Decizia nr. 122/2004

Nicolae Popa - președinte

Costică Bulai - judecător

Nicolae Cochinescu - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Lucian Stângu - judecător

Ioan Vida - judecător

Dana Titian - procuror

Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 401 alin. 2 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Gian Siro Lupato și Societatea Comercială "LUPATO" - S.R.L. în Dosarul nr. 975/C/2003 al Judecătoriei Galați.

La apelul nominal se prezintă autorii excepției, reprezentați prin avocat, precum și părțile Societatea Comercială "PERO GROUP" - S.R.L. și Regia Autonomă "Administrația Zonei Libere" din Galați, lipsind partea Ramona Gaspar, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Avocatul autoarelor excepției susține neconstituționalitatea textului de lege criticat, arătând că, împrejurarea că acesta instituie un termen pentru introducerea contestației la executare numai pentru terțele persoane care pretind că au un drept de proprietate sau un alt drept real asupra bunului urmărit, impune concluzia că terții care au doar un drept de creanță împotriva debitorului nu pot formula contestație, așa încât li se încalcă dreptul de proprietate consacrat de dispozițiile art. 44 din Constituție, republicată. Se apreciază că, prin interpretarea care se dă textului, se restrânge sfera persoanelor care au calitatea procesuală activă de a formula contestație la executare, ceea ce este de natură a aduce atingere liberului acces la justiție.

Societatea Comercială "PERO GROUP" - S.R.L. consideră excepția de neconstituționalitate ca fiind neîntemeiată, întrucât art. 401 alin. 2 din Codul de procedură civilă nu îngrădește nici un drept procesual și nu încalcă drepturi, libertăți sau interese legitime.

Regia Autonomă "Administrația Zonei Libere" din Galați apreciază că dispozițiile criticate nu contravin art. 21 și art. 44 din Constituție, republicată, deoarece nu exclud de la exercitarea drepturilor procesuale nici o categorie sau grup social, ci, dimpotrivă, au ca scop instaurarea unui climat de ordine, indispensabil exercitării în condiții optime a drepturilor constituționale, prevenind eventualele abuzuri și insecuritatea raporturilor juridice civile.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca fiind neîntemeiată, arătând că textul de lege criticat nu

contravine prevederilor constituționale referitoare la liberul acces la justiție și la garantarea dreptului de proprietate privată, întrucât art. 401 alin. 2 din Codul de procedură civilă se referă doar la termenul de introducere a contestației la executare, iar nu la sfera persoanelor care au dreptul de a formula această contestație.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 4 noiembrie 2003, pronunțată în Dosarul nr. 975/C/2003, Judecătoria Galați a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 401 alin. 2 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Gian Siro Lupato și Societatea Comercială "LUPATO" - S.R.L.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se arată că prin reglementarea art. 401 alin. 2 din Codul de procedură civilă se îngrădește posibilitatea terților prejudiciați prin modul în care s-a desfășurat o anumită procedură de executare silită, de a promova contestație la executare, cu excepția celor care sunt titulari ai unui drept de proprietate ori ai unui alt drept real asupra bunului urmărit.

Mai mult, se apreciază că, spre deosebire de terții titulari de drepturi reale, cărora art. 401 alin. 3 din Codul de procedură civilă le recunoaște explicit posibilitatea de a apela la acțiunile și cererile de drept comun atunci când a fost depășit termenul de introducere a contestației la executare, celelalte categorii de terți sunt lipsite și de o astfel de posibilitate.

În concluzie, se constată că textul de lege criticat nu se limitează la a restrânge accesul liber la justiție, ci lezează însăși esența acestui drept fundamental pentru o anumită categorie de persoane.

Judecătoria Galați apreciază că prevederile art. 401 alin. 2 din Codul de procedură civilă sunt constituționale, întrucât liberul acces la justiție semnifică posibilitatea justițiabililor de a avea acces la mijloacele procedurale prevăzute de lege și trebuie interpretat în mod general, principal, iar nu în sens particular, referitor la o anumită procedură.

Potrivit dispozițiilor

art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două camere ale Parlamentului, precum și Guvernului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate ridicată. De asemenea, în conformitate cu dispozițiile

art. 18^1 din Legea nr. 35/1997 , cu modificările ulterioare, s-a solicitat punctul de vedere al Avocatului Poporului.

Guvernul arată că terții pot utiliza calea procedurală a contestației la executare numai în măsura în care au fost vătămați prin actele sau măsurile de executare silită, interesul reprezentând o condiție generală a exercitării oricărei căi de atac și a îndeplinirii oricărui act de procedură. Așa fiind, dispoziția legală criticată nu aduce atingere accesului liber la justiție, ci, dimpotrivă, constituie o expresie a aplicării acestui principiu.

Pe de altă parte, procedura de soluționare a contestației la executare, incluzând și termenul de exercitare și subiectele acesteia, se întemeiază pe dispozițiile art. 126 alin. (2) din Constituție, republicată, care prevăd competența legiuitorului de a reglementa în acest domeniu.

Avocatul Poporului constată că dispozițiile art. 401 alin. 2 din Codul de procedură civilă nu contravin principiului liberului acces la justiție, ci, dimpotrivă, îl confirmă. Astfel, terții vătămați prin executare, precum și orice alte persoane interesate sau vătămate prin executare, indiferent dacă sunt sau nu titulari ai unui drept de proprietate, ori ai unui alt drept real, pot să-și valorifice pretențiile asupra bunului supus urmăririi în cadrul contestației la executare.

În consecință, se apreciază că excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 401 alin. 2 din Codul de procedură civilă este neîntemeiată.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , republicată, reține următoarele:

Curtea Constituțională este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituția României, republicată, ale art. 1 alin. (1),

art. 2, 3, 12 și 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate cu care a fost sesizată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie art. 401 alin. 2 din Codul de procedură civilă, așa cum a fost modificat și completat prin

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 138/2000 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 479 din 2 octombrie 2000.

Textul legal criticat are următorul conținut:

- Art. 401 alin. 2: "Contestația prin care o terță persoană pretinde că are un drept de proprietate sau un alt drept real asupra bunului urmărit poate fi introdusă în termen de 15 zile de la efectuarea vânzării ori de la data predării silite a bunului".

Autorul excepției susține că dispozițiile legale criticate încalcă prevederile art. 21 alin. (1) și (2) din Constituția României, republicată, care au următorul conținut:

- Art. 21 alin. (1) și (2): "(1) Orice persoană se poate adresa justiției pentru apărarea drepturilor, a libertăților și a intereselor sale legitime.

(2) Nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept".

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că, potrivit prevederilor legale cuprinse în art. 399 din Codul de procedură civilă, împotriva executării silite înseși, precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de către toți cei interesați sau vătămați prin executare.

În argumentarea criticii sale, autorul excepției pleacă de la formula utilizată în alin. 2 al art. 401 din Codul de procedură civilă, potrivit căreia terța persoană care pretinde că are un drept de proprietate sau un alt drept real asupra bunului urmărit poate introduce contestație la executare în termen de 15 zile de la efectuarea vânzării ori de la data predării silite a bunului, ceea ce impune concluzia că numai această persoană, iar nu și alți terți pot formula contestație, încălcându-se, în acest mod, textul constituțional de referință.

În realitate, textul dedus controlului are un alt obiect și o altă finalitate decât cele pe care înțelege să i le confere autorul excepției, pentru a-și argumenta critica. Departe de a deroga de la prevederile art. 399 alin. 1 din Codul de procedură civilă - derogare pe care ar implica-o în mod necesar, dacă obiectul și finalitatea sa ar fi cele atribuite de acesta, textul în cauză nu face decât să prevadă termenul pentru introducerea contestației la executare, precizând data de la care începe să curgă în diferite situații, printre care și aceea, prevăzută de alin. 2, când terțul pretinde un drept de proprietate sau alt drept real asupra bunului urmărit.

Curtea consideră că susținerea potrivit căreia terții contestatari care nu pretind un drept real asupra bunului urmărit nu au posibilitatea de a formula contestație la executare nu poate fi reținută, întrucât neconstituționalitatea unei reglementări constituie o stare intrinsecă a acesteia și nu poate fi dedusă pe calea unei interpretări per a contrario, operație care presupune a atribui legiuitorului ceea ce acesta nu a prevăzut in terminis. Prin urmare, Curtea reține că terții sus-menționați pot introduce contestație împotriva executării silite înseși, precum și împotriva oricărui act de executare, potrivit dispoziției de drept comun, respectiv în termen de 15 zile, care începe să curgă din momentul în care au luat cunoștință de actul de executare ce i-a vătămat.

Așa fiind, Curtea constată că textul de lege criticat nu realizează nici o restrângere cât privește sfera persoanelor îndreptățite a formula contestație la executare și dă pe deplin expresie prevederilor constituționale cuprinse în art. 21. De altfel, reglementarea de către legiuitor, în limitele stabilite de Constituție, a condițiilor de exercitare a unui drept - subiectiv sau procesual -, inclusiv prin instituirea unor termene, nu constituie o restrângere a exercițiului acestuia, ci doar o modalitate eficientă de a preveni exercitarea sa abuzivă, în detrimentul drepturilor altor titulari, în egală măsură ocrotite.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, republicată, precum și al art. 1-3, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 și al

art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 401 alin. 2 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Gian Siro Lupato și Societatea Comercială "LUPATO" - S.R.L. în Dosarul nr. 975/C/2003 al Judecătoriei Galați.

Definitivă și obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 16 martie 2004.