Decizia nr. 278/2024

Articolul 10

alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2016: „În perioada 1 ianuarie-28 februarie 2017, dispozițiile legale privind acordarea ajutoarelor sau, după caz, indemnizațiilor la ieșirea la pensie, retragere, încetarea raporturilor de serviciu ori la trecerea în rezervă nu se aplică.“;

–

Articolul 1

alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 9/2017: „Prevederile

art. 1 alin. (3)

-

(5) ,

art. 2

-

4 ,

art. 5 alin. (2)

-

(4)

și

art. 6

-

11 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2016

privind unele măsuri pentru salarizarea personalului plătit din fonduri publice, prorogarea unor termene, precum și unele măsuri fiscal-bugetare, se aplică în mod corespunzător și în perioada 1 martie-31 decembrie 2017.“;

–

Articolul 11

alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 90/2017: „În anul 2018 nu se acordă ajutoarele sau, după caz, indemnizațiile la ieșirea la pensie, retragere, încetarea raporturilor de serviciu ori la trecerea în rezervă.“;

–

Articolul 41

alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 114/2018: „În perioada 2019-2021 nu se acordă ajutoarele sau, după caz, indemnizațiile la ieșirea la pensie, retragere, încetarea raporturilor de serviciu ori la trecerea în rezervă.“.

13.

Dispozițiile

art. 10 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2016 , ale

art. 1 alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 9/2017 , ale

art. 11 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 90/2017

și ale

art. 41 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 114/2018

și-au încetat aplicabilitatea. Cu toate acestea, având în vedere cele reținute prin

Decizia Curții Constituționale nr. 766 din 15 iunie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, precum și faptul că dispozițiile de lege criticate sunt aplicabile în cauza în care a fost ridicată excepția de neconstituționalitate, Curtea va analiza constituționalitatea acestora.

14.

Autorul excepției consideră că dispozițiile legale criticate contravin prevederilor constituționale cuprinse în

art. 1 alin. (5)

privind obligația respectării

Constituției , a supremației sale și a legilor și în

art. 15 alin. (2)

privind neretroactivitatea legii civile. De asemenea, invocă dispozițiile

Legii nr. 24/2000

privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 260 din 21 aprilie 2010.

15.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că dispozițiile de lege criticate au mai format obiect al controlului de constituționalitate, din perspectiva unor critici similare cu cele din prezenta cauză, iar prin

Decizia nr. 403 din 6 iunie 2019 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 818 din 9 octombrie 2019,

Decizia nr. 715 din 6 octombrie 2020 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 32 din 12 ianuarie 2021,

Decizia nr. 472 din 8 iulie 2021 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1091 din 16 noiembrie 2021,

Decizia nr. 761 din 9 noiembrie 2021 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 162 din 17 februarie 2022,

Decizia nr. 72 din 24 februarie 2022 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 538 din 2 iunie 2022,

Decizia nr. 104 din 10 martie 2022 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 521 din 26 mai 2022,

Decizia nr. 610 din 24 noiembrie 2022 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 173 din 1 martie 2023, și

Decizia nr. 417 din 11 iulie 2023 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 909 din 9 octombrie 2023, instanța de contencios constituțional, respingând excepțiile de neconstituționalitate, a statuat că ajutoarele sau indemnizațiile la ieșirea la pensie, retragere, încetarea raporturilor de serviciu ori la trecerea în rezervă reprezintă beneficii acordate anumitor categorii socioprofesionale în virtutea statutului special al acestora, fără a avea însă un temei constituțional.

16.

Astfel, Curtea a observat că dispozițiile de lege criticate fac parte din legi anuale de salarizare a personalului plătit din fonduri publice și prevăd că în anii 2017-2021 nu se acordă ajutoarele sau, după caz, indemnizațiile la ieșirea la pensie, retragere, încetarea raporturilor de serviciu ori la trecerea în rezervă. Textele criticate au caracter general, referindu-se la toate categoriile de ajutoare sau indemnizații prevăzute de lege la ieșirea la pensie, retragere, încetarea raporturilor de serviciu ori la trecerea în rezervă, cum sunt, cu titlu exemplificativ, cele prevăzute de:

art. 81 din Legea nr. 303/2004

privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 826 din 13 septembrie 2005,

art. 69 din Legea nr. 567/2004

privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea și al personalului care funcționează în cadrul Institutului Național de Expertize Criminalistice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.197 din 14 decembrie 2004,

art. 20 din anexa nr. VII la Legea-cadru nr. 284/2010

privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 877 din 28 decembrie 2010, sau

art. 73 din Legea nr. 7/2006

privind statutul funcționarului public parlamentar, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 345 din 25 mai 2009. De asemenea, Curtea a reținut că, în speță, este vorba despre ajutorul prevăzut de

art. 20 din anexa nr. VII: Familia ocupațională de funcții bugetare „Apărare, ordine publică și siguranță națională“ la Legea-cadru nr. 284/2010 , ajutor prevăzut pentru personalul militar, polițiștii și funcționarii publici cu statut special din sistemul administrației penitenciare, la trecerea în rezervă sau direct în retragere, respectiv la încetarea raporturilor de serviciu. Însă

Legea-cadru nr. 284/2010

a fost abrogată prin

art. 44 alin. (1) pct. 9 din Legea-cadru nr. 153/2017

privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 492 din 28 iunie 2017. Noua reglementare nu conține nicio dispoziție similară celor din

Legea-cadru nr. 284/2010 , care instituiau ajutoarele și indemnizațiile. De asemenea,

Legea-cadru nr. 153/2017

a abrogat dispozițiile din ordonanțele de urgență ale Guvernului prin care a fost suspendată plata ajutoarelor și indemnizațiilor în intervalul 2012-2016 inclusiv (a se vedea în acest sens

Decizia nr. 472 din 8 iulie 2021 , precitată, paragrafele 58 și 59).

17.

Referitor la critica privind încălcarea

art. 1 alin. (5) din Constituție , care impune standardele privind calitatea legii, prin

Decizia nr. 472 din 8 iulie 2021 , paragraful 61, și

Decizia nr. 189 din 26 mai 2020 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1045 din 9 noiembrie 2020, paragraful 87, Curtea a reiterat statuările sale anterioare prin care a constatat conformitatea cu aceste standarde a actelor normative de suspendare a drepturilor salariale pentru intervalul 2010-2017 (a se vedea

Decizia nr. 403 din 6 iunie 2019 , precitată, paragrafele 96-98). În aceste decizii, Curtea Constituțională a reținut că înțelesul normelor de suspendare a plății drepturilor salariale a fost clarificat prin

Decizia nr. 16 din 8 iunie 2015 , pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 525 din 15 iulie 2015. Astfel, în interpretarea instanței supreme, voința legiuitorului nu a fost aceea de eliminare a beneficiilor acordate unor categorii socioprofesionale, respectiv de încetare a existenței dreptului la acordarea de ajutoare/indemnizații, ci doar de suspendare a exercițiului acestui drept, precum și faptul că dreptul la pensie și condițiile de pensionare, precum și drepturile care se acordă cu prilejul pensionării sunt cele de la data deschiderii dreptului la pensie, iar nu cele existente în legislație la o dată anterioară, care nu au caracterul unui drept câștigat.

18.

Curtea a mai reținut, la paragraful 89 al

Deciziei nr. 189 din 26 mai 2020 , că autorii au înțeles greșit semnificația abrogării

art. 20 alin. (1)

și

(2) din anexa nr. VII la Legea-cadru nr. 284/2010 . Astfel, urmarea acestei abrogări este previzibilă și clară, în sensul că, dacă personalul militar, polițiștii și funcționarii publici cu statut special din sistemul administrației penitenciare au trecut în rezervă sau direct în retragere, respectiv raporturile de serviciu au încetat, cu drept la pensie, după 1 iulie 2017, nu mai beneficiază de ajutoarele și indemnizațiile prevăzute de

Legea-cadru nr. 284/2010 .

19.

Totodată, prin

Decizia nr. 834 din 17 noiembrie 2020 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 235 din 8 martie 2021, paragraful 20, referitor la pretinsa încălcare a dispozițiilor

art. 1 alin. (5) din Constituție , din cauza caracterului imprevizibil al dispozițiilor referitoare la neacordarea ajutoarelor sau, după caz, a indemnizațiilor la ieșirea la pensie, retragere, încetarea raporturilor de serviciu ori la trecerea în rezervă, invocând jurisprudența sa, Curtea a reținut că persoanele care se pensionează se supun dispozițiilor legale în vigoare la data deschiderii dreptului la pensie, potrivit principiului tempus regit actum (a se vedea în același sens și

Decizia nr. 443 din 21 iunie 2016 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 580 din 29 iulie 2016, paragraful 30).

20.

În ceea ce privește critica referitoare la încălcarea

art. 15 alin. (2) din Constituție , prin

Decizia nr. 472 din 8 iulie 2021 , paragraful 65, și prin

Decizia nr. 189 din 26 mai 2020 , precitată, paragraful 91, Curtea a constatat conformitatea cu această normă constituțională a unor prevederi cu un conținut similar celui al dispozițiilor criticate. Astfel, prin

Decizia nr. 170 din 19 martie 2015 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 354 din 22 mai 2015, paragraful 24, și

Decizia nr. 334 din 12 iunie 2014 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 533 din 17 iulie 2014, paragraful 18, Curtea a reținut că dispozițiile criticate nu retroactivează.

21.

Întrucât criticile de neconstituționalitate din prezenta cauză privesc aspecte similare cu cele relevate în jurisprudența Curții Constituționale și având în vedere că nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea jurisprudenței acesteia, considerentele și soluțiile deciziilor menționate își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.

22.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul

art. 146 lit. d)

și al

art. 147 alin. (4) din Constituție , al

art. 1

-

3 , al

art. 11 alin. (1) lit. A.d)

și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Gavrilă Pop în Dosarul nr. 12.765/3/2018 al Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal și constată că dispozițiile

art. 10 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2016

privind unele măsuri pentru salarizarea personalului plătit din fonduri publice, prorogarea unor termene, precum și unele măsuri fiscal-bugetare, ale

art. 1 alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 9/2017

privind unele măsuri bugetare în anul 2017, prorogarea unor termene, precum și modificarea și completarea unor acte normative, ale

art. 11 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 90/2017

privind unele măsuri fiscal-bugetare, modificarea și completarea unor acte normative și prorogarea unor termene și ale

art. 41 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 114/2018

privind instituirea unor măsuri în domeniul investițiilor publice și a unor măsuri fiscal-bugetare, modificarea și completarea unor acte normative și prorogarea unor termene sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 28 mai 2024.