35).

109.

Curtea a constatat că, în domeniul circulației pe drumurile publice, legiuitorul a optat pentru o individualizare legală, stabilind durata exactă a sancțiunii complementare a suspendării temporare a exercitării dreptului de a conduce, fără a stabili limite minime și maxime în cadrul cărora judecătorul să realizeze o individualizare judiciară a sancțiunilor complementare. Or, exercitarea acestei competențe constituționale de către legiuitor nu afectează activitatea de înfăptuire a justiției care, potrivit dispozițiilor

art. 124 alin. (1) din Constituție , se realizează în numele legii. Legiuitorul stabilește, în funcție de interesele generale ale societății, o individualizare legală a sancțiunilor complementare, judecătorul neputându-se transforma în legiuitor (a se vedea, ad similis,

Decizia nr. 101 din 17 februarie 2021 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 295 din 24 martie 2021, paragraful 69). Instanțele de judecată, în procesul de interpretare și aplicare a legii, trebuie să aplice prevederile actelor normative așa cum acestea au fost edictate de legiuitor, fără a putea modifica cuprinsul acestora. Pentru aceste motive nu se poate reține încălcarea principiului separației și echilibrului puterilor în stat.

110.

Totodată, Curtea a reținut că nici critica privind încălcarea

art. 126 din Constituție

nu este întemeiată. Interpretarea dată textelor de lege prin

Decizia nr. 5 din 12 aprilie 2021 , pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii, concretizează atribuția Înaltei Curți de Casație și Justiție de a asigura interpretarea și aplicarea unitară a legii de către celelalte instanțe judecătorești, atribuție stabilită la nivel constituțional prin

art. 126 alin. (3) , iar la nivel legal, potrivit materiei în care a fost pronunțată, de

art. 514 și următoarele din Codul de procedură civilă . Pentru motivele expuse la paragrafele anterioare și având în vedere că durata fixă a sancțiunilor complementare a fost stabilită prin lege, nu se poate susține că interpretarea dată de Înalta Curtea de Casație și Justiție prin